CtEDO 06.05.2014 Auto

BOUILLE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
06.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOUILLE c. FRANCE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 46569/11 Antoinette BOUILE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 6 mai 2014 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 15 iulie 2011 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 11 februarie 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA recurenta, Antoinette Bouille, este o resortisantă franceză născută în 1946 și rezidentă la Paris. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către societatea civilă profesională (SPC) Thuin-Palat și Boucard, avocat în cadrul Consiliului de Stat și al Curții de Casație. Guvernul francez ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Cererea a fost comunicată guvernului. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta este soția lui Jacques Bouille, care și-a pus capăt zilelor la 24 mai 2009, în timp ce era în arest provizoriu la casa din Perpignan. După moartea sa, a fost deschisă o informație judiciară în căutarea cauzelor morții și s-a efectuat o autopsie. În timpul autopsiei, mai multe organe sau fragmente au fost prelevate și plasate sub sigiliu pentru o examinare anatomică patologică. Aceasta se referă la creier, inimă, plămân drept, rinichi drept, un fragment din ficat, splină, suprarenală dreaptă, pancreas, laringe și carotide drept și stâng. Prin cererea din 14 august 2009, repetată de avocatul său la 27 august 2009, reclamanta a solicitat restituirea organelor prelevate la autopsie. La data de 31 august 2009, instanța de trimitere la un ordin de refuz al restituirii, referindu-se la o hotărâre a camerei criminale a Curții de Casație din 3 aprilie 2002, pe motiv că prelevările efectuate în scopul analizării în cadrul unei proceduri judiciare nu sunt obiecte susceptibile de restituire în sensul articolului 99 din Codul de procedură penală. Prin hotărârea din 3 decembrie 2009, Camera de l'inginerie a Tribunalului de Primă Instană din Montpellier a confirmat hotărârea din 3 decembrie 2009 potrivit căreia mijloacele de transport de organe umane efectuate în cursul unei informări judiciare constituiau suporturile unei competene tehnice sau științifice și că, în acest sens, acestea făceau parte integrantă din dosar și nu erau, prin natura lor, restituibile. 10. Recurenta a formulat un recurs în casație, bazându-se în principal pe art. 8 din Convenție. Citând din Hotărârea Pannullo și Forte c. Franța 37794/97, CEDH 2001 X), ea a susținut că dreptul la respectarea vieții de familie Prin Hotărârea din 18 ianuarie 2011, Curtea de Casație a respins recursul. Comisia a considerat că decizia sa a fost justificată fără a ignora dispozițiile convenției și a reamintit că prelevarea de probe asupra corpului uman în scopul cercetării medico-legale pentru necesitatea unei anchete sau a unei informări nu constituie obiecte susceptibile de restituire în sensul articolului 99 din Codul de procedură penală. Dreptul și practica internă relevante 13. Dispozițiile Codului de procedură penală aplicabile în momentul faptelor, precum și jurisprudența Curții de Casație sunt expuse în cauza Bourson c. Franța ((dec.), nr. 44794/10, §§ 26-27, 9 octombrie 2012 14. Ca urmare a recomandărilor Curții de Casație din raportul său anual 2009 și a proiectului de reformă prezentat de Ombudsmanul Republicii (care l-a urmat pe apărătorul drepturilor) în cadrul cauzei Bourson menționată anterior, legea nr. 2011-525 din 17 mai 2011, care nu se aplică în momentul faptelor, a introdus în Codul de procedură penală un nou capitol specific autopsiilor judiciare (a se vedea Decizia Bourson menționată anterior, §§ 28-29). În cazul în care probele biologice efectuate în cursul unei autopsii judiciare nu mai sunt necesare pentru manifestarea adevărului, autoritatea judiciară competentă poate ordona distrugerea lor. Distrugerea se efectuează în conformitate cu normele prevăzute la articolul R. 1335-11 din Codul de sănătate publică. Cu toate acestea, sub rezerva constrângerilor de sănătate publică și în cazul în care aceste prelevări constituie singurele elemente care au permis identificarea defunctului, autoritatea judiciară competentă poate autoriza restituirea acestora în vederea înhumării sau a reincinerii. Noul articol 230-31 din Cod arată că modalitățile de aplicare a dispozițiilor capitolului în cauză vor fi precizate prin decret în Consiliul de Stat. 16. La 13 iunie 2013, ministrul justiției a răspuns la o întrebare parlamentară : Legea nr. 2011-525 din 17 mai 2011(..) a introdus articolele 230-28- 230-31 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții urmăresc să creeze un cadru juridic specific autopsiilor judiciare (...) Ele amintesc (...) că predarea corpului decedatului trebuie să intervină cât mai curând posibil și precizează soarta prelevărilor biologice efectuate în cursul unei autopsii judiciare, atunci când acestea nu mai sunt utile pentru manifestarea adevărului. În conformitate cu articolele 230-29 și 230-31 din Codul de procedură penală, serviciile Ministerului Justiției au elaborat două proiecte de decret: un proiect de decret de aplicare a dispozițiilor menționate anterior, precum și un proiect de decret care stabilește conținutul cartelor de bune practici care informează familiile defuncților cu privire la drepturile și obligațiile lor în materie de acces la corp atunci când a fost efectuată o autopsie judiciară. Procesul normativ este în curs de desfășurare. GRIEF 17. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanta se plângea că refuzul autorităților de a restitui taxele efectuate asupra corpului soțului ei a încălcat dreptul său la respectarea vieții private și de familie. În februarie 2014, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru soluționarea problemei ridicate de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. 19. Subsemnatul, Natalie Ancel, co-agent al guvernului francez, declar că guvernul francez propune plata sumei globale de 9 000 (9 mii) de euro către M Marie-Antoinette Bouille pentru cererea înregistrată la nr. 46569/11. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de reclamantă în termen de trei luni de la data la care hotărârea de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Plata va face ca cauza să fie soluționată definitiv. Guvernul recunoaște că, în speță, refuzul autorităților judiciare de a restitui recurentei taxele efectuate asupra corpului soțului său, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare atunci, a adus atingere respectării vieții sale private și familiale, în sensul art. 8 din Convenție. Printr-o scrisoare din 11 martie 2014, reclamantul a indicat că Õ dorește ca Curtea să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și la temeinicia cererii și că aceasta se referea la orice radiere a rolului. 21. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 22. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 23. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03 24. În speță, Curtea ia notă deja de problema restituirii către familia corpului unui defunct după autopsie (Pannullo și Forte, citată anterior, § 35-40), precum și de problema restituirii către familie a prelevărilor ecologice efectuate asupra corpului unui defunct în același cadru (Girard c. France, n 22590/04, §§ 99-102 și 107 111, 30 iunie 2011). În ambele cauze, Curtea a considerat că ingerința în dreptul reclamanților de a da copiilor lor o înmormântare definitivă a fost disproporționată. 25. În plus, Curtea constată că dreptul intern a făcut obiectul unei evoluții în ceea ce privește modalitățile de restituire sau de incinerare a debitelor directe efectuate în cadrul unei autopsii judiciare (a se vedea punctele 13-15 de mai sus). 26. Curtea arată, în sfârșit, că guvernul francez a recunoscut fără echivoc în declarația sa că refuzul autorităților de a restitui recurentei taxele efectuate asupra corpului soțului său a încălcat dreptul la respectarea vieții sale private și familiale garantat prin art. 8 din convenție. Pentru a remedia acest lucru, guvernul a propus să plătească suma de 9 În ceea ce privește natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și în ceea ce privește suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu suma propusă de guvern și acceptată de Curte în cauza Bourson mai mult decât se justifică pentru a continua examinarea cererii [art. 37 alineatul (c) 28]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere Hotărârile Pannulo și Forte Girard menționate anterior, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea (articolul § 1 in fine 29. Curtea interpretează declarația guvernului în sensul că suma de 9 000 EUR va trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, guvernul va trebui să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. 30. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 8 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Stephen Phillips Angelika Nußberger Prim Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă