ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 16.12.2025 AI

AFFAIRE CİHAN ET AUTRES c. TÜRKİYE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.12.2025
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal;Délai raisonnable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
AFFAIRE CİHAN ET AUTRES c. TÜRKİYE (CtEDO, 2025)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE

CAUZA CİHAN ȘI ALȚII c. TURCIA

(Cererile nr. 37105/21 și 31 altele –

Vezi lista în anexă)

HOTĂRÂRE

16 decembrie 2025

Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi retușuri de formă.

În cauza Cihan și alții c. Turcia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședință într-un comitet compus din:

Péter Paczolay, președinte,

Gediminas Sagatys,

Stéphane Pisani, judecători,

și din doamna Dorothee von Arnim, greffieră adjunctă de secțiune,

Văzând:

cererile îndreptate împotriva Republicii Turcia și depuse de treizeci și unu cetățeni ai acestui stat, lista reclamanților și precizările relevante fiind în tabelul anexat («reclamanții»), reprezentați de avocat H. Öz, din Ankara, care sesizaseră Curtea în temeiul articolului 34 al Convenției de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale («Convenția»),

decizia de a transmite cererile Guvernului turc («Guvernul») reprezentat de agentul său de pe vremea aceea, dl. Hacı Ali Açıkgül, fost șef al serviciului drepturilor omului la ministerul Justiției din Turcia,

observațiile părților,

decizia prin care Curtea a respins opoziția Guvernului la examinarea cererilor de către un comitet,

După ce a deliberat în ședință închisă pe 25 noiembrie 2025,

Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această dată:

1.

Prezentele cereri privesc neexecutarea sau executarea parțială a hotărârilor judiciare definitive date în favoarea reclamanților.

2.

Reclamanții, care erau angajați ai municipalităților Afșin sau Silvan, au intenționat acțiuni în despăgubire împotriva angajatorului lor pentru a obține plata indemnizațiilor, primelor și/sau ajutoarelor sociale pe care le considerau a avea dreptul.

3.

La diverse date echelonate între 22 iunie 2007 și 3 mai 2011, tribunalele de mare instanță din Afșin și Silvan le acordaseră indemnizații. Sentințele date în această privință deviniseră definitive la date mergând de la 14 septembrie 2007 la 21 iunie 2013.

4.

Municipalitățile nu executaseră hotărârile în cauză, sau le-au executat parțial.

5.

În februarie 2015, reclamanții introduseseră cereri individuale în fața Curții Constituționale.

6.

Printr-o decizie din 29 noiembrie 2018, Curtea Constituțională uniră cererile, și le declară inadmisibile pentru neepuizare a recursului în fața Comisiei de indemnizare stabilite de legea nr. 6384 din 9 ianuarie 2013 referitoare la reglementarea, prin acordarea unei indemnizații, a anumitor cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului («Comisia de indemnizare»).

7.

Reclamanții sesizaseră atunci respectiva Comisie de indemnizare.

8.

Prin decizii separate date la diferite date (mergând de la 3 aprilie la 7 septembrie 2020), Comisia de indemnizare conchise la încălcarea dreptului reclamanților la punerea în aplicare fără întârziere a unei hotărâri judiciare definitive și obligatorii, și le acordă indemnizații în reparare a prejudiciului suferit (a se vedea tabelul anexat pentru detalii). A transmis deciziile administrațiilor interesate pentru ca sentințele litigioase să fie executate.

9.

În absența executării din partea municipalităților, reclamanții sesizaseră din nou Curtea Constituțională. Contestaseră de asemenea, în fața acesteia, sumele alocate de Comisia de indemnizare.

10.

Pe 30 martie 2021, Curtea Constituțională respinse cererile pentru lipsa manifestă de fundament. Ea estimă că sumele alocate de Comisia de indemnizare erau conforme jurisprudenței sale și a Curții. Cât privește plângerile tirate din neexecutarea hotărârilor judiciare definitive în cauză, ea constată că foarte puțin timp trecuse de la datele la care deciziile Comisiei de indemnizare deviniseră definitive, considerând, cu alte cuvinte, că administrațiile interesate nu aveau suficient timp pentru a executa sentințele în cauză în aplicarea deciziilor Comisiei de indemnizare. În final, judecă că plângerile tirate din absența unei căi de recurs efectiv pentru executarea hotărârilor judiciare definitive litigioase nu erau sprijinite.

11.

Ținând seama de similaritatea obiectului cererilor, Curtea judecă oportun să le examineze împreună într-o hotărâre unică.

12.

Invocând art. 6 § 1 al Convenției și art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției, reclamanții se plânge de neexecutarea sau executarea parțială a hotărârilor judiciare definitive privind-i.

Asupra admisibilității

13.

Guvernul ridică trei excepții de inadmisibilitate, referitoare, respectiv, la calitatea de victimă a reclamanților, la abuzul dreptului de cerere și la epuizarea căilor de recurs interne.

14.

Se pretinde, mai întâi, pierderea calității de victimă a reclamanților cererilor nr. 37105/21, 52836/21, 22818/22, 22989/22, 22990/22, 22992/22, și 23003/22. Susține că aceștia percepuseră aproape totalitatea sumelor indemnizațiilor fixate de jurisdicțiile interne, și pretinde că nu pot, oricum, proba a fi victime a unei încălcări a Convenției pentru sumele primite.

15.

Guvernul susține, al doilea rând, că interesații în cererile nr. 37105/21, 22818/22, 22989/22, 22990/22, 22992/22, și 23003/22 nu informaseră Curtea asupra plăților efectuate de municipalități. El consideră că o asemenea omisiune constituie un abuz al dreptului de a introduce o cerere individuală, în sensul articolului 35 § 3 a) al Convenției.

16.

Guvernul expune, al treilea rând, că Comisia de indemnizare examinase susținerile reclamanților relativ la neexecutarea hotărârilor judiciare definitive privind-i și că le acordase indemnizații. Argumentează, în acest punct, că reclamanții introduseseră apoi foarte repede recursurile individuale în fața Curții Constituționale, apoi în fața Curții, și că nu permituse administrațiilor executarea deciziilor Comisiei de indemnizare într-un termen rezonabil. Adaugă, în final, că reclamanții nu prezentaseră nicio cerere cu titlu de prejudiciu material în fața autorităților interne. La fel, potrivit lui, aceștia nu ridicaseră în fața acestora plângerile lor referitoare la eficacitatea căilor recursurlor interne privind neexecutarea hotărârilor judiciare definitive.

17.

Reclamanții contestă argumentele Guvernului.

18.

Cu privire la excepția tirată din pierderea calității de victimă a anumitor reclamante, Curtea observă că dacă administrațiile au executat sentințele litigioase, nu l-au făcut decât parțial, ceea ce nu este contestat de Guvern.

19.

Cu privire la excepția tirată din abuzul dreptului de cerere (a se vedea pentru principiile generale Yavuz Özden c. Turcia, nr. 21371/10, §§ 65 și 66, 14 septembrie 2021, cu referințele citate), Curtea constată că plățile efectuate de municipalități figurau efectiv în deciziile Comisiei de indemnizare produse de reclamanți. Observă de asemenea că interesații furnizaseră, în observațiile lor asupra satisfacției echitabile din 22 aprilie 2023, informații actualizate privind versamentele efectuate.

20.

Privitor la excepția tirată din neepuizarea căilor de recurs interne, Curtea constată, în final, că reclamanții sesizaseră Comisia de indemnizare înainte de introduce recursurile individuale în fața Curții Constituționale, după cum cere dreptul intern, și că ridicaseră plângerile tirate din art. 6 § 1 al Convenției și art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției cel puțin în substanță în fața autorităților competente. Repetă, de altminteri, că în ciuda concluziilor Comisiei de indemnizare, sentințele date de tribunalele de mare instanță din Afșin și Silvan nu fuseseră pe deplin executate.

21.

Convine deci respingere întregul al excepțiilor preliminare formulate de Guvern (comparație cu Tetik și alții c. Turcia [comitet], nr. 25885/19 și 37 altele, § 17, 15 martie 2022).

22.

Constatând pe altminteri că plângerile tirate din art. 6 § 1 al Convenției și art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției nu sunt evident neîntemeiatea, în sensul articolului 35 § 3 a) al Convenției și că nu se înfruntă la niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea le declară admisibile.

Pe fond

23.

Invocând articolele 6 § 1 al Convenției și art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției, reclamanții se plânge de aceasta că hotărârile judiciare definitive care, susțin ei, fuseseră date în favoarea lor cu mai mulți ani în urmă, rămân neexecutate până astazi. Estimează de altminteri că sumele alocate de Comisia de indemnizare sunt insuficiente, și denunță pe altminteri neplata acestora.

24.

Reiterând argumentele prezentate privind admisibilitatea cererilor, Guvernul invită Curtea să concluzioneze la non-încălcarea dispozițiilor convenției menționate.

25.

Curtea tratată la numeroase rânduri cazuri ridicând întrebări similare cu cea a prezentei specii și constatase încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Scollo c. Italia, 28 septembrie 1995, §§ 41-45, seria A nr. 315-C, Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, §§ 38-45, Recueil des arrêts et décisions 1997-II, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, §§ 33-42, CEDH 2002-III, Tunç c. Turcia, nr. 54040/00, §§ 22-39, 24 mai 2005, Kuzu c. Turcia, nr. 13062/03, §§ 14-20, 17 ianuarie 2006, Yerebasmaz c. Turcia, nr. 14710/03, §§ 24-26, 10 octombrie 2006, Dildar c. Turcia, nr. 77361/01, §§ 26-31 și 38-43, 12 decembrie 2006, M. Kaplan c. Turcia, nr. 29016/04, §§ 16-19, 9 decembrie 2008, Çakır și alții c. Turcia, nr. 25747/09, §§ 13-26, 4 iunie 2013; a se vedea de asemenea Tetik și alții, precitată, §§ 12-18).

26.

În speță, Curtea constată că la data introducerii cererilor, hotărârile judiciare definitive și obligatorii date în favoarea lor rămâneau neexecutate, fie total fie parțial, și aceasta după scurgerea unei perioade mergând de la mai mult de 8 ani la 14 ani.

27.

Consideră că prin abținere timp de această perioadă de lua măsurile necesare pentru a se conforma pe deplin acestor hotărâri judiciare definitive, autorităților turce au lipsit de efect util dispozițiile articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1.

28.

Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru concluzionează aceea că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la aceasta în speță.

29.

Reclamanții se plânge de asemenea, sub unghiul articolului 6 § 1 al Convenției, de durata procedurilor litigioase. Denuță de altminteri o absență a unei căi de recurs efectiv în acest scop, în sensul articolului 13 al Convenției. Presupunând chiar că aceste plângeri poartă asupra unor puncte distincte de acelea deja analizate mai sus, Curtea estimează că statuat asupra întrebărilor principale juridice ridicate în prezenta cauză și că nu este loc de examinare nici admisibilității nici fondului altor revendicări formulate de interesați (Centru de resurse juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDH 2014).

30.

Reclamantul în cererea nr. 52836/21 cere 110 000 euro (EUR) pentru prejudiciu material, și de asemenea 100 000 EUR cu titlu al prejudiciului moral pe care consideră a-l suferi. Cere, de altminteri, 50 000 EUR pentru taxe de justiție și 50 000 EUR pentru taxele de reprezentare pe care spune a le expune în fața jurisdicțiilor interne și Curții.

31.

Alți reclamante fiecare cere 50 000 EUR pentru prejudiciu material, și de asemenea 50 000 EUR cu titlu al prejudiciului moral pe care consideră a-l suferi. Cer împreună, de altminteri, 33 000 EUR pentru taxe de justiție și 99 000 EUR pentru taxele de reprezentare pe care spun a le expune în fața jurisdicțiilor interne și Curții.

32.

În sprijin al acestor din urmă revendicări, reclamanții produc tariful prevăzut în scara de onorarii de avocat a Uniunii Naționale a Barourilor. Pentru rest, se referă la sumele alocate de jurisdicțiile interne cu titlu de taxe și dépens.

33.

Guvernul invită Curtea respingă revendicările reclamanților, pe care le estimă excesive și lipsite de fundament. În particular, susține că nu există nicio legătură de cauzalitate între cererea formulată de interesați pentru prejudiciu material și încălcarea susținută, și expune de altminteri că reclamanții nu prezentaseră nicio convenție de onorarii de avocat sau orice alt document pertinent privind sumele cerute pentru taxe și dépens.

34.

Curtea consideră că Statul pârât trebuie garanteze, prin măsuri apropiate, că sentințele tribunalelor de mare instanță din Afșin și Silvan și deciziile Comisiei de indemnizare să fie pe deplin executate de administrațiile interesate.

35.

Nu observă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material susținut. Respinge deci cererea formulată la acest titlu.

36.

Din contra, ținând seama de faptul că constatase o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției, estimează că trebuie alocat reclamanților sumele indicate în tabelul anexat pentru prejudiciu moral (a se vedea coloana «suma alocată reclamantului pentru prejudiciu moral»), mai mult orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit pe aceasta sumă. Aceste sume țin seama de sumele alocate de Comisia de indemnizare în reparare a prejudiciului moral suferit (a se vedea §8 mai sus).

37.

De altminteri, observă că cererile nr. 52836/21 și 22785/22 introduse de reclamantul Mahir Terim pe 6 octombrie 2021 și 16 iulie 2021 respectiv privesc aceeași procedură urmărită în dreptul intern. Curtea judecă deci rezonabil să acorde reclamantului că o singură sumă de 4 300 EUR cu titlu al prejudiciului moral pentru cele două cereri.

38.

Cât privește taxele și dépens, Curtea reamintește că conform jurisprudenței sale, reclamant nu poate obține rambursare taxe și dépens decât măsura în care se găsesc stabilit realitate, necesitate și caracter rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea estimează rezonabil, ținând seama de documentele de care dispune și jurisprudența sa, alocare împreună reclamanților o sumă de 15 500 EUR (cincisprezece mii cinci sute euro) la acest titlu, mai mult orice sumă putând fi datorată de ei cu titlu de impozit.

Decide

să unească cererile;

Declară

plângerile relative la art. 6 § 1 al Convenției și art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției privind neexecutarea sau executarea parțială a hotărârilor judiciare definitive admisibile;

Dit

că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției privind neexecutarea sau executarea parțială a hotărârilor judiciare definitive;

Dit

că nu este loc de examinare admisibilității și fondului altor plângeri;

Dit,

a) că Statul pârât trebuie verseze, în termen de trei luni, următoarele sume, de convertit în moneda Statului pârât la rata aplicabilă la data reglementării:

fiecărui reclamant sumele indicate în tabelul anexat, mai mult orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume, pentru prejudiciu moral;

reclamanților împreună 15 500 EUR (cincisprezece mii cinci sute euro) pentru taxe și dépens, mai mult orice sumă putând fi datorată de ei cu titlu de impozit;

b) că de la expirarea perioadei respective și până la versare, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, mărită cu trei puncte procentuale;

Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 16 decembrie 2025, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 al regulamentului.

Dorothee von Arnim

Péter Paczolay

Greffieră adjunctă

Președinte

Anexă

Lista cererilor și informații suplimentare:

Nr.

Cererea nr.

Numele cauzei

Introdusă pe

Reclamant

An de naștere

Loc de reședință

Nr. și data hotărârii definitive dată de cea de-a 9-a cameră civilă a Curții de Casație

Sumă alocată de Comisia de indemnizare

Sumă alocată reclamantului pentru prejudiciu moral

1.

37105/21

Cihan c. Turcia

16/07/2021

Abdulhalik CİHAN

1966

Diyarbakır

2009/36517

22/12/2009

10 280 TRY (aproximativ 1 422 EUR) pentru o perioadă de 10 ani 3 luni

4 600 EUR (patru mii șase sute euro)

2.

22785/22

Terim c. Turcia

16/07/2021

Mahir TERİM

1963

Diyarbakır

2009/36530

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 728 EUR) pentru o perioadă de 11 ani

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

3.

52836/21

06/10/2021

4.

22788/22

İnanır c. Turcia

16/07/2021

Yașar İNANIR

1955

Diyarbakır

2012/6123

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 953 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

5.

22790/22

Sezer c. Turcia

16/07/2021

Abdulselam SEZER

1955

Diyarbakır

2012/6152

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 941 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

6.

22793/22

Biter c. Turcia

16/07/2021

Abdulhekim BİTER

1950

Diyarbakır

2012/6122

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 953 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

7.

22796/22

Bilgiç c. Turcia

16/07/2021

Rüstem BİLGİÇ

1955

Diyarbakır

2012/6161

28/02/2012

15 000 TL (aproximativ 1 941 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

8.

22803/22

Munar c. Turcia

16/07/2021

Seyithan MUNAR

1958

Diyarbakır

2012/6164

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 950 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

9.

22805/22

Kılıç c. Turcia

16/07/2021

Salih KILIÇ

1958

Diyarbakır

2012/6132

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 941 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

10.

22807/22

Özdemir c. Turcia

16/07/2021

Ramazan ÖZDEMİR

1958

Diyarbakır

2012/6146

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 953 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

11.

22811/22

Oyan c. Turcia

16/07/2021

Nuri OYAN

1938

Diyarbakır

2012/6134

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 953 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

12.

22818/22

Yanardağ c. Turcia

16/07/2021

Remzi YANARDAĞ

1969

Mersin

2009/36524

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 975 EUR) pentru o perioadă de 10 ani și 5 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

13.

22822/22

Toktaș c. Turcia

16/07/2021

Ağa TOKTAȘ

1951

Diyarbakır

2009/36515

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 705 EUR) pentru o perioadă de 11 ani

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

14.

22975/22

Aksın c. Turcia

16/07/2021

Recep AKSIN

1957

Diyarbakır

2009/36521

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 975 EUR) pentru o perioadă de 10 ani și 5 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

15.

22977/22

Aktar c. Turcia

16/07/2021

Abdulgani AKTAR

1947

Diyarbakır

2012/6141

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 953 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

16.

22978/22

Arıkan c. Turcia

16/07/2021

Mensur ARIKAN

1954

Ankara

(hotărâre dată ca urmare a hotărârii nr. 2007/375 din 22/06/2007 a tribunalului de mare instanță din Afșin)

14/09/2007

-

2013/15097

21/06/2013

20 000 TRY (aproximativ 2 274 EUR) pentru perioade de 13 ani și 7 ani 5 luni

3 700 EUR (trei mii șapte sute euro)

17.

22979/22

Ayhan c. Turcia

16/07/2021

Mehmet AYHAN

1948

Diyarbakır

2012/6126

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 728 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

18.

22981/22

Bodakçı c. Turcia

16/07/2021

Vecdettin BODAKÇI

1959

Diyarbakır

2012/6117

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 953 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

19.

22982/22

Çapan c. Turcia

16/07/2021

İlhan ÇAPAN

1954

Diyarbakır

2012/6143

28/02/2012

15 000 TRY (1 728 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

20.

22983/22

Damlayıcı c. Turcia

16/07/2021

Mehmet DAMLAYICI

1959

Diyarbakır

2012/6127

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 728 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

21.

22986/22

Ergin c. Turcia

16/07/2021

Muzaffer ERGİN

1970

Diyarbakır

2009/36523

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 975 EUR) pentru o perioadă de 10 ani și 5 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

22.

22988/22

Geçmez c. Turcia

16/07/2021

Kutbettin GEÇMEZ

1979

Diyarbakır

2012/6160

28/02/2012

13 450 TRY (1 550 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 500 EUR (patru mii cinci sute euro)

23.

22989/22

Kaçmaz c. Turcia

16/07/2021

Burhan KAÇMAZ

1968

Diyarbakır

2009/36514

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 728 EUR) pentru o perioadă de 11 ani

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

24.

22990/22

Kılıçaslan c. Turcia

16/07/2021

Seyfettin KILIÇASLAN

1964

Diyarbakır

2009/36527

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 975 EUR) pentru o perioadă de 10 ani și 5 luni

4 000 EUR (patru mii euro)

25.

22991/22

Kırlangıç c. Turcia

16/07/2021

Tuncay KIRLANGIÇ

1977

Kahramanmaraș

(hotărâre dată ca urmare a hotărârii nr. 2007/366 din 22/06/2007 a tribunalului de mare instanță din Afșin)

14/09/2007

-

(hotărâre dată ca urmare a hotărârii nr. 2007/965 din 26/11/2007 a tribunalului de mare instanță din Afșin)

08/06/2012

20 000 TRY (aproximativ 2 274 EUR) pentru perioade de 13 ani și 8 ani 3 luni

3 700 EUR (trei mii șapte sute euro)

26.

22992/22

Kızıl c. Turcia

16/07/2021

Murat KIZIL

1969

Ankara

2009/36529

22/12/2009

15 000 TRY (aproximativ 1 945 EUR) pentru o perioadă de 10 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

27.

22993/22

Manaz c. Turcia

16/07/2021

Hanifi MANAZ

1955

Manaz

2012/6121

28/02/2012

15 000 TRY (1 728 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

28.

22997/22

Özkan c. Turcia

16/07/2021

Hasan ÖZKAN

1946

Diyarbakır

2012/6138

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 728 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

29.

22998/22

Özkan c. Turcia

16/07/2021

Nuri ÖZKAN

1938

Diyarbakır

2012/6135

28/02/2012

(aproximativ 1 941 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

30.

22999/22

Sezik c. Turcia

16/07/2021

İrfan SEZİK

1952

Diyarbakır

2012/6145

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1 728 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 7 luni

4 300 EUR (patru mii trei sute euro)

31.

23001/22

Tanıș c. Turcia

16/07/2021

Sonay TANIȘ

1974

Kahramanmaraș

(hotărâre dată ca urmare a hotărârii nr. 2007/384 din 22/06/2007 a tribunalului de mare instanță din Afșin)

14/09/2007

-

2013/14981

20/05/2013

20 000 TRY (aproximativ 2 274 EUR) pentru perioade de 13 ani și 7 ani 4 luni

3 700 EUR (trei mii șapte sute euro)

32.

23003/22

Tayar c. Turcia

16/07/2021

Ramazan TAYAR

1948

Diyarbakır

2012/6153

28/02/2012

15 000 TRY (aproximativ 1941 EUR) pentru o perioadă de 8 ani și 4 luni

4 100 EUR (patru mii o sută euro)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-01-14
0,95
AFFAIRE EREN ET YUMLU c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EREN ET YUMLU c. TÜRKİYE (Requête n o 29312/20) ARRÊT STRASBOURG 14 janvier 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Eren et Yumlu c. Türkiye, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2023-09-26
0,95
AFFAIRE DAĞLI ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DAĞLI ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 25820/18 et 89 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 26 septembre 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dağlı et autres c.
CtEDO 2024-03-19
0,95
AFFAIRE GENÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GENÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 41210/19 et 5 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 19 mars 2024 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Genç et autres c. Türkiye
CtEDO 2022-01-18
0,95
AFFAIRE DİLBAȘ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DİLBAŞ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 61310/10 et 4 autres voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 18 janvier 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dilbaş et autres c. Tu
CtEDO 2023-11-28
0,95
AFFAIRE BURGAÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BURGAÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 57407/19 et 17 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 28 novembre 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Burgaç et autres c
Sursă