CtEDO 09.02.2023 Auto

BOUILLE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
09.02.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOUILLE c. FRANCE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 55761/20 Marie-Antoinette BOUILE și altele împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 9 februarie 2023 într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președintele Mattias Guyomar, Mykola Gnatovskyy, judecători și Martina Keller, graffière de secțiune cererea nr. 55761/20 împotriva Republicii Franceze și din care trei resortisanți ai acestui stat (în ceea ce privește reclamanții); lista reclamanților și detaliile relevante figurează în tabelul anexat, reprezentat de P. Spinosi, avocat la Paris, au sesizat Curtea la 16 decembrie 2020, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția, decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului francez, reprezentat de agentul său, dl Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Interne și al Afacerilor Externe, observațiile părților, După ce a luat o decizie deliberată, face următoarea decizie: Prezenta cerere se referă la sinuciderea în închisoare a soțului și tatălui reclamantului, la câteva luni după arestarea sa provizorie, ca urmare a rejudecatului pentru mai multe infracțiuni legate de mandatul său de primar. La 17 decembrie 2008, J.B. s-a sinucis în noaptea de 24-25 mai 2009 și a fost descoperit de un supraveghetor penitenciar, în jurul valorii de 3 40, spânzurat la gratiile ferestrei celulei sale. Un medic, dr G., a efectuat o examinare la 525 și a confirmat decesul prin sinucidere. În aceeași zi, procurorul a deschis o informație judiciară pentru a căuta cauzele morții. Judecătorul de judecată a luat numeroase acțiuni. El l-a interogat pe magistratul care se ocupa cu informarea judiciară care a dus la încarcerarea lui J.B. La 24 mai 2009, a eliberat o comisie de recurs pentru a continua investigațiile, în special prin audierea persoanelor care au avut contact cu J.B. Peste 20 de persoane au fost ascultate (probleme, membri ai personalului, vorbitori externi și persoane deținute în același centru penitenciar), iar o autopsie efectuată la 25 mai 2009 de dr. B. a concluzionat că sinuciderea prin spânzurare, fără intervenție a unei terțe părți, a fost confirmată ulterior printr-o analiză a probelor anatomologice. Au fost confiscate scrisori și fișele medicale ale lui J.B. O analiză toxicologică, ordonată de instanță înainte de a fi solicitată de A.M.B., văduva lui J.B., a concluzionat că lipsa de intoxicație sau prin intermediul unor produse narcotice. A.M.B. a primit o copie a diferitelor rapoarte pentru eventuale observații. În plus, instanța judecătorească a solicitat o audiere din partea a doi supraveghetori prezenți în noaptea decesului, precum și o cerere de competență suplimentară din punct de vedere toxicologic, care include existența unui supradozaj sau a unei renunțări de natură să agraveze dorințele suicidare. În cele din urmă, el a acceptat cererea d'A.M.B. de a avea acces la registrul de zi al instituției . În schimb, el a respins cererea de audiere a colegei sale magistrate care se ocupa de informații judiciare care a condus la deținerea J.B., precum și o nouă cerere de expertiză toxicologică suplimentară. Informații judiciare pentru omucidere involuntară și neasistență pentru persoane aflate în pericol La 14 aprilie 2010, prima reclamantă, A.M.B., a depus o plângere cu constituirea unei părți civile în fața Tribunalului Judiciar Perpignan pentru omor prin imprudență și fără asistență personală în pericol. Copiii lui J.B., al doilea și al treilea reclamant, s-au constituit, de asemenea, parte civilă. O cerere de trimitere din motive de suspiciune legitimă în fața unei alte instanțe a fost declarată inadmisibilă de Curtea de Casație la data de 9 În iunie 2010, însă, la cererea procurorului general în apropierea tribunalului din Montpellier, cauza a fost totuși destrămată. La 30 martie 2011, tribunalul judiciar din Perpignan a fost condamnat în favoarea celui din Toulouse. Având în vedere deschiderea unei noi informații judiciare, procedura de căutare a cauzelor morții a fost închisă și dosarul a fost transmis lui Toulouse. La 24 ianuarie 2012, reclamanții au fost audiați de către instanța de judecată, care a primit observațiile DA.M.B. cu privire la diligențele restante. La 23 februarie 2012, directorul instituției a fost audiat și plasat sub statutul de martor asistat. La 3 aprilie 2012, s-a organizat o confruntare între doctorii G. și B., pentru a preciza ora decesului. La 16 noiembrie 2012, reclamanții au solicitat realizarea unor acte complementare, inclusiv o expertiză a dosarului medical al J.B. La 27 mai 2015, experții au ajuns la concluzia că medicamentele găsite în celulă nu au dezvăluit existența unui declin al J.B. și că tratamentul psihotrope prescris nu a putut cauza sinuciderea. 10. La 27 iunie 2016, părților li s-a comunicat un prim aviz de ultimă oră. La 21 septembrie 2016, reclamanții au solicitat acte complementare, inclusiv o nouă expertiză medicală. Prin Hotărârea din 11 mai 2017, camera de l'inginerie a Tribunalului de apel din Toulouse a dispus aceasta din urmă și a respins celelalte cereri. 11. La 3 iulie 2018, instanța judecătorească a pronunțat o hotărâre de nelocare, care a fost confirmată de camera de land a Tribunalului din Toulouse, la 18 aprilie 2019. La 17 martie 2020, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților printr-o hotărâre motivată în acest sens. (...) În această stare, camera de l'inginerie și-a justificat, fără nici o deficiență sau contradicție, decizia fără a ignora art. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, din moment ce administrația a luat măsurile medicale și de supraveghere necesare și adaptate situației deținutului și a efectuat o anchetă imparțială și completă asupra circumstanțelor decesului (...) Cererile de despăgubire 12. La 8 și 19 octombrie 2009, A.M.B. a depus o cerere de angajare a responsabilității statului în fața tribunalului administrativ din Montpellier. Prin hotărârea din 19 aprilie 2011, A.B. a recunoscut neglijența vinovată a administrației din statul respectiv și a acordat o sumă de 25 de euro. 2000 EUR (EUR) la A.M.B. în despăgubirea prejudiciilor suferite ca urmare a decesului soțului său. Această hotărâre este definitivă. 13. Ceilalți doi solicitanți au depus o plângere prealabilă de despăgubire în despăgubire pentru prejudiciul lor moral. Administrația a oferit o sumă de 10 000 EUR fiecăruia dintre ei. În decembrie 2011, ei au acceptat această propunere și au emis un act de dezmințire recunoscând că, prin plata acestei sume, [ei] erau compensați integral pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului tatălui lor. Cu toate acestea, au precizat că acest lucru nu a dus la renunțarea la plângerea instruită la Toulouse și la constituirea lor de părți civile. Sumele au fost plătite la 15 iunie 2012. 14. Reclamanții au invocat încălcarea articolului 2 din Convenție, sub aspectele sale materiale și procedurale. Guvernul consideră că cererea trebuie respinsă ca urmare a pierderii calității de victimă a reclamanților, având în vedere atât hotărârea definitivă pronunțată în favoarea societății A.M.B. la 19 aprilie 2011 de către Tribunalul Administrativ din Montpellier, cât și a tranzacției încheiate între administrația din Montpellier și ceilalți doi reclamanți. Din jurisprudența constantă a Curții reiese că, atunci când autoritățile naționale au constatat o încălcare și decizia lor constituie o redresare adecvată și suficientă a acestei încălcări, partea în cauză nu se mai poate preface victimă în sensul articolului 34 din convenție. în cazul în care decesul nu a fost cauzat în mod intenționat, acordarea de daune-interese prin intermediul unei proceduri civile sau administrative poate oferi despăgubiri adecvate ( Molga c. Polonia (dec.), nr. 78388/12, § 72, 17 ianuarie 2017). În plus, în cadrul componentei materiale, în ceea ce privește neglijența imputabilă statului, Curtea a concluzionat deja că, având în vedere soluționarea pe cale penală a cauzei către civil, având în vedere utilizarea remediilor interne disponibile, obținerea unei sume substanțiale în despăgubiri și renunțarea la continuarea cauzei, nu se mai poate pretinde că a fost victimă a faptului că a fost invocată din perspectiva aspectului material al articolului 2 (Penati Italia, n 44166/15, § 154, 11 mai 2021 și Bailey c. Regatul Unit (dec.), 39953/07, 19 ianuarie 2010). 17. Pe de o parte, Curtea constată că prima reclamantă, A.M.B., care a sesizat instanța administrativă cu o acțiune de despăgubire, a obținut condamnarea statului la plata unei sume de 25 000 EUR în despăgubirea prejudiciilor suferite, de o hotărâre a Tribunalului Administrativ din Montpellier, pe care nu a invocat-o. Această hotărâre arată că: (...) din moment ce era prezent un risc sinucigaș, menținerea la dispoziție a centurii halatului și a șireturilor sale constituie, în acest caz, o neglijență vinovăție care a permis trecerea la: act Pe de altă parte, Curtea arată că ceilalți doi reclamanți au acceptat propunerea statului de a plăti 10 000 EUR fiecăruia dintre aceștia ca despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului tatălui lor și că au declarat, într-un act de dezmințire, că sunt complet despăgubiți. 18. În aceste condiții, Curtea consideră că reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime ale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La art. 2 din Convenția 19, reclamanții se plâng, din punct de vedere al aspectului procedural al articolului 2, de deficiențele anchetei efectuate ca urmare a decesului apropiatului lor (Penati, menționat anterior, § 163 20). Curtea amintește că o procedură civilă, care ar putea da naștere unei despăgubiri adecvate în raport cu partea materială a articolului 2, nu poate să îndeplinească obligaia judecătorească a statului de a investiga circumstanele decesului unei persoane decedate care se afla sub responsabilitatea autorităilor naionale (a se vedea Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], n 24014/05, § 130, 14 aprilie 2015, precum și Penati , citată anterior, § 157 158, Molga , citată anterior, § 79 și jurisprudențele citate, și Bailey , citată anterior. În aceste condiții, Curtea respinge dreptul de vot al guvernului în ceea ce privește absența calității de victimă a reclamanților în ceea ce privește componenta procedurală a articolului. (2) De asemenea, aceasta respinge excepția reținută din lipsa de epuizare a căilor de atac interne, reclamanții continuând procedura până la Curtea de Casație 21. Pe fond, Curtea face trimitere la principiile generale privind obligația procedurală de a efectua o anchetă efectivă cu privire la acuzațiile de încălcare a componentei materiale a articolului 2 din convenție, astfel cum sunt expuse în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Armani Da Silva Regatul Unit [GC], n 5878/18, § 229 și următoarele, 30 martie 2016, precum și Semache c. Franța, 36083/16, §§ 105-106, 21 iunie 2018, și Tais c. Franța , n 39922/03, § 105, 1 iunie 2006). 22. În speță, Curtea constată în primul rând că, în aceeași zi a decesului lui J.B., a fost deschisă o primă informație judiciară pentru a căuta cauzele morții sale. Judecătorul înculpat al cauzei a dispus numeroase acte care ar putea ajuta la manifestarea adevărului. : furnizarea de documente relevante, în special privind starea de sănătate, în special din punct de vedere psihiatric, a J.B. și a locului în care a fost deținut; ; realizarea autopsiei lui J.B., precum și o analiză toxicologică, pe de altă parte, solicitată ulterior de prima reclamantă; de asemenea, magistratul instructor a acordat dreptul la cererile acesteia din urmă privind audierea suplimentară a doi supraveghetori ai casei de detenție și comunicarea registrului de zi al acestei unități 23. Curtea arată apoi că dosarul acestei proceduri a fost transmis Toulouse, unde a fost deschisă o altă informație judiciară pentru omucidere involuntară și nu asistență personală în pericol. În pofida respingerii pentru inadmisibilitate a cererii de trimitere din cauza suspiciunii legitime prezentate de A.M.B., cauza a fost, într-adevăr, dețarată la inițiativa procurorului general al Tribunalului din Montpellier. În cadrul acestei informații judiciare, reclamanții au fost audiați de instanța de judecată și asociați cu desfășurarea investigațiilor, care au condus la plasarea sub statutul de martor asistat al directorului instituției de învățământ superior și la confruntarea organizată între doctorii G. și B. În cele din urmă, judecătorul a primit o cerere din partea unor acte complementare cu privire la dosarul medical al lui J.B. și, în timp ce procesul era pe cale să se încheie, instanța a dispus o nouă expertiză medicală la cererea reclamanților. 24. Astfel, se pare că, în toate etapele procedurii, reclamanții, asistați de avocații lor, au fost în măsură să își exercite efectiv drepturile și să își exercite poziția cu privire la diferitele puncte în litigiu. În cazul în care reclamanții se plâng de respingerea unora dintre cererile lor, Curtea consideră, ținând seama de diligențele autorităților competente și de toate actele ordonate, că refuzurile în litigiu nu sunt, prin ele însele, de natură să pună în discuție echitatea procedurii, luată în ansamblu (Al Fayed c. Franța (dec.), n 3851/02, § 81, 27 septembrie 2007; a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis El Kodwa Arafat c. Franța (dec.), 82189/17, § 26, 10 iunie 2021).În cazul în care Curtea poate înțelege, având în vedere așteptările lor, criticile reclamanților cu privire la unele dintre alegerile efectuate și la aprecierea unora dintre elementele de probă colectate, astfel de dezacorduri nu sunt de natură să caracterizeze existența unor lacune în anchetă sau a unor deficiențe care împiedică capacitatea de a stabili circumstanțele decesului (Al Fayed) , citată anterior, punctul 82). 26. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea consideră, astfel cum a constatat Curtea de Casație prin motive pertinente și suficiente, că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit fondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 martie 2023. {semnătură_p_1} {semnătură_p_2} Martina Keller Carlo Ranzoni Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Prenume Anul Nașterii Locul de reședință Marie-Antoinette BOULA 1946 Saint-Ciprien Francois BOUIL 1981 Paris Bouille 1976 Cahors

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă