CtEDO 17.04.2014 Auto

TĂNASE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TĂNASE v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 17 aprilie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 41720/13 Nicolae Virgiliu TĂNASE împotriva României depusă la 21 iunie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nicolae Virgiliu Tănase, este un național român, care s-a născut în 1943 și trăiește în Ploiești. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 2004, reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină. El a suferit leziuni grave care i-au pus în pericol viața și l-au lăsat cu un handicap fizic. După accident, reclamantul a avut nevoie de între două sute două sute și cincizeci de zile de tratament medical. În aceeași dată, autoritățile naționale au deschis o anchetă penală împotriva reclamantului și a altor două părți terțe care au fost implicate în accidentul auto. La 3 ianuarie 2006, Procurorul Ploiești a întrerupt ancheta penală împotriva reclamantului și a celorlalte două terțe, din cauza faptului că nu au fost îndeplinite toate elementele unei infracțiuni. Prin hotărârea din 13 octombrie 2006, Curtea de District Ploiești a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Reclamantul a recurs asupra punctelor de drept (recurse ) împotriva hotărârii. El a susținut că instanța de primă instanță nu și-a examinat argumentele și dovezile prezentate de el și nu a furnizat motive pentru decizia sa. În plus, autoritățile de investigare nu au administrat suficiente dovezi în ceea ce privește cazul și nu au clarificat circumstanțele accidentului. În plus, nu a fost elaborat niciun raport de experți tehnici în acest caz. La 18 decembrie 2006, Curtea județului Prahova a permis apelul reclamantului asupra punctelor de drept și a ordonat Procurorului Ploiești să redeschidă ancheta penală inițiată împotriva celor două părți terțe. De asemenea, a ordonat procurorului să prezinte un raport tehnic și medical de experți pentru a clarifica circumstanțele exacte ale accidentului. La 23 martie 2011, procurorul Ploiești a întrerupt procedurile penale deschise împotriva celor două terțe, din cauza faptului că nu au fost îndeplinite toate elementele unei infracțiuni. La 30 septembrie 2011, Curtea de district din București a permis, în parte, recursul reclamantului împotriva hotărârii din 23 martie 2011 și a ordonat redeschiderea anchetei penale în ceea ce privește una dintre terțele implicate în accident, având în vedere că unele dintre elementele unei infracțiuni au fost îndeplinite în cazul său. Cu toate acestea, având în vedere absența oricărei dovezi referitoare la dosar care ar fi putut clarifica existența legăturii cauzale dintre acțiunile terței și leziunile suferite de reclamant nu ar fi putut păstra cazul de examinare. În consecință, acesta a ordonat Procurorului Ploiești să prezinte un nou raport de experți medicali care să determine existența unei potențiale legături directe între acțiunile terței și leziunile reclamantului. Cu toate acestea, aceasta a considerat că nu ar putea păstra cazul de examinare, deoarece în absența dovezilor solicitate, nu s-a putut stabili în mod clar existența tuturor elementelor unei infracțiuni. La 18 iunie 2012, Procurorul Ploiești a întrerupt ancheta penală împotriva terței, deoarece, în funcție de dovezile disponibile, inclusiv noul raport de experți medicali, nu au fost îndeplinite toate elementele unei infracțiuni. El susține că autoritățile care au investigat cazul său au examinat în mod superficial dovezile disponibile, iar biroul procurorului nu a luat în considerare toate cererile sale. Prin o hotărâre finală din 21 decembrie 2012, Curtea de District Prahova a respins recursul reclamantului din cauza faptului că statutul special de limitare în ceea ce privește infracțiunile terțe a intrat în vigoare și că ancheta penală a trebuit întreruptă. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unui tratament inuman și degradant, deoarece ancheta penală deschisă de autoritățile interne în cazul accidentului său de autovehicule nu a avut promptitudine și a fost ineficace. În special, autoritățile naționale nu au reușit să examineze fondurile cazului, să clarifice circumstanțele accidentului și să permită ca statutul special de limitare în ceea ce privește infracțiunile terțe să aibă efect. Întrebări către părți Ce măsuri au luat autoritățile interne pentru a-și îndeplini obligația în temeiul articolului 3 din Convenție? Procedura penală condusă de autoritățile naționale îndeplinește condițiile de adecvare și de promptitudine, astfel cum este necesar în temeiul articolului 3 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă