PETCU v. ROMANIA

Publicat la 30 septembrie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 38191/22 Daniel PETU împotriva României depusă la 26 iulie 2022 comunicat la 13 septembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Tatăl reclamantului a fost recunoscut prin decizia administrativă emisă în 1990 de către autoritatea națională competentă ca „deținător politic” în ceea ce privește o perioadă de închisoare cuprinsă între 29 iulie 1975 și 9 mai 1977. Pe baza acestei recunoașteri, el a fost acordat prin decizia administrativă beneficiile prevăzute de decretul legislativ nr. 118/1990 care a acordat anumite drepturi celor care au fost persecutați de regimul dictatorial instituit începând cu 6 martie 1945. După intrarea în vigoare a Legii nr. 232/2020, care a extins beneficiile prevăzute de Decretul legislativ nr. 118/1990, de asemenea, copiilor deținuților politici, reclamantul și celelalte două frații săi au depus o cerere la autoritățile locale competente pentru a primi aceste prestații.

În timp ce frații reclamantului au primit amândoi decizii administrative favorabile care le acordă aceste beneficii, cererea reclamantului a fost respinsă prin decizia administrativă din cauza faptului că detenția tatălui său în urma unei condamnare pentru nerespectare nu a fost politică. Provocarea judiciară a reclamantului împotriva acestei decizii administrative a fost respinsă prin decizia de 25 de ani. Mai 2021 din Curtea de județ Teleorman. Decizia Curții de județ a menționat că ar putea fi apelată.

Cu toate acestea, recursul reclamantului asupra punctelor de drept a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel de la București la 9 decembrie 2021 (înviat la 28 aprilie 2022). Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 14 din Convenția privind interpretarea arbitrară a probelor și legislației de către instanțele interne, în încălcarea hotărârilor Curții Constituționale și a Curții Înalte de Casare și Justiție în această chestiune și a principiului certitudinii juridice prin încălcarea hotărârii finale emise în favoarea tatălui său. Reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție?

A fost concedierea cererii reclamantei prin hotărârile din 9 decembrie 2021 emise de Curtea de Apel din București și din 25 mai 2021, emisă de Curtea de Conturi Teleorman, în ciuda unei decizii administrative definitive în care tatăl reclamantului a fost un deținut politic în încălcarea principiului certitudinei juridice și, prin urmare, a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție? având în vedere motivele și rezultatele hotărârii din 25 mai 2021 a Curții Județene Teleorman, reclamantul a suferit discriminări contrar articolului 14 din Convenție, citite în conjuncție cu articolele 8 și 6 din Convenție și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție (a se vedea Lupeni Grec Catholic Parish și alții c. România [GC], nr. 76943/11, 29 noiembrie 2016; Albu și alții v. România , nr. 34796/09 și 63 altele , 10 mai 2012, și Beeler v. Elveția [GC] , nr. 78630/12 , §§ 93-94, 11 octombrie 2022)?

Published on 30 September 2024

FOURTH SECTION

Application no. 38191/22 Daniel PETCU against Romania lodged on 26 July 2022 communicated on 13 September 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant’s father was recognised by administrative decision issued in 1990 by the national competent authority as a “political detainee” with respect to an imprisonment period running from 29 July 1975 to 9 May 1977. Based on this recognition, he was awarded by administrative decision the benefits provided by the Legislative Decree no. 118/1990 which granted certain rights to those who had been persecuted by the dictatorial regime established starting with 6 March 1945. After the entry into force of Law no. 232/2020, which extended the benefits provided by the Legislative Decree no. 118/1990 also to the children of the political detainees, the applicant and his two other siblings each lodged a claim with the competent local authorities in order to receive these benefits.

While the applicant’s siblings both received favourable administrative decisions granting them these benefits, the applicant’s claim was dismissed by administrative decision on ground that his father’s detention following a conviction for disobedience was not political. The applicant’s judicial challenge against this administrative decision was dismissed by a decision of 25 May 2021 of the Teleorman County Court. The decision of the County Court mentioned that it could be appealed.

However, the applicant’s appeal on points of law was dismissed as inadmissible by the Bucharest Court of Appeal on 9 December 2021 (delivered on 28 April 2022). The applicant complains under Article 6 § 1 and Article 14 of the Convention of arbitrary interpretation of evidence and legislation by the domestic courts, in breach of the Constitutional Court and High Court of Cassation and Justice decisions on this matter and of the principle of legal certainty by infringing the final decision issued in favour of his father.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant complied with the six-month time-limit laid down in Article 35 § 1 of the Convention? 2. Was the dismissal of the applicant’s claim by decisions of 9 December 2021 issued by Bucharest Court of Appeal and of 25 May 2021, issued by the Teleorman County Court despite a final administrative decision to the effect that the applicant’s father was a political detainee in breach of the principle of legal certainty and thus of the applicant’s rights under Article 6 § 1 of the Convention? 3. Having regard to the reasons and the outcome of the decision of 25 May 2021 of the Teleorman County Court, has the applicant suffered discrimination contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Articles 8 and 6 of the Convention and/or to Article 1 of Protocol no. 12 to the Convention (see Lupeni Greek Catholic Parish and Others v. Romania [GC], no. 76943/11, 29 November 2016; Albu and Others v. Romania , nos.

34796/09 and 63 others, 10 May 2012, and Beeler v. Switzerland [GC], no. 78630/12, §§ 93-94, 11 October 2022)?