SEKULOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
SEKULOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune decizia nr. 29778/07, de către Vane SEKULOVSKI, împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care stă la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 22 iunie 2007, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 10 septembrie 2009 cere Curții să atace reclamația de lungă durată din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Vane Sekulovski, este un cetățean macedonean născut în 1952 și locuiește în Bitola. El este reprezentat în fața Curții de către dl N. Temelkovski, un avocat care practică în Bitola. Guvernul macedonean (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamantul a solicitat compensarea pentru detenție ilegală. Procedura a început în/sau aproximativ decembrie 1997 și s-a încheiat la 13 decembrie 2006 atunci când Curtea de Apel Bitola a susținut parțial cererea reclamantului. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul său nu a fost auzit într-un timp rezonabil. De asemenea, în conformitate cu art. 3 din Convenție, el a fost supus unei brutalități de poliție în timpul arestării sale în decembrie 1995 și în timp ce este în custodie de poliție și în conformitate cu art. 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § și § 5 că a fost ilegal privat de libertate de la 11 decembrie 1995 până la 28 decembrie 1995. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 10 septembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 2.730 euro (doi mii șapte sute treizeci și treizeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită conturilor numite de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista de cazuri” el nu a formulat niciun comentariu în termenul specificat de Registru. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. (2) Reclamantul s-a mai plângut în conformitate cu art. 3; art. 5 § 1 lit. (c), 3 și 5 din Convenție. Curtea a examinat restul plângerilor prezentate de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, Curtea constată că aceste plângeri sunt incompatibile ratione temporis cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar Președintele