LJUBECKIJ v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune decizia nr. 30570/06 de Natasa LJUBECKIJ împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care stă la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 17 iulie 2006, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 noiembrie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dna Natasa Ljubeckij, cetățean macedonean născut în 1968 și locuiește în Skopje. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Lj. Sentevski, avocat practicant în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor legate de proprietate. Procedura a început la 9 februarie 1999 și s-a încheiat cu o decizie finală a Curții de Apel Skopje din 19 ianuarie 2006. În baza acelui articol al Convenției, ea a susținut, de asemenea, că instanțele interne au eșuat în drept și că a fost refuzată dreptul de a depune un recurs la punctele de drept în fața Curții Supreme. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale a fost încălcat. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.190 euro (o sută nouăzeci și nouăzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă aplicarea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 19 ianuarie 2009, reclamantul a afirmat că nu este de acord cu declarația, deoarece a depus și alte plângeri în afară de cea privind durata procedurii, în special plângerea cu privire la drepturile de proprietate a acesteia. având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamantul s-a mai plâns, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că instanța internă s-a înșelat în lege și că i s-a refuzat dreptul de a face recurs la punctele de drept la Curtea Supremă. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția, că dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale a fost încălcat. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 30570/06

by Natasa LJUBECKIJ

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2

March 2010 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Mark Villiger,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 17 July 2006,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 November 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases and the applicant's reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Ms Natasa Ljubeckij, a Macedonian national who was born in 1968 and lives in Skopje. She was represented before the Court by Mr Lj. Sentevski, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of property related proceedings.

The proceedings started on 9 February 1999 and ended by a final decision of the Skopje Court of Appeal of 19

January 2006.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention that her case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same Convention Article she also alleged that the domestic courts had erred in law and that she had been denied the right to lodge an appeal on points of law with the Supreme Court. The applicant further complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that her right to peaceful enjoyment of her possessions had been violated.

LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 19 November 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided,

inter alia

, as follows:

“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 1,190 euros (one thousand one hundred and ninety euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court's case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases”

In a letter received by the Court on 19 January 2009 the applicant stated that she does not agree with the declaration, as she had also lodged other complaints apart from the one about the length of the proceedings, notably the complaint about her property rights. She further implied that the sum mentioned in the Government's declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court's practice in this field (see

Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

27314/04, 13

November 2008 and

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

30956/05, 13

November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

). Accordingly, it should be struck out of the list.

The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President