POPOVI c. BULGARIE

Activitățile profesionale ale reclamanților Primul reclamant, dl. Tencho Popov, este fost secretar general al Ministerului Finanțelor. A doua reclamantă, Dna Antonia Popova, este soția primului reclamant și exercită profesia de notar la Sofia.

Contextul general al cazului Din actele dosarului rezultă că în 2009, la o dată necomunicată, procuratura a deschis urmăriri penale împotriva persoanelor necunoscute pentru gestionare defectuoasă de fonduri publice în cadrul Ministerului Apărării. Investigația se referea, în particular, la clauzele financiare ale unui important contract încheiat de fostul ministru al Apărării, N.T. Investigatorul încărcat cu acest dosar ar fi fost abordat de primul reclamant și de cumnatul acestuia, P.S. - judecător la tribunalul orașului Sofia, care i-ar fi propus bani pentru a influența rezultatul investigației. Alertată de investigator, poliția națională a pus în place o operațiune de supraveghere a persoanelor în cauză și a pregătit arestările acestora. Conform informațiilor culese de poliție, oferta de mită ar fi venit de la N.T., iar reclamantul și cumnatul acestuia, judecătorul P.S., ar fi servit drept intermediari. Arestările dl. Popov și ale celor doi complici presupuși ai acestuia au avut loc la 1 aprilie 2010.

Arestarea primului reclamant și urmăririle penale împotriva acestuia Din actele dosarului rezultă că planul operațiunii de poliție vizând arestarea reclamantului și a celor doi complici presupuși ai acestuia a fost elaborat la 26 martie 2010. Intervenția echipelor de arestare a avut loc la 1 aprilie 2010. În ziua aceea, în jurul orei 12:20, primul reclamant se afla în biroul notarial al soției sale, a doua reclamantă, la Bulevardul Patriarh Evtimi nr. 54, la Sofia. A doua reclamantă, pe de cealaltă parte, era absent din birou. Cele două asistente ale Dnei Popova erau de asemenea prezente în localurile biroului notarial. Localurile dispuneau de un sistem de videosurveghere care a înregistrat intervenția echipei din Ministerul Internelor. Reclamanții au prezentat Curții înregistrarea camerei de videosurveghere care se afla în sala de așteptare a biroului notarial al Dnei Popova. Înregistrarea este datată la 1 aprilie 2010 și începe la 12:18. Prima din secvențele relevante ale acestei înregistrări arată una din asistentele Dnei Popova care se îndreaptă către ușa de intrare a biroului notarial. După ce a deschis ușa, aceasta zărește un om cu fața acoperită. În acel moment, asistenta închide brusc ușa și încearcă să o împiedice să se deschidă sprijinindu-se pe aceasta cu ambele mâini. A doua secvență arată un grup de cinci oameni cu fața acoperită, înarmați și îmbrăcați în bluze negre cu insigna serviciului de luptă împotriva criminalității organizate din Ministerul Internelor, ștampilată pe față și pe spate, care intră în locuri, repoziționând ușa de intrare. Asistenta Dnei Popova se găsește blocată în spatele ușii. Primul reclamant, dl. Popov, se repezi către ușa de intrare. Unul din oamenii cu fața acoperită apucă reclamantul de gât și îl rotește la dreapta și în jos. Capul dl. Popov se lovește de ușa care se afla lângă ușa de intrare și reclamantul este aruncat la pământ, cu fața pe podea. Cinci oameni cu fața acoperită și înarmați se găsesc deja în interiorul salei de așteptare. Ei sunt însoțiți de un cameraman în haine civile care filmează arestarea reclamantului. Unul din agenții cu fața acoperită îndepărtează cu piciorul brațele primului reclamant și pune piciorul pe mâna stângă a acestuia. Un alt agent brândușește arma către reclamant. Apoi, un alt agent pune catușe pe încheieturile dnei. Popov în spatele spatelui. Reclamantul rămâne culcat, cu fața pe sol. Agenții cu fața acoperită, cameraman și trei alți oameni în haine civile intră în celelalte încăperi ale biroului notarial. După trei minute, unul din agenții cu fața acoperită ridică reclamantul de pe sol și îl duce în încăperea lângă sala de așteptare. Ei sunt urmăriți de cameraman care continuă să filmeze scena. Câteva minute mai târziu, doi din agenții cu fața acoperită se fotografiază, stând pe canapea în sala de așteptare și ridicând degetul mare în sus. Ultima secvență a înregistrării, filmată la 12:29, arată primul reclamant care reapare în sala de așteptare. Nu mai poartă catușe și discută cu un bărbat în haine civile. Apoi, s-a instalat pe canapea în sala de așteptare. Reclamanții au prezentat o declarație a asistentei care deschisese ușa de intrare. Ea explică că a mers să deschidă ușa deoarece cineva sună. Deschizând-o, a zărit oameni cu fața acoperită și înarmați care i-au strigat să ridice mâinile și să se întindă pe pământ. A crezut că era o tâlhărie, a încercat să închidă ușa și a strigat colegei să sune la poliție. Oamenii cu fața acoperită au reușit să forțeze ușa și a fost blocată în spatele acesteia. Apoi, a zărit primul reclamant, întins pe pământ, și un polițist care i-a pus catușele în spatele spatelui. Declarația celeilalte asistente a Dnei Popova, prezentată de asemenea de reclamanți, merge în același sens. Primul reclamant, dl. Popov, explică că a auzit prima asistentă spunând că era o tâlhărie și s-a repezi spre ușa de intrare pentru a o ajuta. A auzit strigăte și a văzut mai mulți oameni cu fața acoperită. Reclamantul explică de asemenea că a pierdut cunoștința după ce capul s-a lovit de ușă. S-a trezit pe pământ și a simțit durere în partea frontală a capului, la coaste și la încheietura mâinii stângi. A înțeles că era vorba de o operațiune de poliție. A fost ridicat și dus într-o încăpere lângă unde a fost forțat să se așeze în genunchi și să pozeze pentru cameră. A refuzat să fie filmat și s-a întors spre cameră, expunând rănile pe dreapta fruntii sale. În acel moment, cameraman l-a pălmuit și capul i s-a rotit la dreapta, ceea ce a permis să fie filmat din partea în care nu avea rănile. Puțin după, i-au scos catușele și și-a curățat rănile în baie. A doua reclamantă, Dna Popova, expune că s-a dus la biroul notarial la scurt timp după intervenția poliției. Ea a găsit mai mulți polițiști în haine civile și uniforme, precum și o investigatoare din serviciul de investigații al Sofiei. A cerut investigatoarei dacă avea mandat de percheziție și aceasta i-a răspuns că nu avea pentru că era vorba de o măsură de investigare urgentă. Reclamanta a cerut investigatoarei ce căuta și i-a propus să colaboreze cu ea. Investigatoarea i-a răspuns că căuta bani și monede și obiecte antice. Reclamanta a deschis caseta de cheltuieli care se afla în arhivele sale și a arătat conținutul. Ea a arătat de asemenea banii care se aflau acolo și colecția de monede și obiecte antice a soțului ei, primul reclamant. Reclamanta a refuzat să predea poliției și investigatoarei aceste obiecte, precum și telefonul mobil al acesteia. Responsabilii investigației au confiscat totuși două telefoane mobile aparținând soțului ei. Reclamanta susține de asemenea că, câteva zile mai târziu, cu ajutorul unui specialist în informatică, a descoperit că memoria a două din calculatoarele ei conținea un software pe care nu îl instalase anterior. În aceeași zi, primul reclamant a fost închis în centrul de detenție provizoriu. Nu a putut nici suna avocatul, nici obține vizita unui medic. A doua zi, în cursul vizitei medicului penitenciar, acesta a constatat că reclamantul avea hematom la frunte. Medicul a explicat totuși că nu putea să întocmească un certificat medical pentru că nu era specialist în medicină legală, dar a promis reclamantului că va menționa această rană în registrul instituției penitenciare. Operațiunea de poliție atrase atenția mass-media. Înregistrarea video a arestării făcută de cameraman prezent pe loc a fost pusă la dispoziția diferitelor mass-media care au folosit-o în reportajele lor. Fotografii cu reclamantul în poziție întinsă, cu fața pe pământ și mâinile catușate în spate au fost publicate de presa scrisă. La 1 aprilie 2010, primul reclamant a fost inculpat pentru corupție activă a unui investigator în virtutea articolului 304a al codului penal. I se reproșa că a oferit 30 000 de euro și 20 000 de leva bulgari investigatorului încărcat cu investigația unui dosar penal pentru a-l motiva pe acesta să conducă investigația în așa fel încât să disculpe fostul ministru al Apărării, N.T. Se pare că urmăririle penale împotriva reclamantului sunt încă în curs.

Plângerea penală a reclamanților împotriva polițiștilor care au efectuat arestarea În iulie 2011, cei doi reclamanți au sesizat procuratura de district a Sofiei cu două plângeri penale. Primul reclamant s-a plâns că agenții de poliție care l-au arestat au recurs la forța fizică fără nicio justificare. A doua reclamantă s-a plâns de intrarea ilegală a poliției în localurile sale profesionale. Printr-o ordonanță din 6 iulie 2011, procuratura de district a Sofiei a refuzat să deschidă urmăriri penale împotriva ofițerilor de poliție care au arestat primul reclamant. Pe baza tuturor probelor culese, și anume: mărturiile celor cinci polițiști, primului reclamant și asistentei celei de-a doua reclamante; două înregistrări video ale arestării; dovezile documentare adunate de inspectoratul Ministerului Internelor, procurorul de district a concluzionat că agentul care imobilizase dl. Popov acționase în legitima apărare pentru a se proteja de atacul primului reclamant care alerga spre ușa de intrare agitând mâinile. Faptul că-și lovise capul de o ușă era o circumstanță pur întâmplătoare care nu era imputabilă agentului special al Ministerului Internelor. Privitor la comportamentul unui alt agent de poliție care imobilizase mâna reclamantului cu piciorul, era vorba de o tehnică de imobilizare a suspectului care nu provocase reclamantului nici daune corporale, nici durere. Primul reclamant a contestat decizia de netrimitere la judecată a procuraturii de district în fața procuraturii regionale. Nu a precizat care era rezultatul acestui recurs. Printr-o scrisoare din 29 iulie 2011, procuratura generală a informat a doua reclamantă că aparținea tribunalului penal sesizat cu fondul cazului penal împotriva soțului ei să decide toate chestiunile referitoare la admisibilitatea probelor și validitatea măsurilor de investigare efectuate în cursul investigației. Scrisoarea menționa de asemenea că nu exista niciun indiciu lăsând să se gândească că magistrații implicați în percheziția gabinetu ei și în arestarea soțului ei, primul reclamant, să fi comis încălcări blânde.

Declarațiile procurorului R.V., ministrului Internelor și primului ministru cu privire la urmăririle penale împotriva primului reclamant Câteva mass-media au acoperit arestarea reclamantului și presupușilor complici ai acestuia. În ziua operațiunii de poliție, în interview pentru radioul național, procurorul R.V., care supraveghea investigația penală în cauză, a făcut următorul comentariu care a fost răspândit pe scară largă de ziare și site-uri de informații pe internet: "Azi este Joia Mare după calendarul ortodox, o zi frumoasă înainte de Vinerea Mare. O să răstignesc trei persoane: un ex-ministru, un judecător și un fost secretar general al Ministerului Finanțelor." La 2 aprilie 2010, mai multe ziare zilnice au citat următoarele declarații ale ministrului Internelor pronunțate cu o zi înainte: "Prin arestările din astazi, Ministerul Internelor demonstrează abordarea sa sistematică și corespunzătoare care nu este viciată de preconcepte politice. Este, evident, o schemă care are ca scop influențarea rezultatului unei proceduri penale. Banii purtați de Tencho Popov erau destinați judecătorului pentru ca cazul penal să se termine în favoarea ex-ministrului N.T." La 5 aprilie 2010, ziarul "Telegraph" a publicat următorul comentariu al primului ministru vizând declarațiile pe care procurorul R.V. le-a pronunțat la arestarea unuia din cei doi complici presupuși ai dlui. Popov, fostul ministru al Apărării: "Procurorul R.V. nu ar fi trebuit să spună asta pentru că e el care controlează tot ceea ce se întâmplă între arestare și cererea de punere în arest. Să nu avem atâtă compasiune pentru persoane care au cauzat daune enorme statului". La 19 mai 2011, site-ul de informații online www.mediapool.bg a publicat un articol dedicat concluziilor inspectoratului Ministerului Internelor care disculpau agenții care efectuaseră arestarea reclamantului. Partea relevantă a articolului citește următoarele: "[Ministrul Internelor] T.T. a spus că [ministerul] nu a primit încă înregistrarea completă a camerei de videosurveghere din biroul lui Tencho Popov unde se vede cum este dată mita. El a apoi dezvăluit intențiile avocaților lui Popov: "Apărarea probabil voia să aștepte examinarea cazului de tribunale pentru a folosi [înregistrarea] împotriva mitei date de Tencho Popov și nu pentru a ne ajuta să prevenirea unor asemenea acțiuni ale agenților ministerului (...)", a criticat el avocații și a declarat (...) că Popov era vinovat de corupție. (...)"

Sechestrarea conservatorie a bunurilor reclamanților La 21 iulie 2010, comisia încărcată cu aplicarea legii din 2005 privind confiscarea bunurilor dobândite prin activitate criminală (denumită în continuare comisia) a deschis o procedură de confiscare civilă împotriva reclamanților. La 4 august 2010, comisia a cerut tribunalului orașului Sofia să ordone sechestrarea conservatorie a bunurilor reclamanților care ar putea face obiectul unei viitoare confiscări civile conform dispozițiilor legii din 2005. La 6 august 2010, după examinarea, fără a ține o ședință, a cererii introduse în acest sens de comisie, tribunalul orașului Sofia a acceptat acestea. Tribunalul a estimat în special că o posibilă cerere de confiscare civilă împotriva reclamanților ar fi admisibilă și probabil bine întemeiată. Măsurile conservatorii propuse de comisie, și anume sechestrarea mai multor bunuri mobile și imobile și blocarea conturilor bancare, păreau potrivite cazului de față. Tribunalul a obligat comisia să introducă cererile de confiscare a bunurilor sechestate și blocate în termen de o lună de la data condamnării definitive a primului reclamant în materie penală. Reclamanții au atacat această decizie. Ei arătau în special că veniturile lor declarate erau pe deplin suficiente pentru a acoperi prețul de achiziție al bunurilor mobile și imobile în cauză. Era nejustificat să se procedeze la verificarea veniturilor primului reclamant pentru cei douăzeci și cinci de ani anteriori având în vedere că era inculpat pentru corupție pasivă și că faptele în cauză datează din 2010. De altfel, acest reclamant se bucura de prezumția de nevinovăție până la dovada contrară. Privitor la a doua reclamantă, Dna Popova, blocarea conturilor sale bancare o împiedica să primească și să ordone transferuri bancare, ceea ce o făcea imposibilă exercitarea activității sale profesionale de notar. La 4 octombrie 2010, curtea de apel a Sofiei, pronunțîndu-se fără a fi ținut o ședință, a respins recursul formulat de reclamanți. Curtea de apel a subscris pe deplin argumentelor expuse de instanța inferioară. Ea a respins argumentul reclamanților care încerca să dovedească că veniturile lor declarate erau suficiente pentru a achiziționa bunurile sechestate: chestiunea privind proveniența banilor care au servit pentru achiziția unui anumit bun trebuia să fie hotărâtă în cadrul procedurii principale de confiscare și nu în cursul procedurii de impunere a măsurilor conservatorii. Pentru perioada de douăzeci și cinci de ani fiind obiectul procedurii de verificare a originii veniturilor reclamanților, curtea de apel a observat că legiuitorul bulgar a ales să nu lege această perioadă la săvârșirea actelor ilicite pentru care persoanele în cauză erau urmărite penal. Prin urmare, faptul că actele reprochate primului reclamant aveau loc în martie 2010, nu aveau nicio incidență asupra duratei perioadei controlate de comisie. Curtea de apel a respins de asemenea argumentul celei de-a doua reclamante privind blocarea conturilor sale bancare. În primul rând, ea nu dovedise că respectivele conturi fussent exclusiv rezervate pentru uzul ei profesional. În al doilea rând, avea posibilitatea de a cere autorizația tribunalului pentru a efectua transferuri pentru a-și îndeplini obligațiile faț de fisc, securitate socială și angajații ei. Curtea de apel a adăugat că aceeași procedură de autorizare putea fi folosită pentru a permite reclamantei să continue să-și plătească împrumutul bancar garantat prin ipotecă a localurilor sale profesionale. Recursul în casație, format de reclamanți, a fost declarat inadmisibil la 14 decembrie 2010 de Curtea Supremă de Casație care s-a pronunțat fără a fi ținut o ședință. Ca urmare a deciziilor menționate mai sus, măsurile conservatorii impuse privau următoarele bunuri ale reclamanților: sechestrare două mașini; blocări ale sumelor pe toate conturile bancare ale celor doi reclamanți cu excepția sumelor primite cu titlu de salarii; sechestrare localuri ale biroului notarial al Dnei Popova la Sofia, cu o suprafață de 160 de metri pătrați; sechestrare teren construibil la Sofia de 1 000 de metri pătrați și a casei construite pe acesta; sechestrare alt teren la Sofia cu o suprafață de 200 de metri pătrați; sechestrare două terenuri agricole lângă satul Stoykite cu suprafață totală 4 900 de metri pătrați și teren neconstruibil lângă orașul Haskovo cu suprafață de 918 de metri pătrați. B. Dreptul și practicile interne relevante În virtutea articolului 304a al codului penal, corupția activă a unui investigator este pedepsită cu o pedeapsă de închisoare de până la zece ani și amendă de până la 15 000 de leva bulgari. Dreptul intern relevant privind protecția integrității fizice a indivizilor în cursul operațiunilor de poliție, percheziție și sechestrare policiere și protecția reputației corecte a indivizilor a fost rezumat în hotărârea Gutsanovi c. Bulgarie, nr. 34529/10, §§ 55-61, 67-75, CEDH 2013 (fragmente). Dreptul intern relevant și jurisprudența tribunalelor interne privind confiscarea bunurilor dobândite prin activitate criminală a fost rezumată în decizia Nedyalkov și alții c. Bulgarie (decizie), nr. 663/11, 10 septembrie 2013. CRITICILE 1. Critici formulate doar de primul reclamant Invocând art. 3 al Convenției, primul reclamant se plânge că arestarea sa, care a fost larg mediatizată, a constituit un tratament inuman și degradant și că autoritățile au eșuat să îndeplinească obligația lor de a efectua o investigație efectivă asupra pretențiilor sale de maltratare. Invocând art. 6 § 2 al Convenției, primul reclamant se plânge că procurorul R.V., ministrul Internelor și primul ministru au pus la îndoială nevinovăția sa înainte chiar de decizia instanțelor judecătorești interne asupra fondului acuzațiilor aduse împotriva sa. Invocând art. 8 al Convenției, primul reclamant se plânge că divulgarea video a arestării sale de serviciul de presă al Ministerului Internelor constituie o ingență injustificată în viața sa privată. Invocând art. 13 al Convenției, primul reclamant se plânge de absența unor căi interne eficace pentru remedierea încălcărilor pretinse ale articolelor 3, 6 § 2 și 8. 2. Critici formulate în comun de cei doi reclamanți Invocând art. 8 al Convenției, cei doi reclamanți se plânge că percheziția în localurile profesionale ale Dnei Popova, în urma căreia autoritățile au confiscat cele două telefoane mobile ale dlui. Popov, constituie o ingență injustificată la dreptul lor la respectarea domiciliului și vieții private. Sub aspectul articolului 6 § 1, cei doi reclamanți se plânge că nu aveau posibilitatea să conteste legalitatea și necesitatea percheziției în cauză în fața tribunalelor interne. Invocând art. 6 § 1 al Convenției, reclamanții se plânge că legea din 2005 privind confiscarea civilă, care a servit drept bază legală pentru impunerea măsurilor conservatorii asupra bunurilor lor, nu este suficient de clară și previzibilă și nu prevede suficiente garanții împotriva arbitrarului. Sub aspectul articolului 6 § 1 al Convenției, reclamanții se plânge că în cadrul procedurii de impunere a măsurilor conservatorii, tribunalele nu au examinat bine-fondul acuzațiilor ridicate împotriva celor doi reclamanți, nici existența unei legături între aceste acuzații și bunurile sechestate, și că nu aveau competență pentru a limita amploarea bunurilor sechestate nici durata aplicării măsurilor conservatorii. Invocând art. 6 § 1, reclamanții se plânge de inversarea sarcinii probei în cadrul procedurii de confiscare a bunurilor lor și de impunere a măsurilor conservatorii. Sub aspectul articolului 6 § 1, reclamanții se plânge de absența ședințelor publice în cadrul procedurii de impunere a măsurilor conservatorii. Sub aspectul articolului 6 § 2 al Convenției, reclamanții denunță presupunerea statutară că toate bunurile lor dobândite în ultimii douăzeci și cinci de ani sunt presupuse a fi produsele directe sau indirecte ale unei activități criminale. Ei arată că procedura de impunere a măsurilor conservatorii asupra bunurilor lor se analiza într-adevăr ca o acuzație penală, ceea ce a făcut aplicabil art. 6 § 2 în cazurile lor. Chiar dacă urmăririle penale deschise împotriva primului reclamant priveau evenimente datând din 2010, investigația asupra originii bunurilor reclamanților s-a extins pe cei douăzeci și cinci de ani anteriori confiscării. Ei se plânge de asemenea că în virtutea legii din 2005 privind confiscarea civilă, tribunalul sesizat cu o cerere de confiscare trebuie s-o facă publică în Jurnalul Oficial. Invocând art. 1 al Protocolului nr. 1, cei doi reclamanți arată că impunerea măsurilor conservatorii asupra bunurilor lor constituie o încălcare injustificată a proprietății lor. Ei arată că legea privind confiscarea civilă, care a servit drept bază legală pentru aceste măsuri, nu era suficient de previzibilă, că nu oferea suficiente garanții împotriva arbitrarului și că măsurile litigioase nu erau proporționate cu scopul legitim urmărit. Invocând art. 13 al Convenției, reclamanții se plânge de absența unor căi de recurs interne susceptibile de a remedia încălcările pretinse ale articolelor 6 și 8 ale Convenției și ale articolului 1 al Protocolului nr. 1.

Impunerea măsurilor conservatorii asupra bunurilor reclamanților, a fost o ingență legală și proporțională la dreptul la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1?

Reclamanții aveau la dispoziție, după cum cere art. 13 al Convenției, resurse interne eficace prin care ar fi putut formula criticile lor de nerespectare a articolelor 3, 6 § 2 și 8 ale Convenției și ale articolului 1 al Protocolului nr. 1?

Les activités professionnelles des requérants Le premier requérant, M. Tencho Popov, est l’ex-secrétaire général du ministère des Finances. La deuxième requérante, Mme Antonia Popova, est l’épouse du premier requérant et elle exerce le métier de notaire à Sofia.

Le contexte général de l’affaire Il ressort des pièces du dossier qu’en 2009, à une date non communiquée, le parquet ouvrit des poursuites pénales contre X pour mauvaise gestion de fonds publics dans le système du ministère de la Défense. L’enquête portait, en particulier, sur les clauses financières d’un important contrat passé par l’ex-ministre de la Défense, N.T. L’enquêteur chargé de ce dossier aurait été approché par le premier requérant et son beau-frère, P.S. - juge au tribunal de la ville de Sofia, qui lui auraient proposé de l’argent pour influencer l’issue de l’enquête. Alertée par l’enquêteur, la police nationale mit en place une opération de surveillance des personnes en cause et prépara leurs arrestations. Selon l’information recueillie par la police, l’offre de pot-de-vin serait venue du N.T. et le requérant et son beau-frère, le juge P.S., auraient servi d’intermédiaires. Les arrestations de M. Popov et de ses deux complices présumés eurent lieu le 1 er avril 2010.

L’arrestation du premier requérant et les poursuites pénales à son encontre Il ressort des pièces du dossier que le plan de l’opération policière visant l’arrestation du requérant et de ses deux complices présumés fut élaboré le 26 mars 2010. L’intervention des équipes d’arrestation eut lieu le 1 er avril 2010. Ce jour-là, vers 12 h 20, le premier requérant se trouvait dans l’étude notariale de son épouse, la deuxième requérante, à 54 Boulevard Patriarh Evtimi, à Sofia. La deuxième requérante, quant à elle, était absente de son bureau. Les deux assistantes de Mme Popova étaient également présentes dans les locaux de l’étude notariale. Les locaux disposaient d’un système de vidéosurveillance qui a enregistré l’intervention de l’équipe du ministère de l’Intérieur. Les requérants ont présenté à la Cour l’enregistrement de la caméra de vidéosurveillance qui se trouvait dans la salle d’attente de l’étude notariale de Mme Popova. L’enregistrement est daté du 1 er avril 2010 et commence à 12 h 18. La première des séquences pertinentes de cet enregistrement montre une des assistantes de Mme Popova qui se dirige vers la porte d’entrée de l’étude notariale. Après avoir ouvert la porte, elle aperçoit un homme cagoulé. À ce moment-là, l’assistante referme brusquement la porte et essaye d’empêcher son ouverture en s’appuyant sur celle-ci avec ses deux mains. La deuxième séquence montre un groupe de cinq hommes cagoulés, armés et vêtus de blousons noirs avec le sigle du service de lutte contre le crime organisé du ministère de l’Intérieur, estampillé sur le devant et sur le dos, qui pénètrent dans les locaux en repoussant la porte d’entrée. L’assistante de Mme Popova se trouve coincée derrière la porte. Le premier requérant, M. Popov, se précipite vers la porte d’entrée. L’un des hommes cagoulés attrape le requérant par le cou et le fait pivoter à droite et vers le bas. La tête de M. Popov heurte la porte se trouvant à côté de la porte d’entrée et le requérant est amené par terre, face contre le plancher. Cinq hommes cagoulés et armés se trouvent déjà à l’intérieur de la salle d’attente. Ils sont accompagnés d’un caméraman en tenue civile qui filme l’arrestation du requérant. L’un des agents cagoulés écarte de son pied les bras du premier requérant et met son pied sur la main gauche de ce dernier. Un autre agent braque son arme vers le requérant. Puis, un autre agent menotte les poignets de M. Popov derrière son dos. Le requérant reste allongé, face contre le sol. Les agents cagoulés, le caméraman et trois autres hommes en tenue civile investissent les autres pièces de l’étude notariale. Au bout de trois minutes, l’un des agents cagoulés redresse le requérant du sol et l’emmène dans la pièce à côté de la salle d’attente. Ils sont suivis par le caméraman qui continue de filmer la scène. Quelques minutes plus tard, deux des agents cagoulés se font photographier, assis sur le canapé de la salle d’attente et levant le pouce vers le haut. La dernière séquence de l’enregistrement, filmée à 12 h 29, montre le premier requérant qui réapparaît dans la salle d’attente. Il ne porte plus de menottes et il discute avec un homme en tenue civile. Puis, il s’installe sur le canapé dans la salle d’attente. Les requérants ont présenté une déclaration de l’assistante qui avait ouvert la porte d’entrée. Elle y explique qu’elle alla ouvrir la porte parce que quelqu’un avait sonné. En l’ouvrant, elle aperçut des hommes cagoulés et armés qui lui crièrent de lever les mains et de s’allonger par terre. Elle crut qu’il s’agissait d’un braquage, essaya de fermer la porte et cria à sa collègue d’appeler la police. Les hommes cagoulés réussirent de forcer la porte et elle fut coincée derrière celle-ci. Puis, elle aperçut le premier requérant, allongé par terre, et un policier qui lui passait les menottes derrière le dos. La déclaration de l’autre assistante de Mme Popova, présentée également par les requérants, va dans le même sens. Le premier requérant, M. Popov, explique qu’il entendit la première assistante dire qu’il y avait un braquage et il se précipita vers la porte d’entrée pour l’aider. Il entendit des cris et il vit plusieurs hommes cagoulés. Le requérant explique encore qu’il perdit connaissance après que sa tête heurta la porte. Il se réveilla par terre et sentit une douleur dans la partie frontale de la tête, aux côtes et au poignet gauche. Il comprit qu’il s’agissait d’une opération de police. On le redressa et on l’emmena dans une pièce à côté où on le fit s’agenouiller et poser pour la caméra. Il refusa d’être filmé et se tourna vers la caméra en y exposant la blessure sur la droite de son front. À ce moment-là, le caméraman le gifla et sa tête tourna à droite, ce qui permit de le filmer du côté où il n’avait pas de blessures. Peu après, on lui enleva les menottes et il nettoya sa blessure dans la salle de bain. La deuxième requérante, Mme Popova, expose qu’elle s’est rendue à son étude notariale peu après l’intervention de la police. Elle y rencontra plusieurs policiers en tenue civile et en uniforme, ainsi qu’une enquêtrice du service de l’instruction de Sofia. Elle demanda à l’enquêtrice si elle avait un mandat de perquisition et cette dernière lui répondit qu’elle n’en avait pas parce qu’il s’agissait d’une mesure d’instruction urgente. La requérante demanda à l’enquêtrice ce qu’elle recherchait et lui proposa de collaborer avec elle. L’enquêtrice lui répondit qu’elle recherchait de l’argent et des pièces de monnaie et des objets antiques. La requérante ouvrit la caisse qui se trouvait dans ses archives et montra son contenu. Elle montra également l’argent qui se trouvait sur place et la collection de pièces de monnaie et d’objets antiques de son époux, le premier requérant. La requérante refusa de livrer à la police et à l’enquêtrice ces derniers objets, ainsi que son téléphone portable. Les responsables de l’enquête saisirent toutefois deux téléphones portables appartenant à son époux. La requérante allègue également que, quelques jours plus tard, à l’aide d’un spécialiste en informatique, elle découvrit que la mémoire de deux de ses ordinateurs contenait un logiciel qu’elle n’avait pas installé auparavant. Le même jour, le premier requérant fut incarcéré à l’établissement de détention provisoire. Il ne put ni appeler son avocat ni obtenir la visite d’un médecin. Le lendemain, lors de la visite du médecin pénitentiaire, ce dernier constata que le requérant avait un hématome au front. Le médecin expliqua toutefois qu’il ne pouvait pas dresser un certificat médical parce qu’il n’était pas spécialiste en médecine légale, mais promit au requérant de mentionner cette blessure dans le registre de l’établissement pénitentiaire. L’opération policière en cause attira l’attention des médias. L’enregistrement vidéo de l’arrestation fait par le caméraman présent sur les lieux fut mis à disposition de différents médias qui l’utilisèrent dans leurs reportages. Des photographies du requérant en position allongée, face contre le sol et les mains menottées derrière le dos furent publiées par la presse écrite. Le 1 er avril 2010, le premier requérant fut inculpé de corruption active d’un enquêteur en vertu de l’article 304a du code pénal. On lui reprochait d’avoir offert 30 000 euros et 20 000 levs bulgares à l’enquêteur chargé de l’investigation d’un dossier pénal pour motiver ce dernier à conduire l’enquête de manière à disculper l’ex-ministre de la Défense, N.T. Il apparaît que les poursuites pénales à l’encontre du requérant sont encore pendantes.

La plainte pénale des requérants contre les policiers ayant effectué l’arrestation En juillet 2011, les deux requérants saisirent le parquet de district de Sofia de deux plaintes pénales. Le premier requérant se plaignit que les agents de police, qui l’avaient arrêté, avaient eu recours à la force physique sans aucune justification. La deuxième requérante se plaignit de l’entrée illégale de la police dans ses locaux professionnels. Par une ordonnance du 6 juillet 2011, le parquet de district de Sofia refusa d’ouvrir des poursuites pénales contre les officiers de police qui avaient arrêté le premier requérant. Sur la base de toutes les preuves recueillies, à savoir : les déposions des cinq policiers, du premier requérant et de l’assistante de la deuxième requérante ; deux enregistrements vidéo de l’arrestation ; les preuves documentaires rassemblées par l’inspectorat du ministère de l’Intérieur, le procureur de district conclut que l’agent qui avait immobilisé M. Popov avait agi en légitime défense pour se protéger de l’attaque de premier requérant qui courait vers la porte d’entrée en agitant ses mains. Le fait qu’il avait cogné sa tête contre une porte était une circonstance purement fortuite qui n’était pas imputable à l’agent spécial du ministère de l’Intérieur. Quant au comportement de l’autre agent de police, qui avait immobilisé la main du requérant par son pied, il s’agissait d’une technique d’immobilisation du suspect qui n’avait causé au requérant ni dommage corporel ni douleur. Le premier requérant contesta le non-lieu du parquet de district devant le parquet régional. Il n’a pas précisé quelle était l’issue de ce recours. Par une lettre du 29 juillet 2011, le parquet général informa la deuxième requérante qu’il appartenait au tribunal pénal saisi du fond de l’affaire pénale contre son mari de trancher toutes les questions relatives à la recevabilité des preuves et à la validité des mesures d’instruction effectuée au cours de l’enquête. La lettre mentionnait encore qu’il n’y avait aucun indice laissant à penser que les magistrats impliqués dans la perquisition de son cabinet et dans l’arrestation de son mari, le premier requérant, aient commis des manquements répréhensibles.

