Kocevski împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune decizia nr. 39627/06 de Sašo KOCEVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 21 septembrie 2006, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 noiembrie 2009 cere Curtea să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Sašo Kocevski, un cetățen macedonean care s-a născut în 1967 și locuiește în Skopje.

El a fost reprezentat în fața Curții de dl E Milanov, un avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii penale în care reclamantul a fost condamnat pentru fraudă. Procedura a început la 19 iulie 1999 și s-a încheiat la 23 martie 2006 când hotărârea Curții de Apel a Skopje din 21 februarie 2006 a fost încheiată pe reclamant. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Considerând aceeași dispoziție, reclamantul a susținut în continuare că instanța internă a eșuat în fapte și în lege; că deciziile lor au lipsit de motive și că judecătorii au avut El se plângea, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, care prevede o încălcare a principiului presupunerii de nevinovăție.

Legea 1. Reclamantul se plângea de durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție.

Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.610 euro (o mie șase sute și zece euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru durata impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantica în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista de cazuri” Reclamantul nu a formulat niciun comentariu în termenul specificat de Registru.

Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

2. Reclamantul s-a mai plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că instanțele interne s-au înșelat în fapte și în lege; că deciziile lor nu au avut motive și că judecătorii au fost prejudecați. De asemenea, în conformitate cu art. 6 § 2 din Convenție afirmă că încălcarea principiului presunției de nevinovăție. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 39627/06 by Sašo KOCEVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 March 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 21 September 2006, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 November 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Mr Sašo Kocevski, a Macedonian national who was born in 1967 and lives in Skopje.

He was represented before the Court by Mr E Milanov, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of criminal proceedings in which the applicant was convicted of fraud. The proceedings started on 19 July 1999 and ended on 23 March 2006 when the Skopje Court of Appeal’s decision of 21 February 2006 was served on the applicant. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same provision the applicant further alleged that the domestic courts had erred in facts and law; that their decisions had lacked reasons and that judges had been biased.

He also complained under Article 6 § 2 of the Convention alleging a violation of the presumption of innocence principle. LAW 1. The applicant complained about the length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows: ““In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 19 November 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 1,610 euros (one thousand six hundred and ten euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” The applicant did not provide any comment within the time-limit specified by the Registry.

Having regard to the Court’s practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicant further complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts had erred in facts and law; that their decisions had lacked reasons and that judges had been biased. He also complained under Article 6 § 2 of the Convention alleging a violation of the presumption of innocence principle. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President