Topuzovska împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune decizia nr. 45037/07 de Bozana TOPUZOVSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 3 octombrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 martie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Bozana Topuzovska, este un cetățean macedonean născut în 1966 și locuiește în Gostivar.

Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor civile în care reclamantul a solicitat anularea concediului. Procedura a început în martie 2001 și s-a încheiat la 5 aprilie 2007 atunci când hotărârea Curții Supreme din 14 februarie 2007 a fost preluată în favoarea reclamantului. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că cazul ei nu a fost auzit într-un timp rezonabil. A plâns, în continuare, în temeiul aceluiași articol, că concedierea ei a fost ilegală. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 3 martie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.190 euro (o sută nouăzeci și nouăzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită unui cont numit de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... în lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă aplicarea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 23 aprilie 2009, reclamantul a declarat că suma menționată în declarația guvernului este neacceptabil scăzută și că a formulat alte plângeri în afară de plângerea de lungime.

având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008 și Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008) și în ceea ce privește natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă, care este compatibilă cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

2. Reclamantul s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 6 din Convenție în legătură cu presupusa ilegalitate a concediului, susținând, de asemenea, că a fost negată drepturilor de muncă și că a fost discriminată. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu și-a justificat plângerile, după care această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 45037/07 by Bozana TOPUZOVSKA against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13 October 2009 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President , Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska , Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 October 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 3 March 2009 requesting the Court to strike the length complaint out of the list of cases and applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Bozana Topuzovska, is a Macedonian national who was born in 1966 and lives in Gostivar.

The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerns the length of civil proceedings in which the applicant claimed annulment of her dismissal. The proceedings started in March 2001 and ended on 5 April 2007 when the Supreme Court’s decision of 14 February 2007 was served on the applicant. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention that her case had not been heard within a reasonable time. She further complained under the same Article that her dismissal had been unlawful. The applicant also complained that she had been denied labour rights and that she had been discriminated against. LAW 1. The applicant complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 3 March 2009, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 1,190 euros (one thousand one hundred and ninety euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to an account named by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” In a letter received by the Court on 23 April 2009 the applicant stated that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low and that she had raised other complaints apart from the length complaint.

Having regard to the Court’s practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicant further complained under Article 6 of the Convention about the alleged unlawfulness of her dismissal. She also alleged that she had been denied labour rights and that she had been discriminated against. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate his complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President