TOPUZOVSKA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
TOPUZOVSKA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune decizia nr. 45037/07 de Bozana TOPUZOVSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 3 octombrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 martie 2009 cere Curții să atace plângerea de lungă durată din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Bozana Topuzovska, este un cetățean macedonean născut în 1966 și locuiește în Gostivar. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor civile în care reclamantul a solicitat anularea concediului. Procedura a început în martie 2001 și s-a încheiat la 5 aprilie 2007 atunci când hotărârea Curții Supreme din 14 februarie 2007 a fost preluată în favoarea reclamantului. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că cazul ei nu a fost auzit într-un timp rezonabil. A plâns, în continuare, în temeiul aceluiași articol, că concedierea ei a fost ilegală. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 3 martie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 1.190 euro (o sută nouăzeci și nouăzeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... în lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă aplicarea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 23 aprilie 2009, reclamantul a declarat că suma menționată în declarația guvernului este neacceptabil scăzută și că a formulat alte plângeri în afară de plângerea de lungime. având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008 și Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008) și în ceea ce privește natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă, care este compatibilă cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamantul s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 6 din Convenție în legătură cu presupusa ilegalitate a concediului, susținând, de asemenea, că a fost negată drepturilor de muncă și că a fost discriminată. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu și-a justificat plângerile, după care această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului