Annen împotriva Germaniei

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 3690/10 Klaus Günter ANNNEN împotriva Germaniei depusă la 18 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Klaus Günter Annen, este un național german, născut în 1951 și locuiește în Weinheim. El este reprezentat în fața Curții de către dl L. Lennartz, avocat care practică în Euskirchen. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 și 19 iulie 2005, reclamantul, care milita împotriva dreptului la avort, a distribuit prospecte în vecinătatea directă a practicilor medicale ale anesteziștilor Dr. M. și Dr. R., care conduc o clinică de zi. În plus, reclamantul a depus prospecte în toate cutiile de scris în vecinătatea clinicii de zi.

Prima pagină a prospectelor conține următorul text în litere îndrăznețe (toate citațiile traduse din germană): „În clinica de zi Dr. M./Dr R. [adresă completă] avorturile ilegale sunt efectuate” Urmează o explicație stabilită în litere mai mici: „care sunt, totuși, permise de legislatorul german și nu sunt supuse răspunderii penale. Atestarea consilierii protejează „doctorul” și mama de responsabilitate penală, dar nu de responsabilitate în fața lui Dumnezeu.” În spate a prospectului pliat conține următorul text: „Omorarea ființelor umane în Auschwitz a fost ilegală, dar statul NS degradat moral a permis uciderea oamenilor nevinovați și nu a supus-o la răspundere penală.” Sub această propoziție, prospectul conține o trimitere la site-ul „www.babycaust.de”.

Acest site web, care a fost operat de către solicitant, conținea, printre altele, o listă de adrese a așa-numitelor „magiști de avort”, în care au fost menționate clinica de zi și numele complet al doctorului M. și Dr. R... Dr. M. și Dr. R. au depus o cerere de injuncție civilă împotriva reclamantului. Ei au susținut că avorturile legale exclusiv au fost efectuate în clinica lor de zi. Informația reclamantului a creat impresia eronată că avorturile efectuate au fost contrar dispozițiilor legale relevante. La 22 ianuarie 2007, Curtea Regională Ulm a acordat injuncția solicitată și a ordonat reclamantului să scape de a difuza noi prospecte în vecinătatea clinicei de zi care conține numele reclamanților și de a afirma că avorturile ilegale au fost efectuate în practica medicală a reclamantilor.

Curtea Regională a ordonat în continuare reclamantului să scape de a menționa numele și adresa reclamanților în lista „doctorilor de avort” pe site-ul „www.babycaust.de”. Curtea Regională a considerat că declarațiile privind prospectul reclamantului conțin afirmația incorectă că avorturile au fost efectuate în afara condițiilor juridice. Acest lucru nu a fost pus în întrebări prin explicația suplimentară, conform căreia avorturile nu au fost supuse răspunderii penale, deoarece întregul set al prospectului a fost destinat să atragă atenția cititorului asupra primei propoziții stabilite în litere îndrăznețe, în timp ce adăugarile suplimentare au fost stabilite în litere mai mici cu intenția de a disimula conținutul lor.

Curtea Regională a considerat, de asemenea, că reclamantul, prin semnarea reclamanților, care nu i-a dat niciun motiv să facă acest lucru, a produs un astfel de „efect de pilorie”. Acuzațiile formulate de reclamant au interferat în mod serios cu drepturile de personalitate ale reclamanților, după care dreptul reclamantului la libertate de exprimare a fost obligat să cedeze. Curtea Regională a considerat că aceleași principii se aplică în ceea ce privește menționarea numelor reclamanților pe site-ul internet. Menționarea numelui reclamant pe un site web care a fost etichetată „babycaust.de”, implicând o legătură între reclamanții și infracțiunile care, potrivit reclamantului, erau comparabile cu crimele comise de nazii în timpul Holocaustului, nu erau acoperite de libertatea de exprimare a reclamantului și, prin urmare, nu trebuiau să fie tolerate de reclamanți.

La 27 octombrie 2007, Curtea de Apel din Stuttgart a respins recursul reclamantului. Curtea de Apel nu a considerat necesar să examineze dacă textul privind prospectele trebuie să fie calificat ca o declarație de fapte sau ca o exprimare de opinie, deoarece, în orice caz, libertatea de aviz a reclamantului a trebuit să cedeze. Curtea de Apel a confirmat evaluarea Curții regionale că textul din prospect presupune că reclamanții au efectuat acțiuni ilegale. Acest lucru nu a fost pus în întrebări de către explicațiile suplimentare, deoarece nu s-a putut aștepta de la cititorul medie să facă distincția dintre avortul justificat în temeiul articolului 218a § 2 din Codul Penal și avortul care a fost pur și simplu scutit de urmărire penală în temeiul articolului 218a § 1 din Codul Penal.

După punctul de vedere al unui laic, textul de pe prospect a creat impresia că actul de avort, așa cum a permis legislatorul german, a constituit o crimă ilegală sau chiar omorât. Declarația a fost cel puțin ambiguă și nu a trebuit să fie tolerată de către reclamanți. Chiar dacă se presupune că prospectul nu conține o declarație greșită a faptelor, libertatea de exprimare a reclamantului a trebuit să cedeze. Curtea Regională a reiterat că libertatea de exprimare a transmis dreptul de a exprima o opinie chiar și în mod polemic și insultant. În cazul în care exprimarea avizului face parte dintr-o dezbatere cu privire la chestiunile de interes public, a existat o presupunere care militează în favoarea libertății de exprimare.

Cu toate acestea, în cazul instantaneu, reclamantul a produs un „efect de pilorie” masiv prin semnificarea reclamanților, care nu a dat reclamantului nici un motiv să facă acest lucru. Execuția avorturilor a fost criticată cu cuvinte dure și rigide. Acest lucru a fost agravat în continuare de referința Holocaustului. Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a fost sub nicio presiune specifică pentru a-și exprima criticile generale cu privire la facilitarea avorturilor cu o astfel de încălcare masivă a drepturilor de personalitate ale reclamantilor. Curtea de Apel a mai considerat că nu a fost necesar ca reclamanții să prezinte conținutul exact al site-ului, deoarece acest site web este, în general, accesibil și, prin urmare, conținutul său a fost cunoscut.

Site-ul a fost caracterizat de faptul că reclamantul a etichetat anumite persoane, cum ar fi reclamanții, ca „doctori de avort” și-a pus acțiunea pe un nivel cu Holocaustul național-socialist și cu crimă în masă. La 12 februarie 2008, Curtea Federală de Justiție a refuzat cererea de asistență juridică a reclamantului, având în vedere faptul că recursul propus al reclamantului în privința punctelor de drept nu avea suficiente perspective de succes. La 17 martie 2008, reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva hotărârilor Curții Regionale din Ulm, a Curții de Apel din Stuttgart și împotriva hotărârii Curții Federale de Justiție. El s-a plâns, în special, că deciziile nerespectate nu respectă dreptul său la libertate de exprimare.

La 2 iulie 2009, Curtea Constituțională Federală, ședința în calitate de comitet de trei judecători, a refuzat să recunoască plângerea reclamantului de avizare pentru inadmisibilitate. Această decizie a fost servită avocatului reclamantului la 18 iulie 2009. Legea internă și jurisprudența relevantă a Curții Constituționale Federale privind executarea avorturilor sunt rezumate în hotărârea Curții în cazul Annen II c. Germania (dec.), nr. 2373/07 și nr. 2396/07, 30 martie 2010. COMPLAINTS Reclamantul se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție că injuncția civilă eliberată împotriva acestuia a încălcat dreptul la libertate de exprimare. El se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la faptul că nici Curtea Federală de Justiție, nici Curtea Constituțională Federală nu au dat motive pentru deciziile lor respective.

Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție? Injuncția civilă împotriva publicării numelui și a adresei doctorilor reclamanți pe site-ul „www.babycaust.de” încălcă dreptul reclamantului la libertate de expresie, în contravenție cu art. 10 din Convenție? În special, interzicerea completă a publicării proporțională cu obiectivele urmărite? Care a fost conținutul exact al site-ului „www.babycaust.de” la momentul acordării injuncției civile?

FIFTH SECTION

Application no. 3690/10 Klaus Günter ANNEN against Germany lodged on 18 January 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Klaus Günter Annen, is a German national, who was born in 1951 and lives in Weinheim. He is represented before the Court by Mr L. Lennartz, a lawyer practising in Euskirchen. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 18 and 19 July 2005 the applicant, who militates against the right to abortion, distributed leaflets in the direct vicinity of the medical practices of the anaesthetists Dr M. and Dr R., who are running a day clinic. Furthermore, the applicant deposited leaflets in all letterboxes in the vicinity of the day clinic. The front page of the leaflets contained the following text in bold letters (all quotes translated from German): “In the day clinic Dr M./Dr R. [full address] unlawful abortions are performed” Followed by an explanation set in smaller letters: “which are, however, allowed by the German legislator and are not subject to criminal liability.

The attestation of counselling protects the “doctor” and the mother from criminal responsibility, but not from the responsibility before God.” The back of the folded leaflet contained the following text: “The murder of human beings in Auschwitz was unlawful, but the morally degraded NS-State had allowed the murder of innocent people and did not subject it to criminal liability.” Below this sentence the leaflet contained a reference to the website “www.babycaust.de”. This website, which was operated by the applicant, contained inter alia an address list of so-called “abortion doctors”, in which the day clinic and the full names of Dr M. and Dr R. were mentioned. Dr M. and Dr R. filed a request for a civil injunction against the applicant.

They submitted that exclusively lawful abortions were performed in their day clinic. The applicant’s leaflet created the erroneous impression that the abortions performed were contrary to the relevant legal provisions. On 22 January 2007 the Ulm Regional Court granted the requested injunction and ordered the applicant to desist from further disseminating leaflets in the direct vicinity of the day clinic containing the plaintiffs’ names and the assertion that unlawful abortions were performed in the plaintiffs’ medical practice. The Regional Court further ordered the applicant to desist from mentioning the plaintiffs’ names and address in the list of “abortion doctors” on the website “www.babycaust.de”.

The Regional Court considered that the statements on the applicant’s leaflet contained the incorrect allegation that the abortions were performed outside the legal conditions. This was not called into question by the further explanation, according to which the abortions were not subject to criminal liability, as the whole setting of the leaflet was intended to draw the reader’s attention to the first sentence set in bold letters, while the further additions were set in smaller letters with the intent of dissimulating their content. The Regional Court further considered that the applicant, by singling out the plaintiffs, who had not given him any reasons to do so, had produced a so called “pillory effect”.

The allegations raised by the applicant seriously interfered with the plaintiffs’ personality rights. It followed that the applicant’s right to freedom of expression had to cede. The Regional Court considered that the same principles applied in respect of the mentioning of the plaintiffs’ names on the website. The mentioning of the plaintiff’s name on a website which was labelled “babycaust.de", implying a connection between the plaintiffs and crimes which were, according to the applicant, comparable to the crimes committed by the nazis during the Holocaust, was not covered by the applicant’s freedom of expression and had thus not to be tolerated by the plaintiffs. On 27 October 2007 the Stuttgart Court of Appeal rejected the applicant’s appeal.

The Court of Appeal did not find it necessary to examine whether the text on the leaflets had to be qualified as a statement of facts or as an expression of opinion, as, in any event, the applicant’s freedom of opinion had to cede. The Court of Appeal confirmed the Regional Court’s assessment that the text in the leaflet implied that the plaintiffs performed unlawful actions. This was not called into question by the further explanations, as it could not be expected from the average reader to draw the distinction between the act of abortion which was justified under Article 218a § 2 of the Criminal Code and the act of abortion which was merely exempt from prosecution under Article 218a § 1 of the Criminal Code.

Seen from a layman’s point of view, the text on the leaflet created the impression that the act of abortion, as permitted by the German legislator, amounted to unlawful homicide, or even to murder. The statement was at least ambiguous and had not to be tolerated by the plaintiffs. Even if one were to assume that the leaflet did not contain a wrong statement of facts, the applicant’s freedom of expression had to cede. The Regional Court reiterated that freedom of expression conveyed the right to express an opinion even in a polemic and insulting way. In case the expression of opinion was part of a debate on matters of public interest, there was an assumption militating in favour of freedom of expression.

However, in the instant case the applicant had produced a massive “pillory effect” by singling out the plaintiffs, who had not given the applicant any reason to do so. The performance of abortions was criticised with harsh and rigid words. This was further aggravated by the Holocaust reference. The Court of Appeal further noted that the applicant was not under any specific pressure to express his general criticism on the facilitation of abortions with such a massive violation of the plaintiffs’ personality rights. The Court of Appeal further considered that it had not been necessary for the plaintiffs to submit the exact content of the website, as this website was generally accessible and its content was thus known.

The website was characterised by the fact that the applicant labelled certain individuals such as the plaintiffs as “abortion doctors” and put their action on one level with the national-socialist Holocaust and with mass murder. It followed that the plaintiffs’ claim was to be granted also in this respect. On 12 February 2008 the Federal Court of Justice refused the applicant’s request for legal aid, on the ground that the applicant’s intended appeal on points of law lacked sufficient prospect of success. On 17 March 2008 the applicant lodged a constitutional complaint against the judgments of the Ulm Regional Court, of the Stuttgart Court of Appeal and against the decision of the Federal Court of Justice.

He complained, in particular, that the impugned decisions disrespected his right to freedom of expression. On 2 July 2009 the Federal Constitutional Court, sitting as a Committee of three judges, refused to admit the applicant’s complaint for adjudication for being inadmissible. This decision was served to the applicant’s counsel on 18 July 2009. B. Relevant domestic law and practice The domestic law and the relevant case-law of the Federal Constitutional Court on the performance of abortions is summarised in the Court decision in the case of Annen II v. Germany (dec.), nos. 2373/07 and 2396/07, 30 March 2010. COMPLAINTS The applicant complains under Article 10 of the Convention that the civil injunction issued against him violated his right to freedom of expression.

He further complains under Article 6 § 1 of the Convention about the fact that neither the Federal Court of Justice nor the Federal Constitutional Court gave reasons for their respective decisions.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? 2. Does the civil injunction against the publication of the plaintiff doctors’ name and address on the website “www.babycaust.de” violate the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention? In particular, was the complete ban of publication proportionate to the aims pursued? 3. Which was the exact content of the website “www.babycaust.de” at the time the civil injunction was granted?