Les propos du procureur R.V., du ministre de l’Intérieur et du premier ministre au sujet des poursuites pénales contre le premier requérant Plusieurs médias couvrirent l’arrestation du requérant et de ses complices présumés. Le jour même de l’opération policière, dans une interview pour la radio nationale, le procureur R.V., qui supervisait l’enquête pénale en cause, fit le commentaire suivant qui fut largement diffusé par les journaux et les sites d’information en ligne : « Aujourd’hui, c’est le Jeudi saint selon le calendrier orthodoxe, une belle journée avant le Vendredi saint. On va crucifier trois personnes : un ex-ministre, un juge et un ex-secrétaire général du ministère des Finances. ». Le 2 avril 2010, plusieurs quotidiens citèrent les propos suivants du ministre de l’Intérieur prononcés la veille : « Par les arrestations d’aujourd’hui, le ministère de l’Intérieur démontre son approche systématique et cohérente qui n’est pas entachée de parti-pris politique. Il s’agit, de toute évidence, d’un schéma ayant pour objet d’influence l’issue d’une procédure pénale. L’argent porté par Tencho Popov était destiné au juge pour que l’affaire pénale se termine en faveur de l’ex-ministre N.T. ». Le 5 avril 2010, le quotidien « Télégraphe » publia le commentaire suivant du premier ministre visant les propos que le procureur R.V. avait prononcé lors de l’arrestation de l’un des deux complices présumés de M. Popov, l’ex-ministre de la Défense : « Le procureur R.V. n’aurait pas dû dire cela parce que c’est lui qui maîtrise tout ce qui se passe entre l’arrestation et la demande de placement en détention. N’ayons pas autant de compassion pour des gens qui ont causé des préjudices énormes à l’État ». Le 19 mai 2011, le site d’information en ligne www.mediapool.bg publia un article consacré aux conclusions de l’inspectorat du ministère de l’Intérieur qui disculpait les agents ayant effectué l’arrestation du requérant. La partie pertinente de l’article se lit comme suit : « [Le ministre de l’Intérieur] T.T. a dit que [le ministère] n’a pas encore reçu l’enregistrement complet de la caméra de vidéosurveillance dans le bureau de Tencho Popov où l’on voit comment le pot de vin est donné. Il a ensuite dévoilé les intentions des avocats de Popov : « La défense voulait probablement attendre l’examen de l’affaire par les tribunaux pour utiliser [l’enregistrement] contre le pot de vin donné par Tencho Popov et non pas pour nous aider à prévenir de tels agissements des agents du ministère (...) » a-t-il critiqué les avocats et a ainsi déclaré (...) que Popov était coupable de corruption. (...) ».

La saisie conservatoire des biens des requérants Le 21 juillet 2010, la commission chargée de l’application de la loi de 2005 sur la confiscation des biens acquis par activité criminelle (ci-après la commission) ouvrit une procédure de confiscation civile à l’encontre des requérants. Le 4 août 2010, la commission demanda au tribunal de la ville de Sofia d’ordonner la saisie conservatoire des biens des requérants qui pourraient faire l’objet d’une future confiscation civile en vertu des dispositions de la loi du 2005. Le 6 août 2010, après avoir examiné, sans tenir d’audience, la demande introduite à cet effet par la commission, le tribunal de la ville de Sofia accéda à celles-ci. Le tribunal estima en particulier qu’une éventuelle demande de confiscation civile à l’encontre des requérants serait recevable et probablement bien fondée. Les mesures conservatoires proposées par la commission, à savoir la saisie de plusieurs biens meubles et immeubles et le blocage des comptes bancaires, semblaient adaptées au cas d’espèce. Le tribunal enjoignit à la commission d’introduire les demandes de confiscation des biens saisis et bloqués dans un délai d’un mois à compter de la date de la condamnation définitive du premier requérant au pénal. Les requérants interjetèrent appel de cette décision. Ils exposaient en particulier que leur revenus déclarés étaient largement suffisants pour couvrir le prix d’acquisition des biens meubles et immeubles en cause. Il était injustifié de procéder à la vérification des revenus du premier requérant pour les vingt-cinq années précédentes étant donné qu’il était inculpé d’un chef de corruption passive et que les faits en espèce dataient de 2010. De surcroît, ce requérant bénéficiait de la présomption d’innocence jusqu’à la preuve du contraire. Quant à la deuxième requérante, Mme Popova, le blocage de ses comptes bancaires l’empêchait à recevoir et ordonner des transferts bancaires, ce qui rendait impossible l’exercice de son activité professionnelle de notaire. Le 4 octobre 2010, la cour d’appel de Sofia, statuant sans avoir tenu d’audience, rejeta le recours formé par les requérants. La cour d’appel souscrivit pleinement aux arguments exposés par le tribunal inférieur. Elle rejeta l’argument des requérants tentant à prouver que leur revenus déclarés étaient suffisants pour acquérir les biens saisis : la question portant sur la provenance de l’argent ayant servi pour acquérir tel ou tel bien devait être tranchée dans le cadre de la procédure principale de confiscation et non pas au cours de la procédure d’imposition de mesures conservatoires. Pour ce qui était de la période de vingt-cinq ans faisant l’objet de la procédure de vérification de l’origine des revenus des requérants, la cour d’appel observa que le législateur bulgare avait fait le choix de ne pas lier cette période à la commission des actes illicites pour lesquels les personnes concernées étaient poursuivies pénalement. Par conséquent, le fait que les actes reprochés au premier requérant avaient eu lieu en mars 2010, n’avait aucune incidence sur la durée de la période contrôlée par la commission. La cour d’appel rejeta également l’argument de la deuxième requérante concernant le blocage de ses comptes bancaires. En premier lieu, elle n’avait pas prouvé que lesdits comptes fussent exclusivement réservés à son usage professionnel. En deuxième lieu, il avait la possibilité de demander l’autorisation du tribunal d’effectuer des virements pour s’acquitter de ses obligations vis-à-vis du fisc, de la sécurité sociale et de ses employés. La Cour d’appel ajouta que la même procédure d’autorisation pouvait être utilisée pour permettre à la requérante de continuer à payer son emprunt bancaire garanti par l’hypothèque de ses locaux professionnels. Le pourvoi en cassation, formé par les requérants, fut déclaré irrecevable le 14 décembre 2010 par la Cour suprême de cassation qui se prononça sans avoir tenu d’audience. À la suite des décisions susmentionnées, les mesures conservatoires imposées concernaient les biens suivants des requérants : saisie de deux voitures ; blocages des sommes sur tous les comptes bancaires des deux requérants à l’exception des montants reçus à titre de salaires ; saisie des locaux de l’étude notariale de Mme Popova à Sofia, d’une superficie de 160 mètres carrés ; saisie d’un terrain constructible à Sofia de 1 000 mètres carrés et de la maison bâtie sur celui-ci ; saisie d’un autre terrain à Sofia d’une superficie de 200 mètres carrés ; saisie de deux terrains agricoles près du village de Stoykite d’une superficie totale de 4 900 mètres carrés et d’un terrain non constructible près de la ville de Haskovo d’une superficie de 918 mètres carrés. B. Le droit et la pratiques internes pertinents En vertu de l’article 304a du code pénal, la corruption active d’un enquêteur est punie d’une peine d’emprisonnement allant jusqu’à dix ans et d’une amende allant jusqu’à 15 000 levs bulgares. Le droit interne pertinent en matière de protection de l’intégrité physique des individus lors d’opérations policières, de perquisition et saisie policières et de protection de la bonne réputation de l’individu a été résumé dans l’arrêt Gutsanovi c. Bulgarie , n o 34529/10, §§ 55-61, 67-75, CEDH 2013 (extraits). Le droit interne pertinent et la jurisprudence des tribunaux internes en matière de confiscation des biens acquis par activité criminelle a été résumé dans la décision Nedyalkov et autres c. Bulgarie (déc.), n o 663/11, 10 septembre 2013. GRIEFS 1. Griefs formulés uniquement par le premier requérant Invoquant l’article 3 de la Convention, le premier requérant se plaint que son arrestation, qui a été largement médiatisée, a constitué un traitement inhumain et dégradant et que les autorités ont failli à leur obligation de mener une enquête effective sur ses allégations de mauvais traitements. Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le premier requérant se plaint que le procureur R.V., le ministre de l’Intérieur et le premier ministre ont mis en doute son innocence avant même la décision des instances judicaires internes sur le fond des accusations portées à son encontre. Invoquant l’article 8 de la Convention, le premier requérant se plaint que la divulgation de la vidéo de son arrestation par le service de presse du ministère de l’Intérieur constitue une ingérence injustifiée dans sa vie privée. Invoquant l’article 13 de la Convention, le premier requérant se plaint de l’absence de voies internes effectives pour remédier aux violations alléguées des articles 3, 6 § 2 et 8. 2. Griefs formulés conjointement par les deux requérants Invoquant l’article 8 de la Convention, les deux requérants se plaignent que la perquisition dans les locaux professionnels de Mme Popova, à la suite de laquelle les autorités ont saisi les deux téléphones portables de M. Popov, constitue une ingérence injustifiée à leur droit au respect du domicile et de la vie privée. Sous l’angle de l’article 6 § 1, les deux requérants se plaignent qu’ils n’avaient pas la possibilité de contester la légalité et la nécessité de la perquisition en cause devant les tribunaux internes. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent que la loi sur la confiscation civile de 2005, ayant servi de base légale pour l’imposition de mesures conservatoires sur leurs biens, n’est pas suffisamment claire et prévisible et qu’elle ne prévoit pas suffisamment de garanties contre l’arbitraire. Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent que dans le cadre de la procédure d’imposition des mesures conservatoires, les tribunaux n’ont pas examiné le bien-fondé des charges soulevées contre les deux premiers requérants, ni l’existence d’un lien entre ces charges et les biens saisis, et qu’ils n’avaient pas compétence pour limiter l’étendue des biens saisis ni la durée d’application des mesures conservatoires. Invoquant l’article 6 § 1, les requérants se plaignent du renversement de la charge de la preuve dans le cadre de la procédure de confiscation de leurs biens et d’imposition des mesures conservatoires. Sous l’angle de l’article 6 § 1, les requérants se plaignent de l’absence d’audiences publiques dans le cadre de la procédure d’imposition des mesures conservatoires. Sous l’angle de l’article 6 § 2 de la Convention, les requérants dénoncent la présomption statutaire que tous leurs biens acquis pendant les vingt-cinq dernières années sont présumés être les produits directs ou indirects d’une activité criminelle. Ils exposent que la procédure d’imposition des mesures conservatoires sur leurs biens s’analysait en effet en une accusation pénale, ce qui rendait applicable l’article 6 § 2 dans leurs cas de figure. Même si les poursuites pénales ouvertes contre le premier requérant concernaient des événements datant de 2010, l’enquête sur l’origine des biens des requérants s’étendait sur les vingt-cinq années précédant la confiscation. Ils se plaignent également qu’en vertu de la loi sur la confiscation civile, le tribunal saisi d’une demande de confiscation doit faire publier celle-ci au Journal officiel. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les deux requérants exposent que l’imposition de mesures conservatoires sur leurs biens constitue une atteinte injustifiée à leur propriété. Ils exposent que la loi sur la confiscation civile, ayant servi de base légale pour ces mesures, n’était pas suffisamment prévisible, qu’elle n’offrait pas suffisamment de garanties contre l’arbitraire et que les mesures litigieuses n’étaient pas proportionnées au but légitime poursuivi. Invoquant l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignent de l’absence de voies de recours internes susceptibles de remédier aux violations alléguées des articles 6 et 8 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1.

L’imposition des mesures conservatoires sur les biens des requérants, était-elle une ingérence légale et proportionnée au droit au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?

Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, des recours internes effectifs au travers desquels ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance des articles 3, 6 § 2 et 8 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 ?