FIDANOVSKI AND GOSEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 23789/07 de către Nikola FIDANOVSKI și Joce GOŠEVSKI împotriva fostei Republici iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care stă la 31 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Zdravka Kalaydjieva, președintele Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, judecători și Stephen Phillips, Registratorul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 mai 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE. Cererea a fost depusă de dl Nikola Fidanovski și dl Joce Goševski, cetățeni macedoneni, care s-au născut în 1947 și, respectiv, în 1951, locuiesc în Bitola. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dna K. Jandrijeska Jovanova, avocat practicant în Skopie. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamanții au solicitat compensații pentru concediere ilegală. Procedura a început la 7 octombrie 1997 și s-a încheiat la 25 decembrie 2006 atunci când hotărârea Curții de Apel a Bitola din 12 decembrie 2006 a fost îndeplinită pentru reclamanții. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Considerând aceeași dispoziție, au susținut în continuare că judecătorii naționali au fost prejudecați. Reclamanții se plângeau, de asemenea, de erori în fapte și în lege și despre evaluarea și admisibilitatea probelor. În plus, au invocat art. 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. DREPTUL 1. Reclamanții s-au plâns de durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor civile ..., fiecare are dreptul la o audiție într-un termen rezonabil de [a] tribunal...” Prin scrisoarea din 25 octombrie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea, ce a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească fiecărui reclamant suma globală de 3,430 euro (trei mii patru sute trei sute treizeci și trei de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită conturilor personale ale reclamanților în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 6 decembrie 2010, reclamanții au declarat că nu sunt de acord cu declarația, deoarece suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamanții s-au mai plângut în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că judecătorii naționali au fost prejudecați. Referindu-se la același articol al Convenției, reclamanții au sugerat noi erori în fapte și în lege și s-au plâns în legătură cu evaluarea și admisibilitatea probelor. În plus, au invocat art. 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum au fost depuse de reclamanții. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesie și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea privind lungimea proceselor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să elimine această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; restul cererii este inadmisibil. Stephen Phillips Zdravka Kalaydjieva Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 23789/07

by Nikola FIDANOVSKI and Joce GOŠEVSKI

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31

January 2011 as a Committee composed of:

Zdravka Kalaydjieva,

President

,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Julia Laffranque,

judges

,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 10 May 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The application was lodged by Mr Nikola Fidanovski and Mr Joce Goševski, Macedonian nationals who were born in 1947 and 1951 respectively and live in Bitola. They were represented before the Court by Ms K. Jandrijeska Jovanova, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of civil proceedings in which the applicants claimed compensation for unlawful dismissal. The proceedings started on 7 October 1997 and ended on 25 December 2006 when the Bitola Court of Appeal’s decision of 12

December 2006 was served on the applicants.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 of the Convention that their case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same provision they further alleged that domestic judges had been biased. The applicants also complained about errors in facts and the law and about the assessment and admissibility of evidence. In addition they invoked Article 13 and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention.

THE LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 25 October 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided,

inter alia

, as follows:

“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to each of the applicants the global sum of 3,430 euros (three thousand four hundred and thirty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to personal accounts of the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases”

In a letter received by the Court on 6 December 2010 the applicants stated that they did not agree with the declaration, as the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court’s practice in this field (see

Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

27314/04, 13

November 2008 and

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

30956/05, 13

November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

). Accordingly, it should be struck out of the list.

The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicants. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicants have failed to substantiate their complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

Zdravka Kalaydjieva

Deputy Registrar

President