Slavov și alții împotriva Bulgariei

Contextul general al dosarului Între decembrie 2009 și aprilie 2010, ministerul de interne al Bulgariei a efectuat pe teritoriul țării mai multe operații polițești care vizau dezmantelarea unor diferite grupuri infracționale. În cursul acestor operații, poliția a procedat la arestarea mai multor persoane, inclusiv oameni și femei politici, ceea ce a fost larg acoperit de media și a suscitat interesul publicului larg. Mai mulți oameni politici, inclusiv prim-ministrul și ministrul de interne, precum și diferiți procurori și comisari de poliție, au fost solicitat în mod regulat de media să comenteze aceste arestări și urmăririle penale care au urmat.

Intervenția poliției la domiciliul reclamanților La 30 octombrie 2009, parchetul din orașul Sofia a deschis urmăriri penale împotriva unei persoane necunoscute pentru abuz de autoritate de funcționar și deturnare de fonduri publice care au cauzat prejudicii semnificative pentru societatea municipală de transport în comun din Varna. Faptele în cauză s-au petrecut între 2003 și 2007. La 8 februarie 2010, procurorul general a ordonat transferul dosarului urmăririi penale către parchetul regional din Varna. Cercetarea trebuia condusă de poliția din Varna sub coordonarea și supravegherea parchetului regional din același oraș. În cadrul acestei urmăriri penale, la 31 martie 2010, în jurul orei 6 dimineața, o echipă de agenți de poliție a pătruns în casa familiei reclamanților și a procedat la arestarea d-lui Slavov și la percheziția locurilor. În cadrul aceleiași operații, supranumită „Meduze", alte echipe de poliție au procedat la arestarea a patru alte persoane, inclusiv președintele consiliului municipal din Varna, d-l Borislav Gutsanov (vezi Gutsanovi c. Bulgarie, nr. 34529/10, CEDO 2013). Intervenția poliției la domiciliul reclamanților, așa cum a fost trăită de ei, poate fi rezumată în felul următor. La 31 martie 2010, în jurul orei 6 dimineața, cei patru reclamanți dormeau în casa lor din Varna. D-l Slavov era singur în camera sa și d-na Nenkova și cei doi fii ai săi dormeau într-o cameră situată la etajul inferior. Puțin după ora 6, d-l Slavov a fost trezit brusc de o zguduire și un zgomot foarte puternic venind de la parter. S-a grăbit la etajul inferior și în timp ce coborâa scările a observat în spatele ferestrelor mai mulți bărbați cu capul acoperit și ținând costum negru. D-na Nenkova și copiii au fost de asemenea treziti de zgomotele respective. Cei doi băieți au început să țipe și să plângă de frică. Ieșind din camera de culcare a copiilor, d-na Nenkova a observat că ușa de intrare a casei a fost proiectată în celălalt capăt al camerei la parter. D-l Slavov și d-na Nenkova au observat ulterior mai mulți bărbați cu capul acoperit și greu înarmați care au pătruns în casa lor și și-au îndreptat armele către ei strigând „Nu vă mișcați! Stați! La pământ!". D-l Slavov a fost aruncat cu fața în jos la pământ și cineva i-a pus catrame pe mâini în spatele corpului. Câțiva polițiști i-au îndreptat armele. Apoi l-au scos din casă și l-au plasat în aceeași poziție pe pavajul din fața ușii de intrare. O jumătate de oră mai târziu, polițiștii au fost uniți de un cameraman. Acesta a pornit camera și a plasat polițiștii și reclamantul în poziție pentru a simula arestarea acestuia. Agenții au început să țipe „La pământ! Nu te mișca! Poliție!". Cameraman a filmat două secvențe consecutive. În timp ce se întâmpla aceasta, d-l Slavov auzia plânsurile copiilor și ale soției sale. A rugat polițiștii să oprească simularea, dar aceștia s-au enervat și au început să-i țipe. Mai târziu, la sosirea unui alt grup de polițiști în civil și în uniformă, d-l Slavov a fost dus în living-ul casei și i s-a permis să se îmbrace. A fost dus de polițiști către ora 12:30. Agenții în civil și în uniformă au rămas în casă până la 14:00. După plecarea poliției, d-na Nenkova și-a dus cei doi fii la bunicul lor. Copiii erau foarte stresați și continuau să plângă. În cei doi luni care au urmat operației polițești, aveau dificultăți la somn, aveau frică să se întoarcă la casa lor pentru că temeau întoarcerea polițiștilor cu capul acoperit. D-na Nenkova s-a consultat cu medicul de familie care i-a explicat că recuperarea psihologică a copiilor ar fi un proces lung și dificil. D-na Nenkova a expus că, în toată ziua de 31 martie 2010, a fost extrem de stresată, tremura de frică și avea gață. A luat liniștitoare. A petrecut zilele următoare la casa tatălui ei în încercarea de a-și conforta copiii.

Percheziții și sechestri efectuate la 31 martie 2010 La 31 martie 2010, între 6:30 și 10:10, polițiștii au procedat la percheziția casei reclamanților și a vehiculului d-lui Slavov, în prezența acestuia, a doi martori și a unui expert. Cele două procese-verbale întocmite de polițiști menționar că percheziții au fost efectuate în virtutea articolului 161, alineatul 2, al codului de procedură penală bulgar („CCP"), adică fără autorizația prealabilă a unui judecător, pe motiv că acesta era singurul mod de a păstra și a culege dovezi legate de urmărirea penală în cauză. Formularele proceselor-verbale cuprindeau o propoziție standard invitând proprietarul locurilor și vehiculului, în acest caz d-l Slavov, să prezinte polițiștilor toate obiectele, documente sau sisteme informatice care conțineau informații legate de urmărirea penală nr. 128/10 condusă de direcția poliției din Varna. În diferite camere ale casei, polițiștii au găsit și au confiscat mai mulți bancnote de diferite monede, trei telefoane mobile, o pistolă de marcă Beretta și muniție pentru aceasta. În mașina d-lui Slavov, polițiștii au descoperit și au confiscat o altă pistolă Beretta și muniție pentru aceasta, patru telefoane mobile, două permise de purtare a armelor în numele d-lui Slavov și o cartă SIM. Primele pagini ale celor două procese-verbale poartă ștampila tribunalului regional din Varna, numele, prenumele și semnătura uneia dintre judecătorile acestui tribunal și mențiunea „Aprobă". Aprobările menționate sunt datate cu 31 martie 2010, la ora 17 și 17:10 respectiv. La 9 iunie 2010, avocatul d-lui Slavov a cerut parchetului regional din Varna să-i restituie șase dintre cele șapte telefoane mobile confiscate la domiciliul și în vehiculul său. Printr-o hotărâre din 22 iunie 2010, parchetul regional a respins cererea pe motiv că telefoanele mobile în cauză erau supuse unor analize judiciare care nu fuseseri efectuate încă. La 7 și 29 septembrie 2010, avocatul reclamantului a cerut restituirea tuturor obiectelor confiscate în cursul percheziții de la 31 martie 2010. La data introducerii acestei cereri, și anume la 30 septembrie 2010, nu primise încă răspunsul parchetului.

Reținerea d-lui Slavov și urmăririle penale împotriva sa La 31 martie 2010, după terminarea percheziției la domiciliul său, d-l Slavov a fost reținut de forțele de ordine. El susține că aceasta a fost făcută fără nicio hotărâre de reținere. Aceeași zi, la 22:45, în prezența avocatului său, reclamantul a fost formal inculpat de către un cercetător pentru următoarele infracțiuni penale: i) participare, între 2003 și 2007, la o grupare infracțională, compusă din funcționari municipali și persoane private, a cărei activitate a implicat încheiere de contracte dăunatoare pentru municipalitate și abuz de autoritate de funcționar, infracțiune pedepsită prin art. 321, alineatul 3, punctul 2, al codului penal; ii) încheiere, în 2003, a unui contract de livrare de douăzeci de autobuze pentru compania de transport în comun din Varna, în condiții nefavorabile, care au adus prejudicii considerabile acestei companii, infracțiune penală pedepsită prin articolele 220, alineatul 2, și 20, alineatul 4, al codului penal; iii) facilitare a actelor de abuz de autoritate de funcționar, comise între 2005 și 2007 de directorul companiei municipale de transport din Varna și de economista-șefă a acestei întreprinderi, constând în încheiere de comenzi pentru livrarea de 31 autobuze în condiții dăunatoare pentru companie, infracțiune penală prevăzută în articolele 282, alineatul 2, și 20, alineatul 4, al codului penal; iv) instigare a unuia dintre complici presupuși să depună mărturii false, infracțiune penală pedepsită prin art. 293, alineatul 1, al codului penal. Aceeași zi, hotărârea de inculpare a fost contrasemnată de către un procuror al parchetului regional din Varna. La 3 aprilie 2010, parchetul regional din Varna a cerut tribunalului regional din același oraș să plaseze d-l Slavov în arest preventiv. Reclamantul s-a prezentat în fața tribunalului regional din Varna la 3 aprilie 2010, la ora 12. A fost asistat de un avocat. La sfârșitul ședinței, tribunalul a decis să plaseze reclamantul în arest preventiv cu următoarele considerente: „(...) În cadrul acestui proces, trebuie răspuns la întrebarea dacă există suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracțiunile în cauză. Tribunalul consideră că există asemenea suspiciune, cu alte cuvinte, rezultă din dovezile adunate la acest stadiu al urmăririi penale că d-l Slavov este implicat în infracțiunile pentru care este inculpat. Acestea includ în special mărturiile martorilor, mărturiile inculpatului P., procesele-verbale de percheziție și confiscare și mai ales documente confiscate din birourile societății d-lui Slavov care se refereau la licitația publică pentru livrarea de autobuze pentru compania de transport în comun din Varna. Tribunalul consideră de asemenea că există pericol ca inculpatul să fugă sau să comită o infracțiune (...). Inculpatul ar fi motivat să se sustragă justiției prin gravitatea însuși a sancțiuni prevăzute pentru infracțiunile de care este acuzat. Riscul comiterii unei infracțiuni penale este de asemenea real, având în vedere în special tentativele unor complici ai săi de a insiga martori să depună mărturii false și să producă documente false". Interesatul a contestat decizia tribunalului regional în fața curții de apel din Varna care, printr-o hotărâre din 13 aprilie 2010, a respins recursul său. Instanța de apel a constatat că existau suficiente date pentru a suspiciona reclamantul de comiterea faptelor care i se reproșează. Ea a estimat că nu exista pericol de fugă, dar s-a alăturat concluziei tribunalului regional că exista risc de comitere a unor infracțiuni noi, în special infracțiuni care ar fi putut prejudicia desfășurarea urmăririi penale. La 18 mai 2010, tribunalul regional din Varna a respins, cu următoarele considerente, o cerere de eliberare formulată de reclamant: „(...) În ceea ce privește acuzațiile că nu s-a comis nicio infracțiune în acest dosar, tribunalul nu împărtășește această teză a apărării. [Tribunalul] consideră că s-a comis o infracțiune penală și mai consideră că inculpatul este implicat în aceasta, lucru care rezultă din dovezile din dosar (...) Din acest motiv, și ținând cont că mai există pericol de comitere a unor infracțiuni noi, în virtutea articolului 65, alineatul 4 al CCP, tribunalul decide: De a respinge cererea (...)". La 28 mai 2010, la cererea reclamantului, tribunalul regional din Varna a decis să-l elibereze pe cauțiune. Cuantumul cauziunii a fost inițial fixat la 200.000 leva (aproximativ 102.258 euro). La 1 iunie 2010, pronunțând asupra apelului reclamantului, curtea de apel din Varna a redus cuantumul cauziunii și l-a fixat la 100.000 leva (aproximativ 51.129 euro). Reclamantul a plătit suma și a fost eliberat în acea zi. La data introducerii cererii, procedura penală împotriva d-lui Slavov era în continuare în curs de urmărire în stadiul investigației preliminare.

Acoperirea mediatică a procedurii penale deschise împotriva d-lui Slavov Operația poliției „Meduze" a primit o larg acoperire mediatică. Înregistrarea video a intervenției poliției la domiciliul reclamanților a fost livrată presei și a fost folosită, în parte sau integral, de media la mai multe rânduri în publicații și reportaje sale despre operația „Meduze". La 1 aprilie 2010, cotidianul regional „Cherno more" a publicat fragmente dintr-un interviu cu ministrul de interne, Ts.Ts.. Acesta explica că măsurile de urmărire în cadrul operației poliției „Meduze" continuau și că acestea vizau licitații publice pentru importarea de autobuze pentru necesitățile companiei municipale de transport din Varna. A adăugat că, conform informațiilor culese în cursul urmăririi, prețul real primit de unu dintre vânzători în străinătate era semnificativ mai mic decât cel aprobat de consiliul municipal din Varna și că banii care lipseau erau transferați pe conturi bancare ale suspecților în dosarul în cauză. Următoarele remarci ale ministrului de interne, privind relații existente între reclamant, menționat prin porecla sa „Dankata", și unu dintre ceilalți suspecți din același dosar, d-l Gutsanov, au fost citate cuvânt cu cuvânt în articolul în cauză: „Președintele consilului municipal este legat de Dankata, lucru care este cunoscut în Varna. Această legătură nu a fost niciodată ascunsă și ceea ce au făcut ei reprezintă o schemă elaborată de-a lungul mai multor ani, pentru că sunt trei contracte pentru aproximativ doi milioni de euro și autobuze de second-hand.". La 1 aprilie 2010, cotidianul național „Dnevnik" a publicat un articol intitulat „Operația Meduze a clocotit Varna", a cărui parte relevantă se citește după cum urmează: „Procurorul regional din Varna, Vl.Ch. a comentat că nu putea spune încă cine era conducătorul grupării infracționale. «Operația «Meduze» este încă la stadiul inițial», a spus procurorul. «Grosul muncii este încă de făcut și de aceea este prea devreme pentru a trage concluzii. Când vom avea dovezi, vom anunța publicul cine era la cap». Conform Ch., trei dintre contracte (...) care vizau livrarea de autobuze reciclate din Germania și Franța au fost încheiate în 2003, 2005 și 2007. «La momentul arestărilor, pregătirile pentru următoarea livrare erau în curs», a spus Ch. După el, schema era simplă: «Municipalitatea alocă 20.000 de euro pentru achiziția unui autobuz și emite documente necesare. Cu toate acestea, prețul real plătit nu a depășit niciodată 10.000 de euro.» Conform Ch., pentru fiecare autobuz achiziționat, rămâneau 10.000 de euro pentru intermediari. «Aceste cifre sunt doar ca exemplu. Parametrii reali ai tranzacțiilor sunt diferiți în cele trei cazuri». Conform procurorului Ch, acțiunile lui Gutsanov și ale celorlalți trei deținuți au cauzat prejudicii de peste doi milioni de euro municipalității din Varna". La 2 aprilie 2010, cotidianul național „Standart" a publicat un articol dedicat operației „Meduze", a cărui parte relevantă se citește după cum urmează: „De fapt, cincizeci și unu de autobuze cumpărate între 2003 și 2007 fuseseriu scose din circulație, dar se prezentau ca autobuze reciclate", a spus ieri procurorul regional din Varna pentru Standart. A explicat că Daniel Slavov, omul de afaceri arestat, a fost intermediarul și controla, prin diferite companii ale sale, cele trei tranzacții în cauză. Conform investigatorilor, ele au costat doi milioni de euro și o sumă egală de bani a fost furată".

Interdicția de a părăsi teritoriul țării impusă d-lui Slavov La 1 aprilie 2010, în virtutea articolului 68, alineatul 1 al codului de procedură penală, parchetul regional din Varna i-a interzis d-lui Slavov să părăsească teritoriul țării. În iunie 2010, după eliberarea sa pe cauțiune, d-l Slavov a cerut parchetului regional permisiune să se deplaseze în Elveția pentru a-și întâlni copiii care și continuau studiile acolo. Printr-o hotărâre din 14 iunie 2010, parchetul regional a respins această cerere pe motiv că exista pericol de sustragere la justiție, având în vedere în special faptul că familia reclamantului locuia în străinătate, că dispunea de resurse financiare considerabile și că era inculpat de infracțiuni penale grave. La 30 iunie 2010, reclamantul a contestat hotărârea parchetului în fața tribunalului regional din Varna. Aceeași zi, tribunalul regional și-a pronunțat decizia. A constatat că parchetul nu a expus considerente pertinente pentru a respinge cererea reclamantului. A observat totuși că interesatul ceruse autorizația de a se deplasa în Elveția pentru perioada cuprinsă între 28 iunie și 2 iulie 2010. Or, permisurile de sejur în Elveția ale celor doi copii ai săi expirau la 30 iunie 2010, ceea ce făcea inutilă pronunțarea asupra cererii sale. Recursul său a fost de aceea respins. La 3 august 2010, reclamantul a cerut parchetului regional să-i permită să părăsească țara între jumătatea lui august și jumătatea lui noiembrie 2010 pentru a participa la interviuri de muncă cu potențiali investitori pentru proiectele sale imobiliare pe coasta bulgară. La 5 august 2010, parchetul a respins cererea sa pe motiv că exista pericol de sustragere la justiție – reclamantul dispunea de resurse financiare considerabile și era inculpat de infracțiuni penale grave. A adăugat de asemenea că măsuri de urmărire, necesitând prezența reclamantului, ar putea fi efectuate în cursul acestei perioade. D-l Slavov a contestat refuzul în fața tribunalului regional. Printr-o hotărâre din 18 august 2010, tribunalul regional a autorizat reclamantul să părăsească teritoriul țării pentru treizeci de zile începând cu 20 august 2010. Tribunalul a estimat că considerentele expuse de parcher nu justificau în niciun fel decizia acestuia de a respinge cererea de ridicare temporară a interdicției de călătorie în străinătate. Tribunalul a constatat că parchetul nu prezentase nicio dovadă care să permită concluzionarea că interesatul era implicat în acte ilicite. Procedura penală împotriva sa vizau fapte vechi și el cooperase pe deplin cu organele de urmărire. Tribunalul a estimat în final că, ținând cont de dovezile prezentate de interesatul, acesta ar trebui autorizat să părăsească țara doar pentru o perioadă de treizeci de zile și nu pentru perioada inițial cerută de trei luni. La 29 septembrie 2010, reclamantul a format o cerere de ridicare a interdicției de a călători în străinătate care a fost respinsă la 13 octombrie 2010 de parchetul regional. Reclamantul a făcut apel. La 26 octombrie 2010, tribunalul regional din Varna a admis apelul reclamantului și a ridicat interdicția în cauză. A estimat în particular că nu exista pericol ca reclamantul să fugă în străinătate. Fusese ieșit din țară de două ori cu permisiunea autorităților competente și se revenise. Activitatea sa profesională implicau călătorii de afaceri în străinătate. Procedura penală în curs împotriva sa vizau fapte vechi, mai multe dovezi fuseseriu deja adunate și reclamantul cooperase pe deplin cu organele de urmărire penală. B. Dreptul și practica internă relevanți Dreptul intern relevant privind protecția integrității fizice a persoanelor în cursul operațiilor polițești, percheziției și sechestrul polițist, plasamento în arest și protecția reputației bune a persoanei a fost rezumat în hotărârea Gutsanovi c. Bulgarie, nr. 34529/10, §§ 55-75, CEDO 2013 (fragmente). Dreptul intern relevant privind interdicția de a părăsi teritoriul țării a fost rezumat în hotărârea Makedonski c. Bulgarie, nr. 36036/04, §§ 25 și 26, 20 ianuarie 2011. PLÂNGERI Invocând art. 3 al Convenției, cei patru reclamanți susțin că intervenția poliției la casa lor familială i-a supus unui tratament inuman și degradant. Sub aspectul articolului 5 § 1 c) al Convenției, d-l Slavov se plânge că reținerea sa între 31 martie 2010 și 3 aprilie 2010 era ilegală conform dreptului intern și nu exista niciun motiv de a se teme că ar scăpa sau ar comite o infracțiune penală. Invocând art. 5 § 3 al Convenției, d-l Slavov se plânge de durata arestului preventiv. Sub aspectul articolului 5 § 4, d-l Slavov se plânge că recursurile sale pentru eliberare nu au fost examinate în mod efectiv de tribunale. Sub aspectul articolului 5 § 5, d-l Slavov se plânge de absența în dreptul intern a oricărei posibilități de obținere a unei despăgubiri pentru violările susținute ale articolului 5 §§ 1 c), 3 și 4. Invocând art. 6 § 2 al Convenției, d-l Slavov se plânge că procurorul regional din Varna, ministrul de interne și tribunalul regional din Varna, în deciziile sale din 3 aprilie și 18 mai 2010, au pus sub semnul întrebării nevinovăția sa înainte chiar de pronunțarea tribunalelor penale asupra fondului acuzațiilor formulate împotriva sa. Sub aspectul articolului 8 al Convenției, cei patru reclamanți se plânge că percheziția domiciliului lor nu a fost autorizată de un judecător și că felul în care a fost efectuată a făcut-o disproporționată în raport cu scopul urmărit. Ei se plânge de asemenea că confiscarea telefoanelor lor mobile se analizează ca o ingerință ilegală și nejustificată în dreptul lor la respect al corespondenței. D-l Slavov susține că mediatizarea arestării sale constituie o ingerință nejustificată în dreptul de respect al vieții sale private. Invocând art. 1 al Protocolului nr. 1, reclamanții susțin că confiscarea proprietății lor în cursul percheziții din 31 martie 2010 constituie o ingerință nejustificată în dreptul lor de proprietate. Invocând art. 13 al Convenției, reclamanții se plânge de absența în dreptul intern a unor căi de atac eficace pentru a remedia violările susținute ale drepturilor și libertăților lor garantate de articolele sus menționate.

Au existat îngerințe în dreptul la respect al domiciliului și corespondenței celor patru reclamanți și în dreptul de respect al vieții private a primului reclamant, în sensul articolului 8 § 1 al Convenției? Dacă da, ingerințele în exercitarea acestor drepturi erau prevăzute de lege și necesare, în sensul articolului 8 § 2?

Confiscarea și reținerea obiectelor găsite la domiciliul și în mașina reclamanților la 31 martie 2010 constituiau o ingerință nejustificată în dreptul reclamanților la respect al proprietății lor, în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1?

Reclamanții aveau la dispoziție, după cum cere art. 13 al Convenției, căi de atac interne eficace prin care ar fi putut formula plângerile lor de nerespectare a articolelor 3, 6 § 2 și 8 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1?

Le contexte général de l’affaire Entre décembre 2009 et avril 2010, le ministère bulgare de l’Intérieur effectua sur le territoire du pays plusieurs opérations policières qui visaient au démantèlement de différents groupes criminels. Au cours de ces opérations, la police procéda à l’arrestation de plusieurs individus, y compris d’hommes et de femmes politiques, ce qui fut largement couvert par les médias et suscita l’intérêt du grand public. Plusieurs hommes politiques, y compris le premier ministre et le ministre de l’Intérieur, ainsi que différents procureurs et commissaires de police, furent régulièrement sollicités par les médias pour commenter ces arrestations et les poursuites pénales qui s’ensuivirent.

L’intervention de la police au domicile des requérants Le 30 octobre 2009, le parquet de la ville de Sofia ouvrit des poursuites pénales contre X pour abus du pouvoir d’un fonctionnaire et détournement de fonds publics ayant entraîné un préjudice important pour la société municipale des transports en commun à Varna. Les faits en cause avaient eu lieu entre 2003 et 2007. Le 8 février 2010, le procureur général ordonna le transfert du dossier de l’enquête pénale en cause au parquet régional de Varna. L’instruction devait être menée par la police de Varna sous la direction et la surveillance du parquet régional de la même ville. Dans le cadre de cette enquête pénale, le 31 mars 2010, vers 6 heures, une équipe d’agents de police pénétra dans la maison familiale des requérants et procéda à l’arrestation de M. Slavov et à la perquisition des lieux. Dans le cadre de la même opération, surnommée « Méduses », d’autres équipes de police procédèrent à l’arrestation de quatre autres personnes, y compris le président du conseil municipal à Varna, M. Borislav Gutsanov (voir Gutsanovi c. Bulgarie , n o 34529/10, CEDH 2013). L’intervention de la police au domicile des requérants, telle qu’elle a été vécue par eux, peut se résumer comme suit. Le 31 mars 2010, vers 6 heures, les quatre requérants dormaient dans leur maison à Varna. M. Slavov était seul dans sa chambre et M me Nenkova et ses deux fils dormaient dans une chambre située à l’étage inférieur. Peu après 6 heures, M. Slavov fut brusquement réveillé par une secousse et un bruit très fort venant du rez-de-chaussée de la maison. Il se précipita vers l’étage inférieur et en descendant l’escalier aperçut derrière les fenêtres plusieurs hommes cagoulés et vêtus en noir. M me Nenkova et les enfants furent également réveillés par les bruits en cause. Les deux garçons se mirent à crier et à pleurer de peur. En sortant de la chambre à coucher de ses enfants, M me Nenkova aperçut que la porte d’entrée de la maison avait été projetée à l’autre bout de la pièce au rez ‑ de ‑ chaussée. M. Slavov et M me Nenkova aperçurent ensuite plusieurs hommes cagoulés et lourdement armés qui pénétrèrent dans leur maison et braquèrent leurs armes sur eux en criant « Ne bougez pas ! Halte ! Par terre ! ». M. Slavov fut plaqué face contre le sol et quelqu’un lui menotta les mains derrière le dos. Quelques policiers braquèrent leurs armes sur lui. Puis, ils l’emmenèrent à l’extérieur de la maison et le placèrent dans la même position sur le pavage devant la porte d’entrée. Une demi-heure plus tard, les policiers furent rejoints par un caméraman. Celui-ci alluma son caméra et plaça les policiers et le requérant en sorte à simuler l’arrestation de ce dernier. Les agents se mirent à crier « Par terre ! Ne bouge pas ! Police ! ». Le caméraman filma deux séquences consécutives. Pendant ce temps, M. Slavov entendait les pleurs de ses enfants et de son épouse. Il pria les policiers d’arrêter la mise en scène, mais ceux-ci s’énervèrent et se mirent à lui crier. Plus tard, à l’arrivée d’un autre groupe de policiers en tenue civile et en uniformes, M. Slavov fut amené dans le salon de la maison et fut autorisé à s’habiller. Il fut emmené par les policiers vers 12 h 30. Les agents en tenue civile et en uniformes restèrent à la maison jusqu’à 14 heures. Après le départ de la police, M me Nenkova emmena ses deux fils chez leur grand-père. Les enfants étaient très stressés et continuaient de pleurer. Durant les deux mois suivant l’opération policière, ils avaient du mal à dormir, avaient peur de retourner à leur maison parce qu’ils craignaient le retour des policiers cagoulés. M me Nenkova consulta le médecin de famille qui lui expliqua que le rétablissement psychologique des enfants serait un processus long et éprouvant. M me Nenkova expose que, durant toute la journée du 31 mars 2010, elle était extrêmement stressée, tremblaient de peur et avaient des nausées. Elle prit des tranquillisants. Elle passa les jours suivants à la maison de son père en essayant de réconforter ses enfants.

Les perquisitions et les saisies effectuées le 31 mars 2010 Le 31 mars 2010, entre 6 h 30 et 10 h 10, les policiers procédèrent à la perquisition de la maison des requérants et du véhicule de M. Slavov, en la présence de ce dernier, de deux témoins et d’un expert. Les deux procès ‑ verbaux dressés par les policiers mentionnaient que les perquisitions étaient effectuées en vertu de l’article 161, alinéa 2, du code de procédure pénale bulgare (« le CPP »), c’est-à-dire sans l’autorisation préalable d’un juge, au motif que c’était le seul moyen de préserver et recueillir des preuves en lien avec la procédure pénale en cause. Les formulaires de procès-verbaux comportaient une phrase standard invitant le propriétaire des lieux et du véhicule, en l’occurrence M. Slavov, à présenter aux policiers tous les objets, documents ou systèmes informatiques contenant des informations relatives à l’enquête pénale n o 128/10 menée par la direction de la police à Varna. Dans différentes pièces de la maison, les policiers retrouvèrent et saisirent plusieurs billets de banque de différentes devises, trois téléphones portables, un pistolet de marque Beretta et des munitions pour celui-ci. Dans la voiture de M. Slavov, les policiers découvrirent et saisirent un autre pistolet de marque Beretta et des munitions pour celui-ci, quatre téléphones portables, deux permis de port d’armes au nom de M. Slavov et une carte SIM. Les premières pages des deux procès-verbaux portent le cachet du tribunal régional de Varna, le nom, le prénom et la signature de l’une des juges de ce tribunal et la mention « J’approuve ». Lesdites approbations sont datées du 31 mars 2010, à 17 heures et 17 h 10 respectivement. Le 9 juin 2010, l’avocat de M. Slavov demanda au parquet régional de Varna de lui restituer six des sept téléphones portables saisis à son domicile et dans son voiture. Par une ordonnance du 22 juin 2010, le parquet régional rejeta la demande pour le motif que les téléphones portables en question faisaient l’objet d’expertises judiciaires qui n’étaient pas encore effectuées. Les 7 et 29 septembre 2010, l’avocat du requérant demanda la restitution de tous les objets saisis lors des perquisitions du 31 mars 2010. À la date de l’introduction de la présente requête, à savoir le 30 septembre 2010, il n’avait pas encore reçu la réponse du parquet.

La détention de M. Slavov et les poursuites pénales à son encontre Le 31 mars 2010, après la fin de la perquisition à son domicile, M. Slavov fut détenu par les forces de l’ordre. Il allègue que cela a été fait sans aucune ordonnance de détention. Le même jour, à 22 h 45, en la présence de son avocat, le requérant fut formellement inculpé par un enquêteur des infractions pénales suivantes : i) participation, entre 2003 et 2007, à un groupe criminel, composé de fonctionnaires municipaux et de particuliers, dont l’activité impliquait la passation de contrats dommageables pour la municipalité et l’abus d’autorité de fonctionnaire, infraction réprimée par l’article 321, alinéa 3, point 2, du code pénal ; ii) la passation, en 2003, d’un contrat de livraison de vingt autobus pour la société des transports en commun de Varna, sous des conditions défavorables, ayant porté un préjudice considérable à cette société, infraction pénale punie par les articles 220, alinéa 2, et 20, alinéa 4, du code pénal ; iii) facilitation d’actes d’abus d’autorité de fonctionnaire, commis entre 2005 et 2007 par le directeur de la société municipale des transports de Varna et par la comptable en chef de cette entreprise, consistant en la passation de commandes pour la livraison de 31 autobus sous des conditions préjudiciables pour la société, infraction pénale relevant des articles 282, alinéa 2, et 20, alinéa 4, du code pénal ; iv) incitation de l’un de ses complices supposés à livrer de faux témoignages, infraction pénale punie par l’article 293, alinéa 1, du code pénal. Le même jour, l’ordonnance d’inculpation fut contresignée par un procureur du parquet régional de Varna. Le 3 avril 2010, le parquet régional de Varna demanda au tribunal régional de la même ville de placer M. Slavov en détention provisoire. Le requérant comparut devant le tribunal régional de Varna le 3 avril 2010, à 12 heures. Il était assisté d’un avocat. À la fin de l’audience, le tribunal décida de placer le requérant en détention provisoire pour les motifs suivants : « (...) Dans le cadre de la présente procédure, il faut répondre à la question de savoir s’il existe un soupçon raisonnable que le requérant a commis les crimes en question. Le tribunal estime qu’il existe un tel soupçon, autrement dit, il ressort des preuves rassemblées à cette étape de l’enquête que M. Slavov est impliqué dans les crimes dont il est inculpé. Il s’agit notamment des dépositions des témoins, des dépositions de l’inculpé P., des procès-verbaux de perquisition et de saisie et plus particulièrement des documents saisis dans les bureaux de la société de M. Slavov qui concernaient le marché public de livraison d’autobus pour la société des transports en commun à Varna. Le tribunal estime également qu’il existe un danger que l’inculpé s’enfuie ou commette une infraction (...). L’inculpé serait motivé de se soustraire à la justice par la gravité même de la sanction prévue pour les crimes qu’on lui reproche (вменените му във вина престъпления). Le risque de commission d’une infraction pénale est également réel, compte tenu notamment des tentatives d’une partie de ses complices d’inciter des témoins à déposer de faux témoignages et de produire de faux documents ». L’intéressé contesta la décision du tribunal régional devant la cour d’appel de Varna qui, par une décision du 13 avril 2010, rejeta son recours. La juridiction d’appel constata qu’il y avait suffisamment de données pour soupçonner le requérant de la commission des actes qu’on lui reprochait. Elle estima qu’il n’y avait pas un danger de fuite, mais souscrivit à la conclusion du tribunal régional qu’il existait un risque de commission de nouvelles infractions, notamment d’infractions qui auraient pu nuire au déroulement de l’instruction pénale. Le 18 mai 2010, le tribunal régional de Varna rejeta, aux motifs suivants, une demande de libération formée par le requérant : « (...) En ce qui concerne les allégations qu’aucun crime n’a été commis dans cette affaire, le tribunal ne partage pas cette thèse de la défense. [Le tribunal] estime qu’une infraction pénale a été commise et trouve toujours que l’inculpé y est impliqué (има касателство), ce qui ressort des preuves du dossier (...) Pour cette raison, et étant donné qu’il existe toujours un danger de commission de nouvelles infractions, en vertu de l’article 65, alinéa 4 du CPP, le tribunal décide : De rejeter la demande (...) ». Le 28 mai 2010, à la demande du requérant, le tribunal régional de Varna décida de le libérer sous caution. Le montant de la caution fut initialement fixé à 200 000 levs (environ 102 258 euros). Le 1 er juin 2010, statuant sur l’appel du requérant, la cour d’appel de Varna diminua le montant de la caution et le fixa à 100 000 levs (environ 51 129 euros). Le requérant paya la somme et fut libéré ce jour-là. A la date de l’introduction de la requête, la procédure pénale contre M. Slavov était toujours pendante au stade de l’instruction préliminaire.

La couverture médiatique de la procédure pénale ouverte contre M. Slavov L’opération policière « Méduses » reçut une large couverture médiatique. L’enregistrement vidéo de l’intervention policière dans le domicile des requérant fut livré aux médias et il fut utilisé, en partie ou entièrement, par ceux-ci à plusieurs reprises dans leurs publications et reportages sur l’opération « Méduses ». Le 1 er avril 2010, le quotidien régional « Cherno more » publia des extraits d’une interview du ministre de l’Intérieur, Ts.Ts.. Celui-ci expliquait que les mesures d’instruction dans le cadre de l’opération policière « Méduses » se poursuivaient et que celles-ci concernaient des marchés publics pour l’importation d’autobus pour les besoins de la compagnie municipale des transports de Varna. Il ajoutait que, selon les informations recueillies au cours de l’enquête, le prix réellement reçu par l’un des vendeurs à l’étranger était nettement inférieur à celui approuvé par le conseil municipal de Varna et que l’argent qui manquait était transféré sur les comptes bancaires des suspects dans l’affaire en cause. Les propos suivants du ministre de l’Intérieur, concernant les relations existantes entre le requérant, mentionné par son sobriquet « Dankata », et l’un des autres suspects dans la même affaire, M. Gutsanov, furent cités mot pour mot dans l’article en cause : « Le président du conseil municipal est lié à Dankata, ce qui est chose notoire à Varna. Ce lien n’a jamais été caché et ce qu’ils ont fait représente une machination (схема) élaborée pendant plusieurs années, parce qu’il y a trois contrats pour environ deux millions d’euros et pour des autobus de seconde main. ». Le 1 er avril 2010, le quotidien national « Dnevnik » publia un article intitulé « L’opération Méduses a secoué Varna », la partie pertinente duquel se lit comme suit : « Le procureur régional de Varna, Vl.Ch. a commenté qu’il ne pouvait pas dire encore qui était le dirigeant du groupe criminel. « L’opération « Méduses » est encore à son stade initial », a dit le procureur. « Le gros du travail est encore à venir et c’est pour cela qu’il est encore très tôt de faire des conclusions. Quand on aura des preuves, on fera savoir au public qui était en tête ». Selon Ch., trois des contrats (...) qui concernaient la livraison d’autobus recyclés d’Allemagne et de France avaient été conclus en 2003, 2005 et 2007. « Au moment des arrestations, les préparatifs pour la livraison suivante étaient en cours », a dit Ch. D’après lui, le schéma était simple : « La municipalité débloque 20 000 euros pour l’achat d’un autobus et délivre les documents nécessaires. Or, le prix réellement payé n’a jamais dépassé les 10 000 euros. » Selon Ch., pour chaque autobus acheté, il restait 10 000 euros pour les intermédiaires. « Ces chiffres sont juste à titre d’exemple. Les paramètres réels des transactions sont différents dans les trois cas de figure ». D’après le procureur Ch, les agissements de Gutsanov et des trois autres détenus ont causé un préjudice de plus de deux millions d’euros à la municipalité de Varna ». Le 2 avril 2010, le quotidien national « Standart » publia un article consacré à l’opération « Méduses », dont la partie pertinente se lit comme suit : « En réalité, les cinquante et un autobus achetés entre 2003 et 2007 avaient été mis hors circulation, mais on les faisait passer pour des autobus recyclés », a dit hier pour Standart le procureur régional de Varna. Il a expliqué que Daniel Slavov, l’homme d’affaires arrêté, a été l’intermédiaire et contrôlait, à travers ses quelques sociétés, les trois transactions en cause. Selon les enquêteurs, elles ont coûté deux millions d’euros et autant d’argent a été subtilisé ».

L’interdiction de quitter le territoire du pays imposée à M. Slavov Le 1 er avril 2010, en vertu de l’article 68, alinéa 1 du code de procédure pénale, le parquet régional de Varna interdit à M. Slavov de quitter le territoire du pays. En juin 2010, après sa libération sous caution, M. Slavov demanda au parquet régional la permission de se rendre en Suisse pour rencontrer ses enfants qui y poursuivaient leurs études. Par une ordonnance du 14 juin 2010, le parquet régional rejeta cette demande pour le motif qu’il existait un danger de soustraction à la justice, compte tenu notamment du fait que la famille du requérant résidait à l’étranger, qu’il disposait de ressources financières considérables et qu’il était inculpé d’infractions pénales graves. Le 30 juin 2010, le requérant contesta l’ordonnance du parquet devant le tribunal régional de Varna. Le même jour, le tribunal régional rendit sa décision. Il constata que le parquet n’avait pas exposé des motifs pertinents pour rejeter la demande du requérant. Il observa toutefois que l’intéressé avait demandé l’autorisation de se rendre en Suisse pour la période comprise entre le 28 juin et le 2 juillet 2010. Or, les permis de séjour en Suisse de ses deux enfants expiraient le 30 juin 2010, ce qui rendait superflu de se prononcer sur sa demande. Son recours fut dès lors rejeté. Le 3 août 2010, le requérant demanda au parquet régional de l’autoriser à quitter le pays entre mi-août et mi-novembre 2010 pour participer à des entretiens de travails avec des investisseurs potentiels pour ses projets immobiliers sur le littoral bulgare. Le 5 août 2010, le parquet rejeta sa demande pour le motif qu’il existait un danger de soustraction à la justice – le requérant disposait de ressources financières considérables et il était inculpé d’infractions pénales graves. Il ajouta également que des mesures d’instruction, nécessitant la présence du requérant, pourraient être effectuées au cours de cette période. M. Slavov contesta le refus devant le tribunal régional. Par une décision du 18 août 2010, le tribunal régional autorisa le requérant à sortir du territoire du pays pour trente jours à compter du 20 août 2010. Le tribunal estima que les motifs exposés par le parquet ne justifiaient aucunement sa décision de rejeter la demande de levée temporaire de l’interdiction de voyager à l’étranger. Le tribunal constata que le parquet n’avait présenté aucune preuve permettant de conclure que l’intéressé était impliqué dans des actes illicites. La procédure pénale contre lui concernait des faits anciens et il avait pleinement coopéré avec les organes de l’instruction. Le tribunal estima enfin que, compte tenu des preuves présentées par l’intéressé, celui-ci devait être autorisé à quitter le pays uniquement pour une période de trente jours et non pas pour la période initialement demandée de trois mois. Le 29 septembre 2010, le requérant forma une demande de levée de l’interdiction de voyager à l’étranger qui fut rejetée le 13 octobre 2010 par le parquet régional. Le requérant interjeta appel. Le 26 octobre 2010, le tribunal régional de Varna accueillit l’appel du requérant et leva l’interdiction en cause. Il estima en particulier qu’il n’existait aucun danger que le requérant s’enfuie à l’étranger. Il avait quitté à deux reprises le pays avec la permissions des autorités compétentes et y était retourné après. Son activité professionnelle impliquait des voyages d’affaires à l’étranger. La procédure pénale pendante à son encontre concernait des faits anciens, plusieurs preuves avaient déjà été rassemblées et le requérant avait pleinement coopéré avec les organes de l’enquête pénale. B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit interne pertinent en matière de protection de l’intégrité physique des individus lors d’opérations policières, de perquisition et saisie policières, de placement en détention et de protection de la bonne réputation de l’individu a été résumé dans l’arrêt Gutsanovi c. Bulgarie , n o 34529/10, §§ 55-75, CEDH 2013 (extraits). Le droit interne pertinent concernant l’interdiction de quitter le territoire du pays a été résumé dans l’arrêt Makedonski c. Bulgarie , n o 36036/04, §§ 25 et 26, 20 janvier 2011. GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, les quatre requérants allèguent que l’intervention policière à leur maison familiale les avait soumis à un traitement inhumain et dégradant. Sous l’angle de l’article 5 § 1 c) de la Convention, M. Slavov se plaint que sa détention entre le 31 mars 2010 et le 3 avril 2010, était illégale au regard du droit interne et qu’il n’y avait aucun raison de craindre qu’il s’enfuie ou qu’il commette une infraction pénale. Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, M. Slavov se plaint de la durée de sa détention provisoire. Sous l’angle de l’article 5 § 4, M. Slavov se plaint que ses recours en libération n’ont pas été examinés de manière effective par les tribunaux. Sous l’angle de l’article 5 § 5, M. Slavov se plaint de l’absence en droit interne de toute possibilité d’obtenir une réparation pour les violations alléguées de l’article 5 §§ 1 c), 3 et 4. Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, M. Slavov se plaint que le procureur régional de Varna, le ministre de l’Intérieur et le tribunal régional de Varna, dans ses décision des 3 avril et 18 mai 2010, ont mis en doute son innocence avant même le prononcé des tribunaux pénaux sur le fond des accusations portées à son encontre. Sous l’angle de l’article 8 de la Convention, les quatre requérants se plaignent que la perquisition de leur domicile n’a pas été autorisée par un juge et que la façon dont elle a été effectuée la rendait disproportionnée au but poursuivi. Ils se plaignent par ailleurs que la saisie de leurs téléphones portables s’analyse en une atteinte illégale et injustifiée à leur droit au respect de la correspondance. M. Slavov allègue que la médiatisation de son arrestation constitue une atteinte injustifiée au droit de respect de sa vie privée. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants allèguent que la saisie de leur biens lors des perquisitions du 31 mars 2010 constitue une ingérence injustifiée dans leur droit de propriété. Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignent de l’absence en droit interne de voies de recours effectives pour remédier aux violations alléguées de leurs droits et libertés garantis par les articles susmentionnés.

Y a-t-il eu atteintes au droit au respect du domicile et de la correspondance des quatre requérants et au droit de respect de la vie privée du premier requérant, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, les ingérences dans l’exercice de ces droits étaient-elles prévues par la loi et nécessaires, au sens de l’article 8 § 2 ?

La saisie et la rétention des objets retrouvés au domicile et dans la voiture des requérants le 31 mars 2010, constituaient-elles une atteinte injustifiée au droit des requérants au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?

Les requérants avait-il à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, des recours internes effectifs au travers desquels ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance des articles 3, 6 § 2 et 8 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 ?