Efremovski împotriva Macedoniei de Nord

A cincea secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 4541/07 de Lazar EFREMOVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 2 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 11 ianuarie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 26 mai 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Lazar Efremovski, este un cetățen macedonean care s-a născut în 1938 și locuiește în Skopje.

Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurilor administrative în care reclamantul a solicitat stabilirea sumei de pensie. Procedura a început în/sau aproximativ februarie 1998 și s-a încheiat la 30 august 2006 atunci când hotărârea Curții Supreme din 15 iunie a fost notificată reclamantului. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul său nu a fost ascultat într-un timp rezonabil. Se baza pe aceeași dispoziție a susținut în continuare că judecătorii Curții Supreme au fost prejudecați. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii administrative în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 26 mai 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. „Declararea prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 2,870 euro (doi mii, opt sute șaptezeci și șaptezeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui un recurs adecvat și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 27 iulie 2010, reclamantul a declarat că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută.

Având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

2. Reclamantul s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că judecătorii Curții Supreme au fost prejudecați. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile lor și că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea privind lungimea proceselor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să elimine această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Restul cererii sunt inadmisibile. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 4541/07 by Lazar EFREMOVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 November 2010 as a Committee composed of: Rait Maruste, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 January 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 26 May 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Lazar Efremovski, is a Macedonian national who was born in 1938 and lives in Skopje.

The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of administrative proceedings in which the applicant requested determination of the amount of pension. The proceedings started in/or about February 1998 and ended on 30 August 2006 when the Supreme Court’s decision of 15 June was served on the applicant. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention that his case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same provision he further alleged that the Supreme Court’s judges had been biased. THE LAW 1. The applicant complained about the length of the administrative proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 26 May 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. “The declaration provided, inter alia , as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant the global sum of 2,870 euros (two thousand, eight hundred and seventy euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases” In a letter received by the Court on 27 July 2010 the applicant stated that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low.

Having regard to the Court’s practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicant further complained under Article 6 § 1 of the Convention that the Supreme Court’s judges had been biased. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant have failed to substantiate their complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares the remainder of the application inadmissible. Stephen Phillips Rait Maruste Deputy Registrar President