ATANASOVA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ATANASOVA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 9787/05 de Nevenka ATANASOVA împotriva fostei Republice iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 2 martie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 martie 2009 cere Curtea să scoată cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Nevenka Atanasova, este un cetățean macedonean născut în 1960 și locuiește în Negotino. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă la durata procedurilor administrative de stabilire a pensiei de invaliditate. Procedura a început în martie 1999 și s-a încheiat la 18 noiembrie 2004 atunci când Curtea Supremă și-a pronunțat hotărârea respingerii recursului reclamantului în privința punctelor de drept. 1. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii administrative privind pensia de invaliditate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 3 martie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma globală de 616 euro (sex sute și șaisprezece euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită unui cont numit de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista sa de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 30 aprilie 2009 reprezentantul reclamantului a declarat că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; Claudia Westerdiek Peer Grefier Lorenzen Președintele