KOCEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
KOCEVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune decizia nr. 39627/06 de Sašo KOCEVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 21 septembrie 2006, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 noiembrie 2009 cere Curtea să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Sašo Kocevski, un cetățen macedonean care s-a născut în 1967 și locuiește în Skopje. El a fost reprezentat în fața Curții de dl E Milanov, un avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii penale în care reclamantul a fost condamnat pentru fraudă. Procedura a început la 19 iulie 1999 și s-a încheiat la 23 martie 2006 când hotărârea Curții de Apel a Skopje din 21 februarie 2006 a fost încheiată pe reclamant. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Considerând aceeași dispoziție, reclamantul a susținut în continuare că instanța internă a eșuat în fapte și în lege; că deciziile lor au lipsit de motive și că judecătorii au avut El se plângea, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, care prevede o încălcare a principiului presupunerii de nevinovăție. Legea 1. Reclamantul se plângea de durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.610 euro (o mie șase sute și zece euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru durata impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantica în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista de cazuri” Reclamantul nu a formulat niciun comentariu în termenul specificat de Registru. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamantul s-a mai plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că instanțele interne s-au înșelat în fapte și în lege; că deciziile lor nu au avut motive și că judecătorii au fost prejudecați. De asemenea, în conformitate cu art. 6 § 2 din Convenție afirmă că încălcarea principiului presunției de nevinovăție. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele