CtEDO 17.04.2014 Auto

BALAȘCĂU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.04.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALAȘCĂU c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 17 aprilie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 5667/13 Silviu George BALAȘCĂU împotriva României introdusă la 10 ianuarie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Silviu-George Balașcău, este un resortisant român, născut în 1976 și rezident în Ștei. La 6 septembrie 2011, la cererea unei echipe de poliție care i-a făcut semn să se oprească, reclamantul și-a oprit vehiculul pe marginea drumului. Dezvoltarea ulterioară a faptelor este controversată. Din documentele menționate mai sus reiese că atunci când reclamantul a ieșit din mașină, a amenințat polițiștii cu un topor, a aplatizat capota mașinii lor și a fugit, că câteva ore mai târziu, când polițiștii au încercat să-i șteargă, i-a insultat și i-a amenințat cu toporul, apoi a aruncat cu pietre în direcția lor și că, din acest motiv, polițiștii au cerut poliției să-i ajute să-l imobilizeze. Potrivit acestor documente, reclamantul a avut un cuțit cu care a încercat să-l rănească pe unul dintre membrii serviciului de intervenție care a sosit la locul faptei, el a luat din nou toporul și a amenințat polițiștii și, în ciuda somațiilor de a-și opri acțiunile agresive și de a se supune ordinelor polițiștilor, el a continuat să arunce pietre în direcția membrilor echipei de intervenție. Potrivit acestor documente, unul dintre polițiști a tras apoi un foc de armă în aer și altul la picioarele reclamantului fără să reușească să-l calmeze, apoi un alt foc de armă a fost tras de polițiști atunci când reclamantul a fost îndreptat spre unul dintre membrii echipei de intervenție cu toporul în mâinile sale. Aceste documente precizează faptul că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Potrivit reclamantului, după ce și - a oprit mașina, el a ieșit la cererea polițiștilor și aceștia din urmă l - au lovit cu piciorul în față. Polițiștii, fără să - i dea avertisment, l - au împușcat în piciorul stâng și i - au cauzat astfel o rană și au continuat să - l lovească cu piciorul în părțile sale vitale, în timp ce se pare că a fost prins în urma împușcăturii din piciorul său. La 9 septembrie 2011, mama reclamantului a depus o plângere penală la Parchetul din Bihor, solicitând ca o anchetă să fie efectuată asupra modului, în opinia sa abuziv, ale cărui membri ai echipei de intervenție rapidă din cadrul poliției din Bihor au acționat în scopul de a-și imobiliza fiul. Prin rezoluția din 21 mai 2012, Parchetul de Primă Instanță din Beiuș a pronunțat o hotărâre de nejudiciare a polițiștilor în cauză în temeiul articolului 10 litera (a) din Codul de procedură penală (CPP). Parchetul arăta că polițiștii nu au comis fapte interzise de lege și că și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, care includeau, dacă era necesar, utilizarea armelor de foc. Pe de altă parte, raportul de expertiză psihiatrică realizat la 21 noiembrie 2011 a arătat că reclamantul suferea de tulburări psihice și că nu avea discernământ la data faptelor. Mama reclamantului depunea o plângere la procurorul general superior pentru a contesta decizia respectivă. Printr-o rezoluție din 8 iunie 2012, procurorul-șef al Parchetului și-a respins plângerea, precizându-se că a reieșit din anchetarea faptului că utilizarea forței a fost necesară în acest caz și că polițiștii în cauză respectaseră procedurile prevăzute de lege. Printr-o hotărâre definitivă din 17 iulie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din Beiuș a primit plângerea depusă de mama reclamantului împotriva deciziei de nejudiciare a Parchetului cu privire la polițiști și a modificat temeiul juridic al acesteia. S-a considerat că acțiunile polițiștilor, și anume faptul că au tras un glonț în piciorul reclamantului și apoi l-au lovit în abdomenul acestuia, și anume în partea materială a porțiunii de comportament abuziv, reprimată de art. 250 3 din Codul penal. Cu toate acestea, având în vedere lipsa de interes a polițiștilor de a acționa în mod abuziv față de solicitant, el a considerat că ei nu puteau fi considerați răspunzători pentru încălcarea în cauză. Acesta concluzionează că temeiul juridic al deciziei de nejudiciare a poliției ar trebui să fie art. 10 litera (d) din CPP, conform căruia acțiunea penală nu poate fi exercitată atunci când elementele legate de o infracțiune nu sunt reunite. Tribunalul a subliniat în special că lovitura primită în abdomen de către reclamant din partea unuia dintre ofițerii de poliție, prin faptul că, în ciuda împușcăturilor pe care le primise în picior, el încercase să riposteze cu ajutorul toporului său. Pe de altă parte, instanța a arătat că nici un mijloc de probă nu a confirmat faptul că reclamantul sau mama sa, care a fost implicat în altercația fiului său cu polițiștii, au fost loviți cu piciorul în față și că toporul și cuțitul folosite de reclamant pentru a amenința polițiștii au fost găsite în mașina sa. Reclamantul susține că nu își cunoaște dreptul la viață garantat prin art. 2 din convenție din cauza comportamentului abuziv și disproporționat al poliției față de acesta. El susține că a fost singur în fața mai multor polițiști înarmați, care au continuat să-i dea lovituri în părțile sale vitale, în timp ce a fost reținut în urma împușcăturii pe care le-au tras în piciorul stâng. El citează, de asemenea, articolele 5, 7 și 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, susținând că împușcătura trasă de polițiști i-a provocat o imprudență permanentă, iar piciorul stâng a devenit mai scurt decât piciorul drept, ceea ce l-ar împiedica să-și găsească un loc de muncă. În plus, a trebuit să facă operații și să urmeze tratamente medicale costisitoare. 11. Pe teren de la art. 13 din Convenție, reclamantul afirmă că ancheta efectuată de autorități nu a fost eficientă și că se referă în primul rând la o legitimare a abuzurilor comise de poliție în privința sa. El consideră că nu s-a adus nicio dovadă în ceea ce privește afirmația că el încercase să riposteze împotriva polițiștilor după ce i-au tras un glonț în piciorul stâng, ceea ce ar fi justificat ca unul dintre ei să-i dea un picior în abdomen. În sfârșit, el se plânge că nu s-a putut apăra împotriva sentinței definitive din 17 aprilie 2004. Iulie 2012 a Tribunalului de Primă Instanță din Beiuș. Întrebări cu privire la părți Reclamantul a epuizat căile de atac existente în dreptul intern, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție Reclamantul este invitat să precizeze motivul pentru care nu a depus o plângere penală în numele său la autoritățile naționale competente împotriva membrilor echipei de intervenție rapidă a poliției din Bihor, care, în opinia sa, au acționat în mod abuziv în cazul incidentului care a avut loc la 6 septembrie 2011. În acest sens, a fost reclamantul supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante în cadrul unui incident care a avut loc la 6 septembrie 2011 în ceea ce privește protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție Guvernul este invitat să furnizeze o copie a documentelor depuse de autorități în dosarul deschis ca urmare a plângerii depuse de mama reclamantului împotriva ofițerilor de poliție pe care i-a solicitat să fi comis o acțiune abuzivă împotriva fiului său la 6 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă