Comunicat la 19 mai 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 2458/12 Halil SAVDA împotriva Turciei introdusă la 9 august 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Halil Savda, este un resortisant turc născut în 1974 și rezident în Șirnak. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Dośru, avocată la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează: la 1 august 2006, ora 13:15, un grup de cinci persoane, membri ai platformei anti-rău (Savaș Karș În timpul acestei adunări, reclamantul citește, în calitate de reprezentant al platformei menționate anterior, o declarație de presă intitulată "Obiectivul de conștiință" din Israel, Amir Paster.
Suntem solidari cu obiectorii de conștiință israelieni (srailli Vicdani recesilerin yan În întreaga lume, conducătorii îi forțează să ucidă [și] încearcă să - i intimideze pe cei care refuză să ucidă prin amenințarea de a - și impune pedeapsa cu închisoarea. Cu numai două zile în urmă, o duzină de copii au fost uciși de bombe lansate de avioane de război. Dacă nu putem elimina resursa umană, nu putem evita războiul. (...) Modul de a opri războiul este să refuzăm să fim resursa sa umană. Vom fi întotdeauna solidari cu domnii Itzik Shabbat și Amir Paster. Anti-războinicii nu vor tăcea și nu vor tăcea niciodată. Trebuie ca domnul Paster să fie eliberat și trebuie să se pună capăt intervenției din Lebanon.
Noi îi invităm pe toți să se sustragă de la serviciul militar. (...) La o dată nespecificată, o acțiune penală a fost forțată împotriva reclamantului pentru a determina publicul să se sustragă de la serviciul militar ( în scris. - (PT) Tribunalul a condamnat reclamantul la o sentință de închisoare de cinci luni în temeiul art. 318 din Codul penal turcesc pe motiv că a determinat poporul să se sustragă serviciului militar prin intermediul unei declarații de presă publică. În judecata sa, tribunalul s-a referit la următoarea propoziție a declarației în litigiu Noi solicităm tuturor să se retragă de la serviciul militar. La 30 noiembrie 2010, Curtea de Casație a confirmat hotărârea instanței judecătorești din instanță.
În februarie 2011, hotărârea menționată a fost notificată reclamantului. Dreptul și practica internă relevantă la art. 318 din Codul penal turc, aplicabilă la momentul faptelor, se citea astfel: ) sau făcut din propagandă într-un mod care ar putea să facă din popor să se sustragă serviciului militar. 2. (...) GRIEFS Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul, obiector de conștiință, susține că condamnarea sa penală pentru citirea unei declarații de presă îi aduce atingere dreptului său la libertatea de exprimare. Pe baza acelorași fapte, recurentul invocă și articolele 7, 13 și 17 din convenție. Invocând art. 14, se plânge de o discriminare bazată pe starea sa de recurs de conștiință.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Condamnarea reclamantului pentru citirea unei declarații de presă constituie o încălcare a articolului 10 din convenție În special, se poate considera că formularea articolului 318 din Codul penal răspundea condiției de previzibilitate prevăzută la art. 10 din convenție? În plus, se poate considera că măsura incriminată era necesară într-o societate democratică? Nevoia socială impetuoasă și este proporțională cu scopul legitim vizat, în sensul jurisprudenței Curții? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la aplicarea articolului 318 din Codul penal turc, astfel cum era în vigoare la data faptelor de speă, precum și după amendamentul său din 11 aprilie 2013, în special modul în care instanțele turce au interpretat dispoziția în cauză.
În acest sens, guvernul este invitat în special să prezinte deciziile adoptate de instanțele interne privind aplicarea dispoziției menționate anterior.
Communiquée le 19 mai 2014
Requête n o 2458/12 Halil SAVDA contre la Turquie introduite le 9 August 2011
Le requérant, M. Halil Savda, est un ressortissant turc né en 1974 et résidant à Șırnak. Il est représenté devant la Cour par M e K. Doğru, avocate à Istanbul. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 1 er août 2006, à 13 h 15, un groupe de cinq personnes, membres de la Plateforme d’anti-guerre ( Savaș Karșıtları Platformu ), s’était réuni devant le Consulat d’Israël à Istanbul pour donner lecture d’une déclaration de presse en vue de soutenir un objecteur de conscience en Israël, Amir Paster.
Au cours de ce rassemblement, le requérant lit, en qualité de représentant de ladite Plateforme, une déclaration de presse intitulée « Nous sommes solidaires avec les objecteurs de conscience israéliens (İsrailli vicdani retçilerin yanındayız) ». La déclaration de presse se lisait notamment comme suit: « Amir Paster fut condamné à une peine d’empisonnement de 28 jours pour avoir dit : ‘Je ne voudrais pas prendre part aux opérations qui nuisent aux civils à Lebanon’ (...) Partout dans le monde, les souverains forcent le peupe à s’entretuer [et] tentent d’intimider ceux qui refusent de tuer par menace d’imposition des peines d’emprisonnement. Il y a juste deux jours, une dizaine d’enfants ont été tués par des bombes lancées par des avions d’Israel.
Il est possible de mettre fin au conflit, à l’assaut et à l’occupation, par des actions et attitudes antimilitaristes. Si on n’arrive pas à éliminer sa ressource humaine, on ne peut pas éviter la guerre. (...) Le moyen pour arrêter la guerre est de refuser d’être sa ressource humaine. Nous serons toujours solidaires avec MM. Itzik Shabbat et Amir Paster. Les anti-guerristes ne se taisent ni se taiseront jamais. Il faut que M. Paster soit libéré et il faut met fin à l’assaut et à l’intervention survenue à Lebanon. Nous invitons tout le monde à se soustraire au service militaire.
(...) » À une date non précisée, une action pénale fut diligentée à l’encontre du requérant pour avoir incité le public à se soustraire au service militaire ( halkı askerlikten soğutma ). Le 2 août 2008, le tribunal d’instance pénal d’Istanbul condamna le requérant à une peine d’emprisonement de cinq mois en vertu de l’article 318 du code pénal turc au motif qu’il avait incité le peuple à se soustraire au service militaire par le biais d’une déclaration de presse publique. Dans son jugement, le tribunal se réfèra à la phrase suivante de la déclaration litigieuse : « Nous invitons tout le monde à se soustraire au service militaire. » Le 30 novembre 2010, la Cour de cassation confirma l’arrêt du tribunal d’instance pénal.
Le 21 février 2011, ledit arrêt fut notifié au requérant. B. Le droit et la pratique interne pertinent L’article 318 du code pénal turc, applicable à l’époque des faits, se lisait ainsi: « (...) Incitation à se soustraire au service militaire 1. Est passible de six mois à deux ans d’emprisonnement quiconque encourage ou endoctrine ( teșvik veya telkin ) ou fait de la propagande d’une manière susceptible d’inciter le peuple à se soustraire au service militaire. 2. (...) » GRIEFS Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant, objecteur de conscience, soutient que sa condamnation pénale pour avoir lu une déclaration de presse porte atteinte à son droit à la liberté d’expression. Sur la base de mêmes faits, le requérant invoque également les articles 7, 13, et 17 de la Convention.
Invoquant l’article 14, il se plaint d’une discrimination fondée sur son état d’objecteur de conscience.
La condamnation du requérant pour avoir lu une déclaration de presse constitue-t-elle une violation de l’article 10 de la Convention ? En particulier, peut-on considérer que le libellé de l’article 318 du Code pénal répondait à la condition de prévisibilité voulue par l’article 10 de la Convention ? En outre, peut-on considérer que la mesure incriminée était « nécessaire dans une société démocratique » c’est-à-dire qu’elle correspond à un « besoin social impérieux » et est « proportionnée au but légitime visé », au sens de la jurisprudence de la Cour ? Le Gouvernement est invité à fournir des informations sur l’application de l’article 318 du code pénal turc, tel qu’il était en vigueur à l’époque des faits d’espèce, ainsi qu’après son amendement du 11 avril 2013. En particulier, comment les juridictions turques ont interprété la disposition en question ? À cet égard, le Gouvernement est notamment invité à produire les décisions adoptées par les juridictions internes sur l’application de la disposition précitée.