STOJKOVI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
STOJKOVI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune DECIZIE nr. 8589/07 de către Aleksandar STOJKOV și Vangja STOJKOVA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 9 februarie 2010 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 octombrie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Aleksandar Stojkov și dna Vangja Stojkova, sunt cetățeni macedoneni născuți în 1937 și, respectiv, în 1941 și trăiesc în Strumica. Guvernul macedonean („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor civile pentru determinarea titlului asupra proprietăților. Procedura a început la 4 februarie 2000 și s-a încheiat la 3 ianuarie 2007 atunci când hotărârea Curții de Apel Štip din 13 decembrie 2006 a fost notificată reclamanților. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul lor nu a fost ascultat într-un timp rezonabil. Ei au susținut în continuare prejudecăți de judecători naționali. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că au fost privați de proprietatea lor. 1. Reclamanții se plângeau de durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor civile ..., toată lumea are dreptul la o audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 15 octombrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească în comun celor două reclamante suma globală de 1,890 euro (o mie opt nouăzeci și nouăzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 25 noiembrie 2009, reclamanții au declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamanții se plângeau în continuare în temeiul art. 6 din Convenția care susține prejudecății, precum și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, că drepturile lor de proprietate au fost încălcate. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum au fost depuse de solicitanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor și că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului