CtEDO 29.03.2017 Auto

BUTURUGĂ c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
29.03.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BUTURUGĂ c. ROUMANIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 29 martie 2017 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 56867/15 Gina Aurelia BUTURUGĂ împotriva României introdusă la 11 noiembrie 2015 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, dna Gina Aurelia Buturuga, este un resortisant român născut în 1970 și rezident în Tulcea. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta se plânge că a fost victima violenței domestice și că, în timpul căsătoriei sale cu M.V., a fost supusă violenței fizice și amenințărilor cu moartea repetate care s-au agravat în noiembrie 2013, precizează în acest sens că, la acea dată, fostul ei soț și a început să discute despre locul unui divorț și că acesta a fost, în cele din urmă, pronunțat la 30 ianuarie 2014. Plângerea penală privind incidentele din 17 și 22 decembrie 2013, recurenta susține că, la 17 decembrie 2013, a fost amenințată cu moartea de către M.V.: acesta ar fi amenințat să o arunce pe balcon pentru a face să pară sinucidere. În decembrie 2013, M.V. lala lovit și a amenințat să o omoare cu un topor, și că este refugiat atunci într-o cameră din apartamentul lor și a chemat ajutor. La 23 decembrie 2013, recurenta a obținut un certificat medico-legal care să ateste că a avut nevoie de trei până la patru zile de îngrijire medicală din cauza leziunilor pe care le prezenta. În aceeași zi, a depus plângere împotriva M.V. La 6 În ianuarie 2014, a depus o nouă plângere împotriva acestuia și-a reiterat afirmațiile cu privire la violența și amenințările pe care le-a comis, însă poliția ar fi încercat să o convingă să își retragă plângerea pe motiv că rănile ei erau ușoare. La o dată nespecificată, recurenta s-a constituit parte civilă și a solicitat repararea prejudiciilor materiale și morale pe care le-a suferit. La 18 martie 2014, recurenta a solicitat o percheziție electronică a calculatorului său, susținând că M.V. a consultat în mod abuziv e-mailul și mesajele transmise de ea prin e-mailul din contul său Facebook și că a fost făcută o copie. În iunie 2014, poliția din Tulcea a respins cererea recurentei pe motiv că elementele care ar putea fi astfel colectate nu au avut legătură cu infracțiunile de amenințări și de violență împotriva domnului V. La 11 septembrie 2014, recurenta a depus o nouă plângere penală împotriva domnului V. pentru încălcarea secretului corespondenței. Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din Tulcea (inclusiv tribunalul de judecată) și din partea reclamantei și a M.V., precum și fiica, mama și cumnata reclamantei în calitate de martori. Acestea din urmă au indicat faptul că rudelor lor le vorbise despre violențele comise de aceasta. Potrivit recurentei, mama sa a declarat că a avut loc după plecarea sa de la domiciliu conjugal, care ar fi fost dictată de frică, și a văzut semnele de violență și excoriații care ar fi fost cauzate de fostul ei soț. Cu toate acestea, în continuare, în conformitate cu dreptul Uniunii, polițiștii de poliție nu au raportat declarația mamei sale în întregime pe motiv că ea nu a fost relevantă. În plus, și în opinia recurentei, martorii au fost audiați în mod ilegal, fără a fi depus jurământul, iar declarațiile lor au fost prezentate în mod incomplet. Printr-o ordonanță din 17 februarie 2015, Parchetul a clasat cauza. În această ordonanță, el a indicat că, la 17 decembrie 2013, recurenta a fost amenințată cu moartea de fostul său soț, dar a considerat că comportamentul acestuia din urmă nu era suficient de grav pentru a fi calificat drept "îndeplinitor." Prin urmare, acesta a decis să ia o amendă administrativă de 1 000 de lei românești (aproximativ 250 de euro) către M.V. În plus, Parchetul nu a avut nici o dovadă a faptelor de violență care se presupune că au avut loc la data de 22 În opinia sa, certificatul medico-legal emis în ziua următoare dovedea că recurenta suferise acte de violență, dar nu era sigur că M.V. era autorul acesteia. În ceea ce privește plângerea referitoare la încălcarea secretului corespondenței, Parchetul a fost întârziat. În urma unei plângeri din partea recurentei, printr-o ordonanță din 9 martie 2015, procurorul-șef al Parchetului a confirmat hotărârea din 17 februarie 2015. Recurenta a contestat hotărârile Parchetului în fața instanțelor interne, care se plângea în special de o insuficiență a elementelor de probă colectate și susținea, de asemenea, că încălcarea secretului corespondenței ar trebui să facă obiectul unei examinări din oficiu, chiar și în lipsa unei plângeri formale din partea părții vătămate. Recurenta susține că a solicitat să se consulte dosarul Parchetului și că, cu această ocazie, a fost luată în considerare absența anumitor elemente de probă, în special a cererilor adresate de aceasta Parchetului și a mai multor procese-verbale ale poliției. printr-o decizie definitivă din 25 mai 2015, Tribunalul de Primă Instanță din Tulcea ( A respins contestația reclamantei, pe de o parte, că Parchetul a stabilit în mod corect faptele și, pe de altă parte, în ceea ce privește presupusa încălcare a secretului corespondenței, că datele publicate pe rețelele de socializare erau publice. Cererea privind obținerea unui ordin de protecție La o dată nespecificată, recurenta a solicitat Tribunalului de Primă Instanță să emită un ordin de protecție (ordin de protecie) împotriva M.V., în temeiul Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice ( Prin hotărârea executorie din 13 martie 2014, Tribunalul de Primă Instanță, pe baza declarației mamei recurentei, audiată în calitate de martor, și pe baza certificatului medico-legal din 23 martie 2014, În decembrie 2013, a considerat că M.V. a atacat și a amenințat fosta sa soție și, în consecință, a primit cererea recurentei și a emis un ordin de protecție valabil pentru o perioadă de șase luni și a redactat în acest sens pe durata ordonanței de protecție [judecata] stabilește următoarele măsuri în sarcina pârâtei: La cererea unei părți solicitante, partea reclamantă poate solicita să se mute la Tulcea (...) obligația de a menține o distanță minimă de 200 de metri față de partea solicitată. Prin hotărârea din 18 septembrie 2014, tribunalul departamental din Tulcea l-a despăgubit și a confirmat faptele stabilite de instanța de primă instanță. Recurenta susține că poliția a pus în aplicare ordinul de protecție cu întârziere și că M.V. nu l-a respectat. În acest sens, Comisia precizează că acesta din urmă este situat în apropierea imobilului părinților săi și că a primit amenințări din partea sa prin intermediul unui membru al familiei sale. Ea adaugă că fostul ei soț a contactat-o prin intermediul unui mediator, pentru a o convinge să își retragă plângerile penale în schimbul unui schimb mai favorabil de bunuri comune, amenințând în același timp să depună o plângere penală împotriva ei pentru calomnie și susține, de asemenea, că M.V. a intrat în contact cu mama și fiica ei, și a informat poliția de mai multe ori, în zadar. De asemenea, reclamanta face referire la un incident care a avut loc în 29 octombrie. În 2015, în cursul căreia M.V. l. ar fi urmărit strada. Ea a declarat că a sesizat poliția din Tulcea la 3 noiembrie 2015 pentru a solicita înregistrări ale camerelor de supraveghere aflate în apropierea locurilor publice în care ar fi fost urmărită de M.V. Recurenta nu a informat Curtea cu privire la încheierea procedurii aferente acestui eveniment. Dispozițiile relevante în speță ale fostului cod penal românesc, în special cele referitoare la infracțiunile de bătăi și alte violențe și amenințări, sunt descrise în Hotărârea E.M. c. România 43994/05, § 41, 30 octombrie 2012). Oricine, în mod ilegal, deschide corespondența unei terțe părți sau interceptează conversațiile sau comunicațiile telefonice ale unei terțe părți, comunicațiile sale prin fax sau cele realizate prin orice alt mijloc de transmisie pe distanță lungă este de la o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între șase luni și trei ani. (...) În cazul în care un stat membru nu a adoptat un act de punere în aplicare în conformitate cu art. 193 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. Ciocnirile sau alte acte de violență care cauzează suferințe fizice sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între trei luni și doi ani sau de o amendă. Faptul de a provoca traumatisme sau de a afecta starea de sănătate a unei persoane, [inclusiv o stare a cărei gravitate necesită] maximum 90 de zile de îngrijire medicală, este o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între șase luni și cinci ani sau o amendă. Acțiunea penală este declanșată de plângerea prealabilă a părții vătămate. art. 199 În cazul în care faptele menționate la articolele 188 [uciderea], 189 [uciderea calificată] și 193 195 [loviturile și alte acte de violență, rănile corporale și rănile care au cauzat moartea] sunt comise împotriva unui membru al familiei, [limita] maximă specială a pedepsei prevăzute de lege se majorează cu un sfert. În cazul infracțiunilor prevăzute la articolele 193 și 196 [leziuni corporale cauzate de neglijență], acțiunea penală poate fi declanșată din oficiu. Concilierea părților exclude răspunderea penală. La deschidere, scăderea, distrugerea sau reținerea fără drept a corespondenței adresate altora, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei astfel de corespondențe, chiar dacă aceaceasta a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greșeală, sunt pasibile de pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între trei luni și un an sau o amendă. În cazul faptelor menționate la primul paragraf, acțiunea penală este declanșată de plângerea prealabilă a părții vătămate. (...) art. 360: Accesul ilegal la un sistem informatic la accesul fără drept la un sistem informatic se pedepsește cu închisoarea între trei luni și trei ani sau cu o amendă. Faptele menționate la primul paragraf care au fost comise pentru obținerea de date informatice sunt pedepsite cu închisoarea între șase luni și cinci ani. (...) Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 217/2003 sunt rezumate în hotărârea E.M. c. România (citată la §§ 43-45). Dreptul internațional relevant în acest domeniu este prezentat parțial în cauza Opuz c. Turcia 33401/02, § 72-82, CEDH 2009). În special în ceea ce privește Convenția privind prevenirea și lupta împotriva violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenție d acu), dispozițiile sale relevante în acest caz sunt descrise în cauza M.G. Turcia 646/10, § 54, 22 martie 2016). Această din urmă convenție a intrat în vigoare în ceea ce privește România la 1 septembrie 2016. GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta denunță o lipsă de eficiență a anchetei penale împotriva M.V.: reproșând în special autorităților deficiențe în colectarea tuturor elementelor de probă relevante pentru cauza sa, afirmă că au lipsit mai multe elemente de probă și că altele au fost înregistrate incorect. Citând art. 5 din convenție, recurenta se plânge că securitatea sa personală nu este asigurată în mod corespunzător și consideră că, în lipsa unui răspuns adecvat la comportamentul M.V. și a unei sancțiuni corecte împotriva sa, acesta din urmă riscă să pună în pericol securitatea și viața sa și se referă, de asemenea, la nerespectarea de către M.V. din ordonanța de protecție emisă de instanța de primă instanță. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta se plânge de refuzul autorităților de a examina plângerea sa privind încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale, precum și de lipsa anchetei în acest sens. Statul pârât și-a respectat obligațiile pozitive, care decurg din articolele 3 și 8 din convenție, de a efectua o anchetă efectivă în vederea identificării și pedepsirii autorului violenței domestice invocate de reclamant (a se vedea mutatis mutandis Opuz c. Turcia, n 33401/02, § 158 176, CEDH 2009) În plus, statul pârât și-a respectat obligația pozitivă în temeiul acelorași articole din convenție de a garanta recurentei măsuri de protecție adecvate, având în vedere riscul reînnoirii de către fostul soț a relelor tratamente (a se vedea mutatis mutandis Eremya c. Republica Moldova, nr 3564/11, § 56, 28 mai 2013)? să ia măsuri adecvate ca urmare a afirmațiilor recurentei potrivit cărora fostul său soț nu respecta ordinul de protecție formulat împotriva sa Guvernul este invitat să prezinte o copie completă a dosarului penal referitor la plângerile recurentei. A respectat statul pârât obligația sa pozitivă, care decurge din art. 8 din convenție, de a proteja dreptul recurentei de respectarea vieții sale private și a corespondenței împotriva încălcărilor care ar fi fost aduse de fostul soț?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă