- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 mai 2014
- Stat pârât
- ITA
Gatto împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 6 mai 2014 Secțiunea a doua Cerere nr. 1944/08 Antonino GATTO împotriva Italiei introdusă la 9 aprilie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Antonino Gatto, este un resortisant italian născut în 1961 și rezident în Rende. Este reprezentat în fața Curții de către dl Zeno Zencovici, avocat la Roma. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. L . Investigație judiciară împotriva reclamantului Reclamantul este asociat și administrator al mai multor societăți size în Calabria. În 2003, procurorul Republicii Catanzaro a primit o scrisoare anonimă prin care acuza reclamantul și alți oameni de a spăla bani din activitățile mafiei. Au fost deschise investigații împotriva reclamantului și a altor persoane puse în discuție în scrisoare.
La 25 mai 2003, procurorul districtual al Republicii Catanzaro a solicitat judecătorului de anchetă preliminară a aceluiași oraș să clasifice procedura fără nicio continuare. La 3 iulie 2006, judecătorul investigațiilor preliminare a acceptat cererea Parchetului și a decis să șteargă cazul fără întârziere.
Raportul comisiei parlamentare din 4 decembrie 2007, Comisia parlamentară responsabilă de anchetarea fenomenului mafiei și a altor organizații criminale similare ( Comisia pentru afaceri sociale din cadrul Comisiei pentru afaceri sociale și afaceri sociale din cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru comerț și afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și politica de securitate și afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și politica de securitate internă din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și politica de securitate din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri
externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și politica externă din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și de securitate din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și afaceri externe și politica externă din cadrul Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Comisiei pentru afaceri externe și politica externă și politica externă și politica externă și politica externă și de securitate (COM) În ceea ce privește, în special, problema patrimoniului administrat de organizație, L. a declarat că a efectuat, în 2003, investigații care au arătat că întreaga bogăție Calabria era deținută de aproximativ 35 de societăți. Acestea aveau peste 2 700 de clădiri și 2 200 de terenuri și patrimoniul lor au fost gestionate de o singură firmă de consultanță comercială din Cosenza.
Procurorul a adăugat că anchetarea nu a dus la formularea unor taxe. a solicitat comisiei să informeze Comisia cu privire la detaliile procedurii respective și să furnizeze numele și adresele persoanelor implicate în procedura respectivă, solicitând în același timp ca ședința cu ușile închise, pentru a păstra confidențialitatea informațiilor, deoarece nu știa dacă procedura se încheiase printr-o clasificare sau dacă aceasta era încă în curs de desfășurare. În consecință, continuarea ședinței a fost acoperită de secret, cu condiția ca aceasta să se fi referit la această problemă. La 6 decembrie 2007, ziarul local Calabria Ora a publicat un articol intitulat Antimafia, la audierea Direcției Naționale antimafia a scos la iveală un tablou întunecat de complicitate tentaculară.
Există nume și adrese în declarațiile făcute de [L.], procuror al Direcției naționale antimafia, în fața Comisiei parlamentare antimafia. În partea acoperită de secret se vorbește despre o firmă comercială Cosenza foarte cunoscută și de un antreprenor, de asemenea cunoscut, având interese în ediție și în marea distribuție (...) 10. La 8 decembrie 2007, ziarul local La Provincia Cosentina a publicat un articol cu titlul Acesta este cabinetul Indrieri-Gatto, tandemul consilierilor comerciali ai Cosenza, care a fost indicat de [L.] în raportul prezentat comisiei parlamentare. Un raport în care s-a sugerat că firma în cauză a gestionat, deși într-un mod care încă mai trebuie verificat, fluxul financiar al ndranghetei . O acuzație grea care nu a fost susținută în prezent de investigații procedurale.
Unul dintre asociații cabinetului este S. Gatto, fratele lui Antonio Gatto, regele hiperpiețelor care a făcut obiectul în urmă cu câteva luni al unei serii de percheziții efectuate în cadrul unei anchete a conducerii antimafia a lui Reggio de Calabria (...). Este oportun să se reamintească faptul că avvisi di garanzia nu a primit notificări de urmărire penală (avvisi di garanzia). ) cu privire la aceste fapte și, prin urmare, este vorba despre persoane cu un cazier judiciar curat care ar risca să plătească un preț ridicat în termeni de imagine, dacă toate acestea nu ar fi dovedite. Antonio Gatto este cel mai important om de afaceri calmat (...). Pentru moment, el cântărește doar umbre. magistrații sunt obligați să clarifice rolul lui Gatto.
În interesul său și în cel al calabreilor 11. La 10 decembrie 2007, reclamantul a adresat o scrisoare lui L. El a afirmat că a învățat de la presa despre existența în fața comisiei parlamentare o anchetă cu privire la el și a solicitat să fie ascultat cu privire la faptele care i-au fost reproșate. Această scrisoare a rămas fără răspuns. 12. La 9 ianuarie 2008, L. a prezentat în fața comisiei un raport scris privind investigațiile efectuate de către conducerea antimafia împotriva reclamantului.
În acest document se preciza că procedura penală a fost încheiată la 3 iulie 2006 printr-un refuz pronunțat de către judecătorul de investigații preliminare 13. La 5 februarie 2008, a avut loc o nouă ședință în fața comisiei parlamentare, în cadrul căreia deputații din comisia de apel au interogat procurorii din Secțiunea Regională a Direcției Antimafia și unii deputați au pus întrebări cu privire, printre altele, la relațiile dintre marea distribuție din Calabria și crima organizată. La 9 februarie 2008, a apărut un articol despre Calabria Ora, care are ca titlu cinci procurori pe Gatto. Articolul se referă, printre altele, la existența unor anchete penale desfășurate împotriva reclamantului de cinci instanțe diferite și care se referă, pe de o parte, la finanțarea ilegală a partidelor politice și, pe de altă parte, la spălarea banilor din activitățile unei organizații a infractorilor.
Reporterul se baza, printre altele, pe conținutul raportului L. prezentat în fața Comisiei parlamentare pentru a explica caracteristicile imperiului economic condus de solicitant. 15. La 19 februarie 2008, comisia parlamentară a aprobat un raport de 200 de pagini privind crima organizată în Calabria având ca titlu titlul În paginile 157 și 158 ale acestui raport, dedicate unui capitol intitulat "Un caz emblematic" conține referințe la solicitant. Este util să se analizeze tabelul anumitor societăți care beneficiază de subvenții publice, pe baza unei verificări autonome efectuate de Hotărârea Națională Anti-Mafia în 2004. - o bogăție calabrezat în interior de capital de mare și de mare avere imobiliare (2479 clădiri și 2260 terenuri), în mod evident contrast cu nivelul veniturilor declarate de mulți dintre titularii unei astfel de bogății - concentrarea acestei bogății în mâinile câtorva subiecte.
În acest sens, trebuie doar să subliniem faptul că mai mult de [I.], firma comercială a [I.], aparținând grupului economic Gatto, au sediul 43 de societăți - viteza de acumulare a bogăției: societatea lider al grupului [F.], legată de familiile Gatto și [C.], acționând ca un veritabil holding financiar, a fost constituit în 1993 și, începând cu anul următor, nu a încetat să se dezvolte, cu investiții în sectoare diferite, cum ar fi marea distribuție alimentară, textilele, sectorul imobiliar, tratarea deșeurilor - schimbul de interese între reprezentanții grupurilor economice societare menționate anterior, dintre care fac parte din persoanele cunoscute ca fiind legate de medii infracționale. [A.G.], fratele lui [P. G.] ucis în 1992 într-un atac mafiot, este asociat, împreună cu alți soți, din l .[E.] - din care este administrator unic [S.P.C.], - apoi fuzionat în [G.] d.] Antonino Gatto și alții.
În prezent, Antonino Gatto este președintele Comitetului directiv de la Despar Italia, și anume organismul care definește principalele strategii, alegeri și politici ale Despar Italia pe teritoriul național. Din același comitet directiv este membru [S.S.], fiul [S.S.] care a fost implicat în cazuri legate de asociații de criminali de tip mafie 16. La 21 februarie 2008, reclamantul și-a exprimat punctul de vedere cu ocazia unei conferințe de presă a cărei transcriere nu a fost depusă în fața Curții. Dreptul intern relevant 17. În conformitate cu art. 82 din Constituție, fiecare cameră [legislativă] poate să se ocupe de anchete privind chestiuni de interes public. În acest scop, Comisia numește o comisie compusă din membrii săi și formată astfel încât să respecte proporționalitatea între diferitele grupuri [vorbești].
Comisia de anchetă efectuează investigațiile și interogările cu aceleași competențe și limite ale autorităților judiciare 18. Comisia parlamentară responsabilă de anchetarea fenomenului mafiei și a altor organizații infracționale similare în cursul celei de a XV-a legislaturi a fost înființată prin Legea nr. 277 din 27 octombrie 2006. În sensul articolului 82 din Constituție, se instituie, pe durata celei de a XV-a legislaturi, o comisie parlamentară de anchetă privind fenomenul crimei organizate de tip mafiot, precum și din organizațiile infracționale similare, chiar și de origine străină, care va avea ca sarcină verificarea executării legii nr. 646 din 13 septembrie 1982 [dispoziții privind măsurile preventive de caracter patrimonial și crearea unei comisii parlamentare anterioare privind fenomenul mafiei] (...) și a altor legi de stat, precum și a directivelor Parlamentului, cu referire la fenomenul mafiot și similar; (...) să stabilească dacă legislația în vigoare este adecvată, formulând propunerile cu caracter legislativ și administrativ considerate oportune pentru a face mai coordonată și mai eficientă inițiativa de stat, regiunile și organele locale și mai adecvate acordurile internaționale privind prevenirea activităților infracționale,
asistența și cooperarea judiciară să stabilească și să evalueze natura și caracteristicile mutațiilor și transformărilor fenomenului mafiot și ale tuturor conexiunilor acestuia; (...) (g) să verifice dacă legislația în vigoare în materie de prevenire și combatere a diferitelor forme de acumulare de bunuri ilicite, de reciclare și de utilizare a bunurilor, banilor sau a altor avantaje provenite din criminalitatea organizată mafiotă sau similară este adecvată h) verificarea impactului negativ al activităților asociațiilor mafiote asupra sistemului productiv, acordând o atenție deosebită necunoașterii principiilor libertății de inițiativă economică privată, liberei concurențe a pieței, libertății de acces la sistemul de credit și financiar și transparenței cheltuielilor publice comunitare, de stat și regionale finalizate pentru dezvoltare și creștere ; (...) să informeze Parlamentul la sfârșitul lucrărilor sale, precum și de fiecare dată când consideră oportun, și în orice caz cel puțin o dată pe an.
Comisia efectuează investigații și examinări cu aceleași competențe și limite ale instanțelor judiciare (...) conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 277, Comisia poate obține o copie a actelor și a documentelor referitoare la procedurile penale în curs de desfășurare pe lângă autoritatea judiciară sau alte organisme de anchetă. În aceste cazuri, comisia garantează confidențialitatea, cu condiția ca documentele să fie reglementate de secret În conformitate cu art. 4 alineatul (6), Comisia decide care sunt actele și documentele care nu trebuie divulgate.
art. 5 din legea menționată prevede că membrii Comisiei, funcționarii și personalul de orice ordin și grad alocate Comisiei, precum și toate persoanele care au luat cunoștință de actele de anchetă din motive din oficiu sau de serviciu sunt obligate să respecte secretul în ceea ce privește documentele vizate la art. 4 alineatul (2) și la art. 6. Încălcarea secretului este pedepsită în conformitate cu art. 326 din Codul Penal. 19. La art. 326 din Codul Penal contemplă infracțiunea de divulgare și de utilizare a informațiilor care intră sub incidența secretului. Conform acestei dispoziții, orice funcționar public sau orice altă persoană însărcinată cu o activitate cu caracter de serviciu public care, încălcând obligațiile sale sau abuzând de puterea sa dezvăluie informații care intră sub incidența secretului sau facilitează divulgarea acestora, este pedepsit cu o pedeapsă de condamnare cuprinsă între șase luni și un an.
20. În conformitate cu art. 17 1 din regulamentul intern al Comisiei parlamentare, președintele comisiei informează autoritatea judiciară cu privire la toate cazurile de încălcare a secretului exercitat de comisie. GRIFS 21. Invocând art. 8 din convenție, reclamantul se plânge de divulgarea în presa de informații referitoare la acesta clasificate confidențiale. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private și familiale și a domiciliului său, în sensul articolului 8 din convenție, ca urmare a divulgării în presă a rapoartelor privind ședințele Comisiei antimafia din 4 decembrie 2007 și 5 februarie 2008? În special, statul a respectat obligația pozitivă care îi revine pe teren de la art. 8 de a desfășura o anchetă privind identificarea și pedepsirea persoanelor responsabile de dezvăluirea informațiilor secrete (a se vedea Craxi c. Italia (n 25337/94, § 74, 17 iulie 2003)
Communiquée le 6 mai 2014
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 19424/08 Antonino GATTO contre l’Italie introduite le 9 avril 2008
EXPOSÉ DES FAITS
1. Le requérant, M. Antonino Gatto, est un ressortissant italien né en 1961 et résidant à Rende. Il est représenté devant la Cour par M e V. Zeno Zencovich, avocat à Rome. A. Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. L’enquête judiciaire à l’encontre du requérant
Le requérant est associé et administrateur de plusieurs sociétés sises en Calabre. En 2003, le procureur de la République de Catanzaro reçut une lettre anonyme accusant le requérant et d’autres personnes de blanchir de l’argent provenant des activités de la mafia. Des investigations furent ouvertes à l’encontre du requérant et des autres personnes mises en cause dans la lettre. L’enquête fut confiée à la Direction nationale antimafia (DNA).
Le 25 mai 2003, le procureur de la République de Catanzaro demanda au juge des investigations préliminaires de la même ville de classer la procédure sans suite. Il affirma que les investigations n’avaient pas pu déceler d’hypothèses de provenance illicite de l’argent dans la disponibilité du requérant et des autres personnes suspectées.
Le 3 juillet 2006, le juge des investigations préliminaires fit droit à la demande du parquet et décida de classer l’affaire sans suite. 2. Le rapport de la commission parlementaire
Le 4 décembre 2007, la commission parlementaire chargée d’enquêter sur le phénomène de la mafia et sur d’autres organisations criminelles similaires ( commissione parlamentare d’inchiesta sul fenomeno della criminalità organizzata mafiosa o similare, ci-après indiquée comme « la commission parlementaire ») auditionna trois procureurs de la Direction nationale antimafia, dont le procureur adjoint L.
La première partie de la séance était publique. Les magistrats furent entendus notamment à propos de l’organisation mafieuse calabraise, la ‘ndrangheta . Concernant en particulier la question du patrimoine géré par l’organisation, L. affirma avoir mené, en 2003, des investigations qui avaient permis de constater que l’ensemble de la richesse calabraise était détenu par 35 sociétés environ. Celles-ci étaient propriétaires de plus de 2 700 immeubles et 2 200 terrains et leurs patrimoines étaient gérés par un seul cabinet de consultation commerciale sis à Cosenza. Le procureur ajouta que les investigations menées n’avaient pas abouti à la formulation de charges.
L. s’engagea à informer la commission des détails de ladite procédure et à fournir les noms et les adresses des personnes impliquées dans celle-ci, tout en demandant de tenir la séance à huis clos afin de préserver la confidentialité des informations. En effet, il ignorait si la procédure s’était terminée par un classement ou si elle était toujours pendante. Dès lors, la suite de la séance fut couverte par le secret pour autant qu’elle portait sur cette question.
Le 6 décembre 2007, le journal local Calabria Ora publia un article intitulé « Antimafia, l’audition de la Direction nationale antimafia fait émerger un sombre tableau de complicités tentaculaires ». Selon l’article : « Il y a des noms et des adresses dans les déclarations faites par [L.], procureur de la Direction nationale antimafia, devant la Commission parlementaire antimafia. Dans la partie couverte par le secret on parle d’un cabinet commercial de Cosenza très connu et d’un entrepreneur, également connu, ayant des intérêts dans l’édition et dans la grande distribution (...) ».
Le 8 décembre 2007, le journal local La Provincia Cosentina publia un article ayant pour titre « Capitaux obscurs, voici les noms. Projecteurs allumés sur le groupe Gatto ». L’article contenait les passages suivants : « C’est le cabinet Indrieri-Gatto, le tandem de conseillers commerciaux de Cosenza qui a été indiqué par [L.] dans le rapport présenté à la commission parlementaire. Un rapport dans lequel il était suggéré que le cabinet en question avait géré, bien que d’une manière qui doit encore être vérifiée, le flux financier de la ‘ ndrangheta . Une accusation lourde qui n’a pas été étayée pour le moment par des investigations procédurales. L’un des associés du cabinet est S. Gatto, frère d’Antonio Gatto, le roi des hypermarchés qui a fait l’objet, il y a quelques mois, d’une série de perquisitions menées dans le cadre d’une enquête de la direction antimafia de Reggio de Calabre (...). Il est opportun de rappeler qu’il n’y a pas eu de notifications de poursuites ( avvisi di garanzia ) concernant ces faits et, donc, qu’il s’agit de personnes ayant un casier judiciaire vierge qui risqueraient de payer un prix élevé en termes d’image si tout cela n’était pas prouvé. Antonio Gatto est le plus important homme d’affaires calabrais (...). Pour le moment sur lui pèsent seulement des ombres. Les magistrats sont obligés de clarifier le rôle de Gatto. Dans son propre intérêt et dans celui des calabrais ».
Le 10 décembre 2007, le requérant adressa une lettre à L. Il affirma avoir appris par la presse l’existence devant la commission parlementaire d’une enquête le concernant et demanda à être entendu sur les faits qui lui étaient reprochés. Cette lettre resta sans réponse.
Le 9 janvier 2008, L. déposa devant la commission un rapport écrit concernant les investigations menées par la direction antimafia à l’encontre du requérant. Dans ce document, il était précisé que la procédure pénale s’était terminée le 3 juillet 2006 par un non-lieu prononcé par le juge des investigations préliminaires.
Le 5 février 2008, une nouvelle séance se tint devant la commission parlementaire, au cours de laquelle les députés membres de la commission interrogèrent les procureurs de la section régionale de la direction antimafia. Certains députés posèrent des questions concernant, entre autre, les rapports entre la grande distribution en Calabre et la criminalité organisée. Le compte-rendu des réponses des magistrats fut tenu secret pour autant qu’il concernait cette question.
Les 9 février 2008, un article parut sur Calabria Ora ayant pour titre « Cinq procureurs sur Gatto ». L’article concernait notamment l’existence d’enquêtes pénales menées à l’encontre du requérant par cinq différents tribunaux et concernant d’une part l’infraction de financement illégal de partis politiques et d’autre part le délit de blanchiment d’argent provenant des activités d’une organisation de criminels. Le journaliste s’appuyait entre autres sur le contenu du rapport de L. présenté devant la Commission parlementaire pour expliquer les caractéristiques de l’empire économique géré par le requérant.
Le 19 février 2008, la commission parlementaire approuva un rapport de 200 pages sur le crime organisé en Calabre ayant pour titre « ’Ndrangheta. Boss, lieux et affaires de la mafia plus puissante au monde ». Les pages 157 et 158 de ce rapport, dédiées à un chapitre intitulé « Un cas emblématique », contiennent des références au requérant. Les passages pertinents sont ainsi rédigés : « Il est utile d’analyser le tableau de certaines sociétés bénéficiaires de subventions publiques, sur la base d’une vérification autonome effectuée par la Direction nationale antimafia en 2004. Les points pertinents, selon la Direction, sont les suivants : - une richesse calabraise formée d’énormes capitaux et d’importants patrimoines immobiliers (2479 immeubles et 2260 terrains), en évidente contraste avec le niveau des revenus déclarés par beaucoup parmi les détenteurs d’une telle richesse ; - la concentration de ladite richesse dans les mains de quelques sujets. À cet égard, il suffit de relever qu’auprès du cabinet commercial de [I.], appartenant au groupe économique Gatto, sont domiciliées 43 sociétés ; - la rapidité de l’accumulation de la richesse : la société leader du groupe [F.], liée aux familles Gatto et [C.], agissant comme une véritable holding financière, a été constituée en 1993 et, à compter de l’année suivante, n’a pas cessé de se développer, avec des investissements dans des secteurs différents, tels que la grande distribution alimentaire, le textile, le secteur immobilier, le traitement des déchets ; - le partage d’intérêts entre les représentants des susmentionnés groupes économiques sociétaires, desquels font partie des personnes notoirement liés à des milieux criminels. [A.G.], frère de [P. G.] assassiné en 1992 dans un attentat mafieux, est associé, avec d’autres conjoints, de l’[E.] - dont est administrateur unique [S.P.C.], - puis fusionnée dans la [G.]. d’Antonino Gatto et autres. (...) Actuellement Antonino Gatto est président du comité directif de Despar Italia , à savoir l’organe qui définit les principales stratégies, les choix et les politiques de Despar Italia sur le territoire national. De ce même comité directif est membre [S.S.], fils de [S.S.] qui a été impliqué dans des affaires concernant des associations de criminels de type mafieux ».
Le 21 février 2008, le requérant s’exprima lors d’une conférence de presse dont la transcription n’a pas été produite devant la Cour. B. Le droit interne pertinent
Aux termes de l’article 82 de la Constitution, « Chaque chambre [législative] peut ordonner l’accomplissement d’enquêtes sur des questions d’intérêt public. A ces fins, elle nomme une commission composée de ses membres et formée de manière à respecter la proportionnalité entre les différents groupes [parlementaires]. La commission d’enquête mène les investigations et les interrogatoires avec les mêmes pouvoirs et les mêmes limites des autorités judiciaires ».
La Commission parlementaire chargée d’enquêter sur le phénomène de la mafia et sur d’autres organisations criminelles similaires au cours de la XV législature, a été créée par la loi n o 277 du 27 octobre 2006. L’article 1 §§ 1 et 2 de celle-ci se lit comme suit : « 1. Aux sens de l’article 82 de la Constitution, il est institué, pour la durée de la XV législature, une commission parlementaire d’enquête sur le phénomène de la criminalité organisée de type mafieux ainsi que d’organisations criminelles similaires, même d’origine étrangère, qui aura comme tâche de : a) vérifier l’exécution de la loi n o 646 du 13 septembre 1982 [dispositions en matière de mesures de prévention de caractère patrimonial et création d’une précédente commission parlementaire sur le phénomène de la mafia] (...) et des autres lois de l’État, ainsi que des directives du Parlement, avec référence au phénomène mafieux et similaire ; (...) d) établir si la législation en vigueur est adéquate, formulant les propositions de caractère législatif et administratif estimées opportunes pour rendre plus coordonnée et efficace l’initiative de l’État, des régions et des organes locaux, et plus adéquats les accords internationaux concernant la prévention des activités criminelles, l’assistance et la coopération judiciaire ; e) établir et évaluer la nature et les caractéristiques des mutations et des transformations du phénomène mafieux et de toutes ses connexions ; (...) g) vérifier si la législation en vigueur en matière de prévention et de lutte contre les différentes formes d’accumulation de patrimoines illicites, le recyclage et l’emploi de biens, d’argent ou d’autres utilités provenant de la criminalité organisée mafieuse ou similaire est adéquate ; h) vérifier l’impact négatif des activités des associations mafieuses sur le système productif, prêtant une attention particulière à la méconnaissance des principes de liberté de l’initiative économique privée, de la libre concurrence du marché, de la liberté d’accès au système de crédit et financier et de transparence de la dépense publique communautaire, étatique et régionale finalisée au développement et à la croissance ; (...) n) informer le Parlement à la fin de ses travaux, ainsi qu’à chaque fois qu’elle l’estime opportun, et en tout cas au moins une fois par an. 2. La commission procède aux enquêtes et aux examens avec les mêmes pouvoirs et les mêmes limites des juridictions judiciaires (...) ». Selon l’article 4 § 2 de la loi n o 277, « La commission peut obtenir copie d’actes et de documents relatifs à des procédures pénales en cours auprès de l’autorité judiciaire ou d’autres organes d’enquête. Dans ces cas, la commission garantit la confidentialité pour autant que les documents soient couverts par le secret ». Aux termes de l’article 4 § 6, la Commission décide quels sont les actes et les documents qui ne doivent pas être divulgués. L’article 5 de ladite loi établit que les membres de la Commission, les fonctionnaires et le personnel de tout ordre et degré affecté à la Commission, ainsi que l’ensemble des personnes qui ont eu connaissance des actes d’enquête pour des raisons d’office ou de service sont obligés à respecter le secret en ce qui concerne les documents concernés par l’article 4 §§ 2 et 6. La violation dudit secret est punie aux termes de l’article 326 du code pénal.
L’article 326 du code pénal contemple le délit de divulgation et d’utilisation d’informations couvertes par le secret. Selon cette disposition, tout fonctionnaire public ou toute autre personne chargée d’une activité à caractère de service public qui, contrevenant à ses devoirs ou abusant de son pouvoir révèle des informations couvertes par le secret ou en facilite la divulgation, est puni avec une peine de réclusion comprise entre six mois et un an.
Selon l’article 17 § 1 du règlement interne de la Commission parlementaire, le président de la commission informe l’autorité judiciaire de tous les cas de violation du secret apposé par la commission. GRIEFS
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint de la divulgation dans la presse d’informations le concernant classées confidentielles.
QUESTIONS AUX PARTIES
Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale et de son domicile, au sens de l’article 8 de la Convention, du fait de la divulgation dans la presse des compte rendus des séances de la Commissione antimafia des 4 décembre 2007 et 5 février 2008 ? En particulier, l’État a-t-il respecté l’obligation positive qui lui incombe sur le terrain de l’article 8 de mener une enquête « effective » visant l’identification et la punition des responsables de la divulgation d’informations secrètes (voir Craxi c. Italie (n o 2) , n o 25337/94, § 74, 17 juillet 2003) ?