DEAR AND DZEMOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
DEAR AND DZEMOVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2011)
A cincea secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 6062/07 de dragul DEAR și Irfan DŽEMOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care stă la 31 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Zdravka Kalaydjieva, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 23 ianuarie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Cererea a fost depusă de dl Dear Dear și dl Irfan Džemovski, sunt cetățeni macedoneni care s-au născut în 1954 și 1963 și trăiesc în Centar Župa. Guvernul macedonean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile de anulare a concedierii reclamanților. Procedura a început la 8 iulie 1993 și s-a încheiat la 20 septembrie 2006 atunci când hotărârea Curții Supreme din 24 mai 2006 a fost notificată reclamanților. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil, iar în plus, au invocat art. 14 din Convenție. HOTĂRÂREA 1. Reclamanții se plângea în legătură cu durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 20 septembrie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească fiecăruia dintre solicitanți Dragi, și Irfan Dzemovski suma globală de 2.450 euro (2,4 mii, 450 euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru durata impușită a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în cazul în cauză, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă este destinată să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în cont personal al reclamanților Dragi, dragi și Irfan Dzemovski în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri.” Într-o scrisoare primită de Curte la 17 noiembrie 2010, reclamanții au declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamanții au invocat în continuare art. 14 din Convenție. Curtea a examinat restul plângerii, astfel cum au fost depuse de către reclamanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesie și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea privind lungimea proceselor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să elimine această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; restul cererii este inadmisibil. Stephen Phillips Zdravka Kalaydjieva Președintele adjunct al grefierului