Horváth și Kulcsár împotriva Ungariei

Comunicat la 15 mai 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 375/13 Éva Julianna HORVÁTH și Irma KULCSÁR împotriva Ungariei depusă la 11 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, Eva Julianna Horváth și Irma Kulcsár, sunt resortisanți maghiari, născuți în 1950 și locuiesc în Budapesta. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A. K. Kádár, avocat practicant în Budapesta. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

CLXIV din 2011) vizează reducerea vârstei obligatorii de pensionare a procurorilor de la 70 de ani la vârsta generală de pensionare (în cazul reclamanților, 62 de ani), criticată de Curtea a Uniunii Europene („CEJ”), la 11 martie 2013, Parlamentul a adoptat o modificare a noilor norme impugnate (Legea nr. XX din 2013). Conform schemei modificate, reducerea vârstei obligatorii de pensionare la o limită unificată de 65 de ani va fi eficace începând cu 1 ianuarie 2023. Dispozițiile tranzitorii se aplică în perioada între 2 aprilie 2013 (întrarea în vigoare a amendamentului) și 31 decembrie 2022. În cursul acestui interval, termenul de vârstă pentru pensionare obligatorie variază între 70 și 65 de ani în funcție de data nașterii persoanei în cauză (cu cât un procuror în vârstă este mai mare timp de pregătire acordat înainte de pensionare obligatorie).

Reclamanții ar ajunge la termenul de vârstă modificat în aprilie și respectiv iunie 2019. Cu toate acestea, acestea au fost deja respinse din serviciu, cu efect de la 31 decembrie 2012. Pentru procurorii ăia – cum ar fi reclamanții – care au fost deja afectați de normele de pensionare obligatorie și respinse, noua lege a introdus posibilitatea de a alege, într-un termen de 30 de zile care să fie numărat de la intrarea în vigoare a amendamentului, din trei opțiuni. În primul rând, acestea ar putea solicita un post de stand-by la biroul de urmărire penală din care au fost pensionate, ceea ce înseamnă că acestea vor primi diferența între alocația lor de pensie și 80% din ultimul lor salariu de bază și, o dată la fiecare perioadă de trei ani, ar putea fi ordonate să îndeplinească sarcinile de urmărire penală pentru un maxim de doi ani.

În al doilea rând, acestea ar putea pretinde că sunt reintegrate la serviciul lor normal de urmărire penală. În acest caz, ele ar fi, de asemenea, dreptul la arridele lor salariale pentru perioada de pensionare ordonată ilegal. Cu toate acestea, acestea ar fi putut fi reintegrate nu numai în posturile lor anterioare, ci în orice alt loc de serviciu. În al treilea rând, cei care nu au solicitat reintegrarea sau plasarea într-un post de stand-by au devenit dreptul la compensarea suma forfetară, egalând suma salariului de un an. În plus, ei ar putea aduce o acțiune de compensare pentru daunele lor reziduale. Deoarece reintegrarea la fostul lor poziție și locul de serviciu părea improbabil pentru ei, reclamanții au ales compensația forfetară.

COMPLAINTS În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții au susținut că așteptările lor legitime de a beneficia de statutul și remunerarea lor ca procurori până la vârsta de 70 de ani au fost încălcate. De asemenea, reclamanții se plângeau că au fost supuși discriminării, în încălcarea articolului 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul că regulamentul prevede o cantitate unificată de compensare a sumei forfetare, fără a ține seama de așteptarea efectivă pierdută de persoana în cauză. A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Oleksandr Volkov c. Ucraina, nr. 21722/11, §§ 165, 166, 186, CEDH 2013)? Dacă da, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în urmărirea unui obiectiv legitim?

Communicated on 15 May 2014

SECOND SECTION

Application no. 375/13 Éva Julianna HORVÁTH and Irma KULCSÁR against Hungary lodged on 11 December 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Éva Julianna Horváth and Ms Irma Kulcsár, are Hungarian nationals, who were born in 1950 and live in Budapest. They are represented before the Court by Mr A. K. Kádár, a lawyer practising in Budapest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

Following legislation (enshrined in the Fundamental Law and Act no. CLXIV of 2011) aimed at lowering the compulsory retirement age of prosecutors from 70 years to the general retirement age (in the applicants’ case, 62 years), criticised by the Court of Justice of the European Union ("ECJ"), on 11 March 2013 Parliament adopted an amendment to the impugned new rules (Act no. XX of 2013). According to the modified scheme, the reduction of the compulsory retirement age to a unified limit of 65 years will be effective as of 1 January 2023. Transitional provisions apply to the period between 2 April 2013 (the entry into force of the amendment) and 31 December 2022. During this interval, the age-limit for compulsory retirement varies between 70 and 65 years according to the date of birth of the person concerned (the older a prosecutor is, the longer the preparation time accorded to him before compulsory retirement).

The applicants would reach the modified age-limit in April and June 2019, respectively. However, they had been already dismissed from service, with effect from 31 December 2012. For those prosecutors – such as the applicants – who had already been affected by the rules of compulsory retirement and dismissed, the new law introduced the possibility to choose, within a 30-days’ time-limit to be counted from the amendment’s entry into force, from three options. Firstly, they could request a stand-by post at the prosecution office from which they had retired, meaning that they would receive the difference between their pension allowance and 80 per cent of their last base salary and, once in every three-year period, they might be ordered to perform prosecution tasks for a maximum of two years.

Secondly, they could claim to be reinstated to their normal prosecution service. In that case, they would also be entitled to their salary arrears for the period of their unlawfully ordered retirement. However, they could have been reinstated not only in their former positions but in any other position and service place. Thirdly, those who did not request reinstatement or placement in a stand-by post became entitled to lump sum compensation, equalling the amount of one year’s salary. Moreover, they could bring an action for compensation for their residual damages. Since the reinstatement to their former position and service place seemed unlikely to them, the applicants chose the lump sum compensation.

COMPLAINTS Relying on Article 1 of Protocol No. 1, the applicants claimed that their legitimate expectation to enjoy their status and remuneration as prosecutors until the age of 70 had been violated. The applicants also complained that they had been subjected to discrimination, in breach of Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1, in that the regulation provides for a unified amount of lump sum compensation, without taking into account the actual expectation lost by the person concerned.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention (see, mutatis mutandis , Oleksandr Volkov v. Ukraine, no. 21722/11, §§ 165, 166, 186, ECHR 2013)? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in pursuit of a legitimate aim?