Simonovski împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 574/06 de Duško și Stana SIMONOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 19 decembrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 martie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Duško Simonovski și dna Stana Simonovska, sunt cetățeni macedoneni născuți în 1936 și, respectiv, în 1944 și trăiesc în Skopje.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Stanojkovski, un avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean (“Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor, sunt reprezentate de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamanții au depus o cerere de îmbogățire ilegală împotriva unei terțe părți. Procedura a început la 27 iunie 1994 și s-a încheiat la 17 noiembrie 2006 atunci când hotărârea Curții Supreme din 4 octombrie 2006 a fost depusă reclamanților. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil, susținând în continuare, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, că au fost privați de proprietatea lor.

LEI 1. Reclamanții se plângeau în legătură cu durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede după cum urmează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 3 martie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească celor două reclamante suma globală de 2.100 euro (doi mii și o sută de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită unui cont numit de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 30 aprilie 2009, reclamanții au declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută.

Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

(2) Reclamanții se plângeau în continuare în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că drepturile lor de proprietate au fost încălcate. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum au fost depuse de solicitanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor și că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil.

Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 574/06 by Duško and Stana SIMONOVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13 October 2009 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 19 December 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 3 March 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases and applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Duško Simonovski and Mrs Stana Simonovska, are Macedonian nationals who were born in 1936 and 1944 respectively and live in Skopje.

They are represented before the Court by Mr R. Stanojkovski, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) are represented by their Agent, are represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerns the length of civil proceedings in which the applicants lodged a claim for unlawful enrichment against a third party. The proceedings started on 27 June 1994 and ended on 17 November 2006 when the Supreme Court’s decision of 4 October 2006 was served on the applicants. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention that their case had not been heard within a reasonable time. They further alleged under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that they had been deprived of their property.

LAW 1. The applicants complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 3 March 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to the two applicants the global sum of 2,100 euros (two thousand and one hundred euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to an account named by the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” In a letter received by the Court on 30 April 2009 the applicants stated that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court’s practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicants further complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that their property rights had been infringed. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicants. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicants have failed to substantiate their complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible.

Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President