Jovevski împotriva Macedoniei de Nord

Primă secțiune decizia nr. 45482/08 Tomislav JOVEVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, Președintele Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 16 aprilie 2007, având în vedere observațiile Guvernului și observațiile reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tomislav Jovevski, este un cetățean macedonean, născut în 1939 și locuiește în Skopje. El a fost reprezentat în fața Curții de către fiul său, dl J. Jovevski.

Guvernul macedonean (“Guvernul”) a fost inițial reprezentat de fostul lor agent, dna Lazareska Gerovska, și ulterior de actualul agent, dl K. Bogdanov. Faptele cazului pot fi rezumate după cum urmează. a) Procedura administrativă de rectificare a dosarelor cadastre La 31 ianuarie 2003, reclamantul a inițiat o procedură administrativă de rectificare a dosarelor cadastre. La 23 iulie 2003, el a apelat împotriva deciziei organismului administrativ de primă instanță. Cazul a fost remis în mai multe ocazii. La 8 aprilie 2011, organismul administrativ de primă instanță a luat o decizie, care nu a fost încă notificat reclamantului. Întrucât această nouă decizie ar putea fi contestată, procedura este în consecință încă în așteptare.

b) Procedura de remediere de lungime în fața Curții Supreme La 12 ianuarie 2009, reclamantul a depus un remediu de lungă durată în fața Curții Supreme. La 15 decembrie 2009, comitetul de primă instanță al Curții Supreme a respins remediul de lungă durată al reclamantului constatând că durata procedurii nu este excesivă. La 12 aprilie 2010, comitetul de a doua instanție al Curții Supreme a acceptat apelul reclamantului și a anulat decizia comitetului de prima instanție constatând că durata procedurii a fost excesivă. A atribuit reclamantului echivalentul de aproximativ 500 euro (EUR) și a stabilit un termen de trei luni pentru ca organismul administrativ să decidă cazul. La 19 mai La 7 iunie 2010, organismul administrativ a pronunțat o hotărâre, în termenul stabilit de Curtea Supremă.

Legea și practica interne relevante Dispozițiile relevante pentru acest caz au fost descrise în Adži Spirkoska și alții c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 38914/05, 3 noiembrie 2011. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 cu privire la durata procedurii și a invocat, de asemenea, art. 13 din Convenție.

HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile impugnate au durat în mod nejustificat și a invocat, de asemenea, art. 13. Aceste articole, în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” (a) Concluziile părților Guvernul a susținut că decizia Curții Supreme din 12 aprilie 2010 a eliminat statutul de „victim” al reclamantului în ceea ce privește reclamația de lungă durată.

Reclamantul a contestat poziția Guvernului susținând că statutul său de victimă nu poate fi eliminat decât în cazul în care cererea sa în cadrul procedurii administrative impușite a fost susținută. (b) Evaluarea Curții Curtea remarcă că remediul de lungime, atunci când a fost utilizat în prezenta cauză (2009), nu a fost considerat eficace. Cu toate acestea, Curtea reafirmă că, în ceea ce privește cazurile de lungime în care remedierea a fost epuizată de către reclamant, orice recurs acordat de Curtea Supremă este evaluat prin prisma de a stabili dacă reclamanții pot fi considerați încă victime în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea Adži Spirkoska și alții, citați mai sus). Curtea remarcă că, în decizia din 12 aprilie 2010, Curtea Supremă a recunoscut o încălcare a cerinței de timp rezonabil, a acordat reclamantului aproximativ 500 EUR în justă satisfacție și a stabilit un termen de trei luni pentru ca organismul administrativ să decidă cazul.

Curtea constată că suma atribuită nu este, în mod evident, irazonabilă, că a fost plătită reclamantului și că organismul administrativ a respectat termenul stabilit de Curtea Supremă. Curtea consideră că acest lucru este un recurs suficient pentru a elimina statutul de victimă al reclamantului în ceea ce privește timpul care a fost considerat de Curtea Supremă.

În consecință, plângerea de lungime în acest sens este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 3 litera (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 În ceea ce privește partea rămasă a procedurii, care a post-datat hotărârea Curții Supreme din 12 aprilie 2010 și care sunt încă în așteptare până în prezent, Curtea consideră că reclamantul este obligat să epuizeze calea de lungime în fața Curții Supreme, care a fost și este încă disponibilă (a se vedea Adži Spirkoska și alții citați mai sus, Fakhretdinov și alții c. Rusia (dec.), 26716/09, 67576/09 și 7698/10, CEDH 23 septembrie 2010 și Nagovitsin și Nagliyev c. Rusia (dec.), nos.

27451/09 și 60650/09, ECHR 23 septembrie 2010). În plus, reclamantul nu a utilizat căile de recurs disponibile pentru accelerarea procedurii în caz de inactivitate administrativă (a se vedea Taneva și alții c. ex-Republica iugoslavă a Macedoniei) (dec.), nr. 11363/03, CEDH Noiembrie 2009). Având în vedere rolul său subsidiar, Curtea constată că plângerea de lungime este inadmisibilă pentru neepușirea recourslor interne (a se vedea Demopoulos și alții c. Turcia (dec.) [GC], §§ 69-70, nos. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04 și 218119/04, ECHR 2010). Rezultă că, în această parte, reclamația de lungă durată trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne.

De asemenea, reclamantul a invocat, fără explicații suplimentare, art. 13 din Convenție, ca urmare a faptului că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. André Wampach Linos-Alexandre Președintele Adjunct al Registrului Sicilianos

FIRST SECTION

DECISION Application no. 45482/08 Tomislav JOVEVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27 May 2014 as a Committee composed of: Linos-Alexandre Sicilianos, President , Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 April 2007, Having regard to the Government’s observations and the applicant’s submissions, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Tomislav Jovevski, is a Macedonian national, who was born in 1939 and lives in Skopje. He was represented before the Court by his son, Mr J. Jovevski.

The Macedonian Government (“the Government”) were initially represented by their former Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska, and subsequently by their present Agent, Mr K. Bogdanov. A. The circumstances of the case The facts of the case may be summarised as follows. a) Administrative proceedings for rectification of cadastre records On 31 January 2003 the applicant initiated administrative proceedings for rectification of cadastre records. On 23 July 2003 he appealed against the decision of the first-instance administrative body. The case was remitted on several occasions. On 8 April 2011 the first-instance administrative body made a decision, which has not yet been served to the applicant. Since this new decision could be appealed against, the proceedings are accordingly still pending.

b) Length remedy proceedings before the Supreme Court On 12 January 2009 the applicant lodged a length remedy before the Supreme Court. On 15 December 2009 the first-instance panel of the Supreme Court dismissed the applicant’s length remedy finding that the length of the proceedings was not excessive. On 12 April 2010 the Supreme Court’s second-instance panel accepted the applicant’s appeal and reversed the first-instance panel’s decision finding that the length of the proceedings had been excessive. It awarded the applicant the equivalent of approximately 500 euros (EUR) and set a three-month time-limit for the administrative body to decide the case. On 19 May 2010 the awarded amount was paid to the applicant.

On 7 June 2010 the administrative body rendered a decision, within the time-limit set by the Supreme Court. B. Relevant domestic law and practice The provisions relevant to the present case were described in Adži Spirkoska and others v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.), no. 38914/05, 3 November 2011. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 about the length of the proceedings. He also invoked Article 13 of the Convention. THE LAW The applicant complained under Article 6 of the Convention that the impugned proceedings lasted unreasonably long.

He also invoked Article 13. These Articles, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” The complaint under Article 6 about the length of the administrative proceedings was communicated to the Government. 1. Length complaint (a) The parties’ submissions The Government submitted that the Supreme Court’s decision of 12 April 2010 removed the applicant’s “victim” status in respect of the length complaint.

The applicant contested the Government’s position arguing that his victim status could be removed only if his claim in the impugned administrative proceedings was upheld. (b) The Court’s assessment The Court notes that the length remedy, when used in the present case (2009), was not considered to be effective. Nevertheless, the Court reaffirms that as regards length cases in which the remedy was exhausted by the applicant, any redress provided by the Supreme Court shall be assessed through the prism of whether the applicants can still be considered to be victims within the meaning of Article 34 of the Convention (see Adži Spirkoska and others, cited above). The Court notes that the Supreme Court, in the decision of 12 April 2010, acknowledged a violation of the reasonable-time requirement, awarded the applicant approximately 500 EUR in just satisfaction and set a three-month time-limit for the administrative body to decide the case.

The Court finds that the awarded amount is not manifestly unreasonable, that it was paid to the applicant and that the administrative body complied with the time-limit set by the Supreme Court. The Court finds this to be a sufficient redress to remove the applicant’s victim status regarding the time which was under the Supreme Court’s consideration. Accordingly, the length complaint in this respect is incompatible ratione personae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. As to the remaining part of the proceedings, which post-dated the Supreme Court’s decision of 12 April 2010 and are still pending to date, the Court considers that the applicant is required to exhaust the length remedy before the Supreme Court, which was and still is available to him (see Adži Spirkoska and others cited above, Fakhretdinov and others v. Russia (dec.), nos.

26716/09, 67576/09 and 7698/10, ECHR 23 September 2010 and Nagovitsin and Nagliyev v. Russia (dec.), nos. 27451/09 and 60650/09, ECHR 23 September 2010). Furthermore, the applicant did not avail himself of the remedies available for the acceleration of the proceedings in the event of administrative inactivity (see Taneva and others v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.), no. 11363/03, ECHR 10 November 2009). In light of the above and having in mind its subsidiary role, the Court finds that the length complaint is inadmissible for the non-exhaustion of the domestic remedies (see Demopoulos and Others v. Turkey (dec.) [GC], §§ 69-70, nos. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 10200/04, 14163/04, 19993/04 and 21819/04, ECHR 2010). It follows that in this part the length complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.

2. Article 13 complaint The applicant also invoked, without any further explanation, Article 13 of the Convention. It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. André Wampach Linos-Alexandre Sicilianos Deputy Registrar President