SIMONOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
SIMONOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 574/06 de Duško și Stana SIMONOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 19 decembrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 martie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Duško Simonovski și dna Stana Simonovska, sunt cetățeni macedoneni născuți în 1936 și, respectiv, în 1944 și trăiesc în Skopje. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Stanojkovski, un avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean (“Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor, sunt reprezentate de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamanții au depus o cerere de îmbogățire ilegală împotriva unei terțe părți. Procedura a început la 27 iunie 1994 și s-a încheiat la 17 noiembrie 2006 atunci când hotărârea Curții Supreme din 4 octombrie 2006 a fost depusă reclamanților. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil, susținând în continuare, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, că au fost privați de proprietatea lor. LEI 1. Reclamanții se plângeau în legătură cu durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede după cum urmează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 3 martie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească celor două reclamante suma globală de 2.100 euro (doi mii și o sută de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 30 aprilie 2009, reclamanții au declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. (2) Reclamanții se plângeau în continuare în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că drepturile lor de proprietate au fost încălcate. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum au fost depuse de solicitanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor și că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului