STOJKOVI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

A cincea secțiune DECIZIE nr. 8589/07 de către Aleksandar STOJKOV și Vangja STOJKOVA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 9 februarie 2010 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 7 februarie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 15 octombrie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Aleksandar Stojkov și dna Vangja Stojkova, sunt cetățeni macedoneni născuți în 1937 și, respectiv, în 1941 și trăiesc în Strumica.

Guvernul macedonean („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor civile pentru determinarea titlului asupra proprietăților. Procedura a început la 4 februarie 2000 și s-a încheiat la 3 ianuarie 2007 atunci când hotărârea Curții de Apel Štip din 13 decembrie 2006 a fost notificată reclamanților. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul lor nu a fost ascultat într-un timp rezonabil. Ei au susținut în continuare prejudecăți de judecători naționali. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că au fost privați de proprietatea lor. 1. Reclamanții se plângeau de durata procedurii civile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor civile ..., toată lumea are dreptul la o audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 15 octombrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească în comun celor două reclamante suma globală de 1,890 euro (o mie opt nouăzeci și nouăzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită unui cont numit de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 25 noiembrie 2009, reclamanții au declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută.

Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

2. Reclamanții se plângeau în continuare în temeiul art. 6 din Convenția care susține prejudecății, precum și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, că drepturile lor de proprietate au fost încălcate. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum au fost depuse de solicitanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor și că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 8589/07 by Aleksandar STOJKOV and Vangja STOJKOVA against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 February 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 7 February 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 October 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases and the applicants' reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Aleksandar Stojkov and Mrs Vangja Stojkova, are Macedonian nationals who were born in 1937 and 1941 respectively and live in Strumica.

The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of civil proceedings for determination of title over property. The proceedings started on 4 February 2000 and ended on 3 January 2007 when the Štip Court of Appeal's decision of 13 December 2006 was served on the applicants. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention that their case had not been heard within a reasonable time. They further alleged bias of national judges. The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that they had been deprived of their property. LAW 1. The applicants complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 15 October 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay jointly to the two applicants the global sum of 1,890 euros (one thousand eight hundred and ninety euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court's case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to an account named by the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” In a letter received by the Court on 25 November 2009 the applicants stated that the sum mentioned in the Government's declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court's practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicants further complained under Article 6 of the Convention alleging judges' bias. They also complained under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that their property rights had been infringed. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicants. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicants have failed to substantiate their complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President