Comunicat la 26 mai 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 73311/12 Janina GNIADEK împotriva Poloniei depusă la 18 octombrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Janina Gniadek, este un național polonez, care s-a născut în 1939 și trăiește în Cracovia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1994 soțul reclamantului, Aleksy Gniadek, a suferit un atac de cord. Apoi a fost tratat pentru diferite probleme cardiologice. Sănătatea sa s-a deteriorat. În februarie 2002, a mers la spitalul din Nowa Huta pentru că se plângea de dificultate în respirație și a avut alte simptome îngrijoratoare. Cu toate acestea, șeful de la Intern Medicine Ward, Dr. A.S., a refuzat să-l admită la spital. La 29 martie 2002, soțul reclamantului, la acea perioadă de 67 de ani, se simțea rău acasă și a fost dus de familie la același spital. Soțul reclamant susține că doctorul A.S. și alți personali ai secției nu i-au tratat corect soțul. S-a făcut o electrocardiogramă care, după ce s-a stabilit mai târziu, nu a fost concluzionată astfel, ar fi trebuit să fi fost efectuate alte proceduri pentru a exclude un alt atac de cord. Cu toate acestea, pacientul a primit doar medicamente care s-au dovedit ineficiente. După ce doctorul T. C.-P. și-a terminat datoria soțului reclamantului a fost lăsat pe cont propriu, deși statul său nu a fost stabil. Două ore după ce a fost admis la spital soțul reclamantului a murit. Reclamantul s-a plâns de mal practică medicală procurorului regional Cracovia pentru răspundere profesională ( Okręgowy Rzecznik Odpowiedzialności Zawodowej ). După aceea proceduri disciplinare au fost așteptate în cursul căruia dr. A.S. a fost auzit și avizul medical expert a fost ordonat. Procedura penală La o dată neespecificată procurorul a inculpat dr. A.S. și alți doi doctori în fața Curții de district din Cracovia (Sād Rejonowy Curtea de proces a avut șase audieri în 2006 și cinci audieri în 2008. Cu toate acestea, între 19 iunie 2006 și 29 mai 2008 a existat o perioadă lungă de doi ani de inactivitate a instanței de proces. La 6 noiembrie 2009, Curtea de district din Cracovia a condamnat dr. A.S și dr. R.F. de a expune soțul reclamantului la pericol în încălcarea articolului 160 § 2 din Codul Penal (II K 2064/05/N). Primul acuzat a fost condamnat la un an și șase luni de închisoare suspendată la garanție și al doilea acuzat la un an de închisoare suspendată. Un alt doctor, T. C.-P., a fost achitat. Curtea a stabilit că ambii medici, atunci când se ocupă de soțul reclamantului, nu au reușit să desfășoare unele proceduri medicale standard care au fost necesare având în vedere starea pacientului. Curtea se bazează pe două opinii de experți furnizate de Institutele Academiei Medicale din Varșovia și Silezian de Medicină Forense. Ambele acuzate și procurorul au apelat împotriva hotărârii. La 4 martie 2010, Curtea Regională de Cracovia a permis apelurile și a remis cazul (IV Ka 87/10). Curtea a considerat că ambele avize de expert au fost nesatisfăcute și că instanța de judecată nu a putut clarifica incoerențele dintre avizele. La 29 noiembrie 2011, Curtea de District de Cracovia a condamnat din nou dr. A.S. și Dr. R.F. de expunere involuntară a soțului reclamantului la pericol în încălcarea articolului 160 § 3 din Codul Penal (VIII K 555/10/N). Primul acuzat a fost condamnat la 3000 de zloți polonezi (PLN) și al doilea la 2000 PLN amendă. Acuzatul, procurorul și reclamantul acționând în calitate de procuror auxiliar, a apelat. Reclamantul în recursul său s-a plâns de calificare juridică a infracțiunii comise de către acuzat. Ea a susținut că ținând seama de gravitatea și amploarea erorilor comise de ambele acuzate nu ar trebui să fie considerate ca fiind nevoluntare. Ambele acuzate au fost cu experiență medici, dr. A.S. a fost șeful sediului, prin urmare, acțiunile lor îndeplinesc descrierea infracțiunii interzise de art. 160 § 2 din Codul Penal. Curtea a programat o ședință pentru 23 martie 2012, dar a fost amânată din cauza lipsei primului acuzat. La 10 mai 2012, Curtea Regională Cracovia a anulat hotărârea și a întrerupt cazul. Curtea a considerat că perioada de prescripție pentru infracțiunile interzise prin art. 160 § 3 din Codul Penal a fost de zece ani în cazul în care a fost instituită o procedură penală. Astfel, în cazul instantaneu, infracția a devenit în timp util la 29 martie 2012. Hotărârea a fost finală. La 29 august 2003, Institutul Silezian de Medicină Forensică a prezentat procurorului din districtul Cracovia un aviz medical expert. Experții au concluzionat că reclamantul a fost diagnosticat corect dar tratat incorect. În special datorită ineficacității tratamentului farmacologic ar fi trebuit să fie efectuate alte proceduri medicale standard. În plus, ar fi trebuit exclus o posibilitate ca el să aibă un nou atac de cord. Acest aviz a fost completat la 26 martie 2004. Experții au considerat că șeful sediului, Dr. A.S., ar trebui să fie considerat responsabil pentru deficiențele de organizare a sediului. După ce T. C.-P. și-a terminat datoria, pacientul a fost lăsat pe cont propriu, netratat. La 24 iunie 2005, acest aviz a fost completat în continuare ținând seama de explicațiile prezentate de medicii acuzați. Experții au considerat că soțul reclamantului nu a fost tratat în conformitate cu standardele recunoscute în momentul material ca răspuns corect la un posibil atac de cord. În sfârșit, la 26 februarie 2009, experții au reiterat că toate constatările lor anterioare au rămas valabile, de asemenea, având în vedere dovezile noi dobândite. La 28 mai 2007, Institutul de Medicină din Varșovia a prezentat opinia Curții de district Krakow. Experții au considerat că a fost o greșeală să nu excludă că pacientul a avut un nou atac de cord. Această lipsă de diagnostic corect a influențat tratamentul ulterior al pacientului. Ei au criticat, de asemenea, alegerea medicamentului acordat soțului reclamantului. Acest aviz a fost completat la 9 aprilie 2008. Experții au subliniat din nou seria de erori medicale care au dus la moartea soțului reclamantului. Legea internă relevantă art. 160 din Codul Penal prevede, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „§ 1. Cel care expune o ființă umană la un pericol imediat de pierdere a vieții, la o leziune corporală gravă sau la o deficiență gravă a sănătății este supus pedeapsa privației de libertate timp de până la 3 ani. § 2. Dacă autorul are obligația de a avea grijă de persoana expusă la pericol, el va fi supus pedeapsa privației de libertate pentru un termen între 3 luni și 5 ani. § 3. În cazul în care autorul unui act specificat în § 1 sau 2 acționează involuntar, el este supus unei amenzi, pedeapsa de restricție a libertății sau pedeapsa de privare a libertății pentru un an.” Reclamantul se plânge că, din cauza lungii procedurii, medicii responsabili pentru moartea soțului ei nu au fost pedepsiți. Procedura în fața instanțelor a durat șapte ani, deși toate dovezile necesare au fost colectate mai devreme. Acesta a dus la prescripția infracțiunilor comise de ambii medici. A fost investigația și examinarea judiciară a decesului soțului reclamantului în mod aprofundat și eficace, astfel cum se prevede la art. 2 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze cu raționament copii ale hotărârilor Curții de district din Cracovia din 6 noiembrie 2009 și 29 noiembrie 2011.
Communicated on 26 May 2014
Application no. 73311/12
Janina GNIADEK
against Poland
lodged on 18 October 2012
The applicant, Ms Janina Gniadek, is a Polish national, who was born in
1939 and lives in Krakow.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The background
In 1994 the applicant’s husband, Aleksy Gniadek, suffered a heart attack. Afterwards he was treated for various cardiologic problems.
His health deteriorated. In February 2002 he went to a hospital in Nowa Huta because he was complaining of difficulty in breathing and had other worrying symptoms. However the head of the Internal Medicine Ward, Dr
A.S., refused to admit him to the hospital.
On 29 March 2002 the applicant’s husband, at that time 67 years old, was feeling unwell at home and was taken by his family to the same hospital. The applicant submits that doctor A.S. and other staff of the ward did not treat her husband correctly. An electrocardiogram had been made which, as it was later established, had been inconclusive thus other procedures should had been carried out to rule out another heart attack. However the patient was only given medication that proved inefficient. After doctor T. C.-P. had finished her duty the applicant’s husband was left on his own although his state had not been stable. Two hours after being admitted to the hospital the applicant’s husband died.
The applicant complained about medical malpractice to the Krakow Regional Attorney for Professional Liability (
Okręgowy Rzecznik Odpowiedzialności Zawodowej
). Afterwards disciplinary proceedings were pending in the course of which Dr A.S. was heard and expert medical opinion was ordered.
2.
The criminal proceedings
On an unspecified date the public prosecutor indicted Dr A.S. and two other doctors before the Krakow District Court (
Sąd Rejonowy
).
The trial court held six hearings in 2006 and five hearings in 2008. However between 19 June 2006 and 29 May 2008 there was a two
‑
year
‑
long period of inactivity of the trial court.
On 6 November 2009 the Krakow District Court convicted Dr A.S and Dr R.F. of exposing the applicant’s husband to danger in breach of Article
160 § 2 of the Criminal Code (II K 2064/05/N). The first accused was sentenced to one year and six months’ imprisonment suspended on probation and the second accused to one year’ suspended sentence. Another doctor, T. C.-P., was acquitted. The court established that both doctors when dealing with the applicant’s husband had failed to carry out some standard medical procedures which had been necessary given the patient’s condition. The court relied on two expert opinions provided by the Warsaw and Silesian Medical Academy Institutes of Forensic Medicine.
Both accused and the prosecutor appealed against the judgment.
On 4 March 2010 the Krakow Regional Court allowed the appeals and remitted the case (IV Ka 87/10). The court considered that both expert opinions had been unsatisfactory and the trial court had failed to clarify inconsistences between the opinions.
On 29 November 2011 the Krakow District Court again convicted Dr
A.S. and Dr R.F. of unintentionally exposing the applicant’s husband to danger in breach of Article 160 § 3 of the Criminal Code (VIII K 555/10/N). The first accused was sentenced to 3,000 Polish zlotys (PLN) fine and the second to PLN 2,000 fine.
The accused, the prosecutor, and the applicant acting as an auxiliary prosecutor, appealed. The applicant in her appeal complained about legal qualification of the offence committed by the accused. She argued that taking into account the gravity and extent of errors committed by both accused their failure to act should not be considered as unintentional. Both accused were experienced doctors, Dr A.S. was the head of the ward, therefore their actions fulfilled the description of the offence prohibited by Article 160 § 2 of the Criminal Code.
The court scheduled a hearing for 23 March 2012 but it was postponed due to the absence of the first accused.
On 10 May 2012 the Krakow Regional Court quashed the judgment and discontinued the case. The court considered that the period of prescription for the offence prohibited by Article 160 § 3 of the Criminal Code was ten years if criminal proceedings had been instituted. Thus, in the instant case the offence had become time-barred on 29 March 2012. The judgment was final.
3.
The medical evidence
On 29 August 2003 the Silesian Medical Academy Institute of Forensic Medicine submitted an expert medical opinion to the Krakow District Prosecutor. The experts concluded that the applicant had been correctly diagnosed but incorrectly treated. In particular given ineffectiveness of the pharmacological treatment other standard medical procedures should have been carried out. Moreover, a possibility of him having a new heart attack should have been ruled out.
This opinion was supplemented on 26 March 2004. The experts considered that the head of the ward, Dr A.S., should be considered responsible for shortcomings in organisation of the ward. After Dr T. C.-P. had finished her duty the patient was left on his own, untreated.
On 24 June 2005 this opinion was further supplemented taking into account the explanations submitted by the accused doctors. The experts considered that the applicant’s husband had not been treated in accordance with the standards recognised at the material time as a correct response to a possible heart attack. Finally, on 26 February 2009 the experts reiterated that all their previous findings remained valid also in the light of newly acquired evidence.
On 28 May 2007 the Warsaw Medical Academy Institute of Forensic Medicine submitted its opinion to the Krakow District Court. The experts considered that it had been a mistake not to rule out that the patient had been having a new heart attack. This lack of correct diagnosis influenced subsequent treatment of the patient. They also criticised the choice of medicine given to the applicant’s husband.
This opinion was supplemented on 9 April 2008. The experts again pointed to the series of medical errors which had led to the death of the applicant’s husband.
B.
Relevant domestic law
Article 160 of the Criminal Code provides, in so far as relevant, as follows:
Ҥ 1. Whoever exposes a human being to an immediate danger of loss of life, a serious bodily injury, or a serious impairment of health shall be subject to the penalty of deprivation of liberty for up to 3 years.
2.. If the perpetrator has a duty to take care of the person exposed to danger he shall be subject to the penalty of the deprivation of liberty for a term of between 3 months and 5 years.
3.. If the perpetrator of an act specified in §1 or 2 acts unintentionally he shall be subject to a fine, the penalty of restriction of liberty or the penalty of deprivation of liberty for up to one year.”
The applicant complains that due to the length of the proceedings the doctors responsible for the death of her husband were not punished. The proceedings before the courts lasted seven years although all necessary evidence had been collected early. It led to prescription of the offences which were committed by both doctors.
Was the investigation into and judicial examination of the death of the applicant’s husband thorough and effective, as required by Article 2 of the Convention?
The Government are invited to provide copies of the Krakow District Court’s judgments of 6 November 2009 and 29 November 2011 with reasoning.