DZONOVA AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
DZONOVA AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune decizia nr. 15370/05 de Blaga DZONOVA și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 18 mai 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 aprilie 2005, având în vedere declarația depusă de Guvernul respondent la 1 martie 2010 cere Curtea să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Blaga Dzonova, dna Stanka Dzonova și dna Pavlina Atanasovska, sunt cetățeni macedoneni născuți în 1951, 1949 și, respectiv, 1955, și trăiesc în Stip. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna S. Kaleska, avocat care practică în Skopje. Guvernul macedonean (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamanții au solicitat stabilirea unui titlu de proprietate. Procedura a început în 1995 și s-a încheiat la 15 octombrie 2004, atunci când hotărârea Curții de Apel din 7 septembrie 2004 a fost notificată reclamanților. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Referindu-se la rezultatul procedurii pe care le-au invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 că au fost privați de proprietatea lor. 1. Reclamanții se plângeau de durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor civile ..., toată lumea are dreptul la o audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 1 martie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamanților suma globală de 2.100 euro (doi mii și o sută de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită conturilor personale ale reclamanților în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 19 aprilie 2010, reclamanții au declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. (2) Reclamanții se plâng în continuare în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că drepturile lor de proprietate au fost încălcate. Curtea a examinat restul plângerii, astfel cum au fost depuse de solicitanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerea lor, după care această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declară restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului