VELJANOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Primă secțiune decizia nr. 11190/07 Tomislav VELJANOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 13 martie 2012 în calitate de comitet compus din: Anatoly Kovler, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Erik Møse, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 20 februarie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 septembrie 2011 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Tomislav Veljanovski, este un cetățen macedonean care s-a născut în 1935 și locuiește în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de acel agent, dna R. Lazareska Gerovska, reușită de dl K. Bogdanov, noul agent. Cazul se referă în principal la durata procedurilor civile în care reclamantul a solicitat restituirea unei parcele de teren. Procedura a început la 2 noiembrie 2001 și s-a încheiat la 29 august 2006 atunci când hotărârea Curții de Apel a Skopje din 8 iunie 2006 a fost notificată reclamantului. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul său nu a fost ascultat într-un timp rezonabil. În baza aceleiași dispoziții, el a susținut în continuare că judecătorii naționali au fost prejudecați. De asemenea, reclamantul s-a plângut de erori cu privire la faptele și legea și despre evaluarea și admisibilitatea probelor. În cele din urmă, el a invocat art. 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 15 septembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. Prin urmare , Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.260 euro (1 mie două sute șaizeci de euro ) . În opinia sa , această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și , prin urmare , o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz în lumina jurisprudenței Curții . Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... ...În lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 Prin urmare , Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista sa de cazuri” Într-o scrisoare din 20 octombrie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. 2. Reclamantul s-a mai plângut în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că judecătorii judecătorilor din instanța internă au fost prejudecați. Referindu-se la același articol, reclamantul a sugerat noi erori cu privire la faptele și legile și s-a plâns cu privire la evaluarea și admisibilitatea probelor. În plus, el a invocat art. 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a examinat restul cererii, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea privind lungimea proceselor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să elimine această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. restul cererii este inadmisibil. André Wampach Anatoly Kovler Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 11190/07

Tomislav VELJANOVSKI

against

the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13

March 2012 as a Committee composed of:

Anatoly Kovler,

President,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Erik Møse,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 February 2007,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 September 2011 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Tomislav Veljanovski, is a Macedonian national who was born in 1935 and lives in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by the then Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska, succeeded to by Mr K. Bogdanov, the new Agent. The case mainly concerns the length of civil proceedings in which the applicant claimed restitution of a plot of land. The proceedings started on 2

November

2001 and ended on 29 August 2006 when the Skopje Court of Appeal’s decision of 8 June 2006 was served on the applicant.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention that his case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same provision he further alleged that domestic judges had been biased. The applicant also complained about errors on the facts and law and about the assessment and admissibility of evidence. Lastly, he invoked Article 13 and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention.

THE LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 15 September 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 1,260 euros (one thousand two hundred sixty euros). In its view, this amount would constitute

adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings

, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to an account named by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases”

In a letter of 20 October 2011 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

Having regard to the Court’s practice in this field (see

Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

27314/04, 13

November 2008 and

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

30956/05, 13

November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

The Court has examined the remainder of the application as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the application inadmissible.

André Wampach

Anatoly Kovler

Deputy Registrar

President