CtEDO 17.04.2014 Auto

SAMACHISĂ v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SAMACHISĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 17 aprilie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 57467/10 Liviu SAMACHISĂ împotriva României depusă la 17 august 2010 DECLARAȚIE DE FACTE Reclamantul, dl Liviu Samachisă, este un național american și român, care s-a născut în 1956 și trăiește în Fălticieni. Circumstanțele cazului Faptul, astfel cum a prezentat reclamantul, poate fi rezumat după cum urmează. La 31 iulie 2008, reclamantul a fost implicat într-un incident violent care a implicat câțiva ofițeri de poliție după ce a fost prins în viteză și nu a reușit să-și oprească masina așa cum a fost indicat de poliție. În cele din urmă a fost dus la o secție de poliție pentru a fi înființat identitatea sa și pentru a fi amendat pentru accelerare. În aceeași zi a fost permis să părăsească secția de poliție. La 1 august 2008, după o cerere a reclamantului, Serviciul Medical Forensic Galați a elaborat un raport de experți care a concluzionat că reclamantul a suferit leziuni traumatice, care au deteriorat proteza dentară în apropierea caninei sale din partea dreaptă superioară, ca urmare a lovit cu un obiect solid, posibil pe bărbie. În plus, pielea de pe nas, gâtul, brațele și gluluțele a fost răpită, decolorată și vânată, care ar fi putut fi cauzată de faptul că el a fost zgârcit cu un obiect ascuțit ca un unghi, lovit cu un obiect solid sau cu presiune de deget. Raportul a concluzionat că leziunile reclamantului ar fi putut fi susținute la 31 iulie 2008 și a solicitat un tratament medical de la una la cinci zile, și că ar fi posibil să fie supuse unui tratament dentist pentru a fi reparat proteza de lângă canina sa de sus-dreapta. În plus, raportul legist a remarcat că, la 31 iulie 2008, unitatea de urgență dentară atașată spitalului județului Galați a diagnosticat reclamantul că a avut vânătăi la bărbie ca urmare a aceleiași prejudicii care au deteriorat proteza de lângă caninele sale din partea dreaptă superioară. La 2 și 4 august 2008, reclamantul a introdus proceduri penale pentru comportamentul violent împotriva a patru polițiști care au fost implicați în incidentul din 31 iulie 2008. El a susținut că la 31 iulie 2008 a fost tratat rău de ofițeri de poliție și a suferit leziuni care au necesitat un număr substanțial de zile de îngrijire medicală. La 18 august 2008, în urma solicitării reclamantului, Suceava Forensic Medical Service a elaborat un raport de experți legiști care a concluzionat că leziunile dentare suferite de reclamant la 31 iulie 2008 au nevoie de opt sau treizeci de zile de asistență medicală pentru reparații și vindecare. La 3 februarie 2009, Procurorul Galați a atașat Curții de District Galați a întrerupt procedura penală deschisă de reclamant împotriva ofițerilor de poliție. Pe baza dovezilor legale disponibile, a martorilor și a declarațiilor reclamantului și a ofițerilor de poliție că reclamantul a refuzat în mod repetat să-și arate documentele de identitate, deși a fost avertizat că va fi dus la o secție de poliție dacă nu a furnizat dovezi de identitate. Ofițerii de poliție au încercat să ducă reclamantul la secția de poliție, apoi l-au imobilizat. Când au încercat să-l plaseze în masina de poliție, el a continuat să reziste la arestarea, prin luptă fizică și fiind agresiv verbal față de ei. În plus, cele treizeci de zile menționate de raportul expertului legist din 18 august 2008 nu au putut fi înțelese pentru a se ocupa legal de zilele de îngrijire medicală, având în vedere că termenul menționat mai sus includea, de asemenea, timpul necesar pentru repararea lucrărilor protetice și nu se referă numai la timpul necesar pentru vindecarea funcțională a prejudiciului. În sfârșit, utilizarea forței de către ofițeri de poliție nu a fost disproporționată și vizează doar să-l imobilizeze. Reclamantul a contestat decizia înaintea procurorului ierarhic atașat la Procuratura din Galați. Prin decizia finală din 19 martie 2009, procurorul ierarhic atașat Oficiului Procurorului Galați a respins provocarea reclamantului. Reclamantul a apelat împotriva deciziei în fața instanțelor interne. El a susținut că autoritățile nu au investigat cum au fost cauzate leziunile atestate de rapoartele expertilor criminaliști. Prin hotărârea din 16 octombrie 2009, Curtea de District Galați a respins recursul reclamantului și a susținut decizia din 3 februarie 2009. Refuzul său de a furniza ofițerilor de poliție actele sale de identitate și atitudinea sa violentă nu au fost justificate având în vedere că a fost informat că a comis o contravenție. Prin urmare, utilizarea forței de către agenții de stat nu a apărut disproporționată. ) împotriva hotărârii. El susține că Biroul Procurorului Galați atașat de Curtea de District Galați nu a fost competentă ratione materiae pentru a efectua investigația penală în acest caz, că ancheta a fost superficială, deoarece nu toți ofițerii de poliție care au fost implicați sau au avut cunoștințe despre incident au fost identificați și auziți, că autoritățile au refuzat să-l permită să identifice persoanele împotriva cărora a fost întreruptă ancheta penală, că doi dintre martorii au comis perjuri, că la momentul incidentului i s-a refuzat dreptul de a contacta Ambasada Americană sau un avocat, că mărturia a doi dintre martorii de apărare a fost incompletă, și că autoritățile nu au reușit să investigheze cum au fost cauzate leziunile pronunțate de experții legiști. Prin o hotărâre finală din 18 februarie 2010, Curtea de District Galați a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept. Acesta a susținut că, în conformitate cu normele privind procedura penală relevantă, Biroul Procurorului Galați atașat Curții de District Galați a fost competentă ratione materiae pentru efectuarea anchetei penale în acest caz. De asemenea, ancheta nu a fost superficială și autoritățile au identificat și au auzit toate ofițerii de poliție care au fost familiarizați cu incidentul, precum și martorii oculari relevante care nu sunt ofițeri de poliție. În plus, ancheta s-a concentrat pe toate infracțiunile presupuse de reclamant și autoritățile au auzit martorii de apărare solicitați de el. Faptul că autoritățile nu au administrat toate datele considerate relevante de către reclamant nu a fost ilegală având în vedere că ancheta preliminară ar putea fi limitată atât în ceea ce privește calitatea, cât și cantitatea prin scopul său legal. În plus, declarația reclamantului potrivit căreia doi martori au comis perjuriul a fost respinsă de faptul că declarațiile lor au fost confirmate de dovezile rămase. Soluția biroului procurorului a rămas valabilă, având în vedere că majoritatea martorilor au confirmat că reclamantul a refuzat să meargă la secția de poliție și s-a purtat agresiv, iar niciunul dintre martori nu a confirmat că a fost lovit înainte de a fi fost plasat în mașină de poliție. Prin urmare, măsurile luate împotriva lui nu au fost excesive sau nejustificate având în vedere comportamentul său. Contractele dintre mărturiile prietenilor reclamantului și cele ale martorilor rămasi au fost o consecință a relațiilor prietenoase dintre reclamant și aceste martori. Autoritățile au interpretat corect documentele medicale disponibile. Zgârierile de pe gâtul și brațele reclamantului, precum și echimoza de pe umăr, guleros și brațe au fost cauzate de ofițerii de poliție când au pus reclamantul în mașină de poliție și au fost proporționate având în vedere opoziția sa puternică. A fost clar că încătușarea și operațiunea unei persoane într-un vehicul de poliție, dacă acea persoană s-a opus fizic la măsură, au cauzat leziuni. Natura superficială a rănilor și zonele organismului unde au fost produse au confirmat natura proporțională a acțiunilor ofițerilor de poliție. A fost clar că reclamantul a exagerat natura rănilor sale în plângerea sa depusă împotriva ofițerilor, având în vedere că nu există dovezi în dosar care sugerează că a fost lovit în mod repetat pe picioare. Se pare că leziunile dentare suferite de reclamant au fost cauzate de un impact asupra bărbiei, eventual, atunci când a fost rezistent la încătături și plasarea în mașină. Ofițerii de poliție nu au putut fi considerați vinovați atâta timp cât reclamantul a continuat să se comporte violent în vehiculul de poliție și el nu a suferit nici o leziune externă în zona bărbiei care a fost cauzată de lovirea cu un obiect solid. În Toma România nr. 42716/02, 27, 24 februarie 2009 COMPLAINT se poate găsi excepții din dispozițiile relevante ale fostului Cod Penal privind infracțiunile de comportament violent și din fostul Cod de procedură penală în ceea ce privește plângerea împotriva deciziilor procurorului. În baza articolelor 5, 6 și 7 din Convenție, reclamantul se plânge că, la 31 iulie 2008, el a fost agresat ilegal de ofițeri de poliție și că autoritățile care desfășoară ancheta penală care a urmat au fost prejudecate, au încălcat dreptul său de apărare, au interpretat greșit legislația aplicabilă și au investigat cazul superficial. A fost reclamantul supus unor tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ca urmare a presupuselor maltraturi de către poliție la 31 iulie 2008? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia) [GC], nr. 26772/95, ECHR 2000-IV), a fost ancheta în cazul în care autoritățile interne au încălcat art. 3 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă