SKARTOV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune decizia nr. 42775/05, de Miso ŠKARTOV, împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazareva Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 7 noiembrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 23 septembrie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Miso Škartov, este un cetățean macedonean născut în 1949 și trăiește în Kavadarci. El este reprezentat în fața Curții de către dl T.Torov, un avocat care practică în Stip. Guvernul macedonean (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamantul a solicitat anularea deciziilor de relocare și de concediere. Procedura a început la 3 septembrie 1991 și s-a încheiat la 9 mai 2005 atunci când hotărârea Curții de Apel din 21 aprilie 2005 a fost notificată reclamantului. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 din Convenție că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Considerând în același articol, reclamantul s-a plâns în continuare că a fost refuzat accesul la o instanță, dreptul de a numi un avocat de alegerea sa și că principiul egalității de arme a fost încălcat. În plus, el a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 23 septembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 3.080 euro (trei mii și optzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită conturilor numite de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă aplicarea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 1 decembrie 2009, reclamantul a declarat că suma menționată în declarația guvernului este neacceptabil scăzută și că a formulat alte plângeri în afară de plângerea de lungime. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008 și Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008) și în ceea ce privește natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă, care este compatibilă cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenția, care susține încălcarea accesului la o instanță, dreptul de a numi un avocat al alegerii sale și principiul egalității de arme. În plus, el a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu și-a justificat plângerile, după care această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 42775/05

by Miso ŠKARTOV

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 March 2010 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 7 November 2005,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 September 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Miso Škartov, is a Macedonian national who was born in 1949 and lives in Kavadarci. He is represented before the Court by Mr

T.Torov, a lawyer practising in Stip. The Macedonian Government (“the Government”) are represented by their Agent, R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerns the length of civil proceedings in which the applicant claimed annulment of reassignment and dismissal decisions. The proceedings started on 3 September 1991 and ended on 9 May 2005 when the Court of Appeal’s decision of 21 April 2005 was served on the applicant.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention that his case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same Article the applicant further complained that he had been denied access to a court, right to appoint a lawyer of his own choosing and that the principle of equality of arms had been violated. In addition, he invoked Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 23 September 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided,

inter alia

, as follows:

“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 3,080 euros (three thousand and eighty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to accounts named by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases”

In a letter received by the Court on 1 December 2009 the applicant stated that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low and that he had raised other complaints apart from the length complaint.

Having regard to the Court’s practice in this field (see

Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

27314/04, 13

November 2008 and

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

30956/05, 13

November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

). Accordingly, it should be struck out of the list.

The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President