Kosta Fidanovski împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune decizia nr. 42965/06 de către Kosta FIDANOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 7 octombrie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 octombrie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Kosta Fidanovski, este un cetățen macedonean care s-a născut în 1982 și locuiește în Bitola.

El a fost reprezentat în fața Curții de Dl V. Petričkovski, avocat practicant în Bitola. Guvernul macedonean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor civile în care reclamantul a solicitat stabilirea unei cereri contestate în cadrul procedurii de faliment. 1998 și s-a încheiat la 16 aprilie 2006 atunci când hotărârea Curții Supreme din 22 februarie 2006 a fost încheiată pe reclamant. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil. De asemenea, el s-a plâns în temeiul aceluiași articol al Convenției cu privire la evaluarea dovezilor și la o sugestie suplimentară de lipsă de imparțialitate și de impendință a instanțelor interne.

În legătură cu rezultatul procedurii, reclamantul a invocat art. 13 susținând că nu a avut un remediu eficace. În cele din urmă, s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția, care avea drepturi de proprietate limitate. DREPTUL 1. Reclamantul se plângea de durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] tribunal...” Prin scrisoarea din 15 octombrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.540 euro (o mie cinci sute patruzeci și patruzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții.

Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.

În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 1 decembrie 2009, reclamantul a declarat că nu este de acord cu declarația, deoarece a depus și alte plângeri în afară de cea cu privire la durata procedurii.

având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la evaluarea dovezilor și a presupusului lipsă de imparțialitate și de impenziere a instanțelor interne. În legătură cu rezultatul procedurii, el s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, susținând că nu a avut un remediu eficace. 1 din Convenția pe care drepturile sale de proprietate au fost limitate. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 42965/06 by Kosta FIDANOVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 March 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 7 October 2006, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 October 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases and the applicant's reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Kosta Fidanovski, is a Macedonian national who was born in 1982 and lives in Bitola.

He was represented before the Court by Mr V. Petličkovski, a lawyer practising in Bitola. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of civil proceedings in which the applicant had claimed determination of a claim disputed in bankruptcy proceedings. The proceedings started on 26 February 1998 and ended on 16 April 2006 when the Supreme Court's decision of 22 February 2006 was served on the applicant. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention that his case had not been heard within a reasonable time. He also complained under the same Article of the Convention about the assessment of evidence and further alleged lack of impartiality and impendence of domestic courts.

Referring to the outcome of the proceedings, the applicant invoked Article 13 arguing that he had not had an effective remedy. He lastly complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that his property rights had been restricted. LAW 1. The applicant complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 15 October 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 1,540 euros (one thousand five hundred and forty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court's case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” In a letter received by the Court on 1 December 2009 the applicant stated that he does not agree with the declaration, as he had also lodged other complaints apart from the one about the length of the proceedings.

Having regard to the Court's practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicant further complained under Article 6 of the Convention about the assessment of evidence and alleged lack of impartiality and impendence of domestic courts. In reference to the outcome of the proceedings, he also complained under Article 13 of the Convention alleging that he had not had an effective remedy. He lastly complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that his property rights had been restricted. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President