Anastasovska împotriva Macedoniei de Nord

PRIMEI SECȚIUNI DECIZIE CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 657/05 de Žaklina ANASTASOVSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Anatoly Kovler, președinte, George Nicolaou, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2004, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 14 ianuarie 2011 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Žaklina Anastasovska, este un cetățean macedonean născut în 1970 și locuiește în Kriva Palanka.

A fost reprezentată în fața Curții de către dl T. Torov, un avocat practicant în Štip. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la durata procedurii civile în care reclamanta a solicitat anularea concedierii ei. Procedura a început la 15 iunie 1993 și s-a încheiat la 20 august 2004 (data serviciului). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul ei nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Având în vedere aceeași dispoziție, ea s-a mai plâns cu privire la evaluarea și admisibilitatea probelor, prejudecătorilor, motive insuficiente și la faptul că principiul egalității armelor și dreptul de a avea o audiere publică a fost încălcat și, în plus, a afirmat că nu există un remediu eficace în temeiul articolului 13 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii.

În sfârșit, reclamantul a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție. DREPTUL Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu are niciun remediu eficace prin care ea să poată ridica problema lungii excesive a procedurii, dispoziția menționată după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Prin scrisoarea din 14 ianuarie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțe speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din convenție, precum și dreptul la un remediu eficace menționat la art. 13 din convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului doamnei Žaklina Anastasovska suma globală de 1.470 euro (o mie patru sute șaptezeci și șaptezeci de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impușită a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz în lumina jurisprudenței Curții.

Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții.

Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă aplicarea din lista de cazuri.” Într-o scrisoare primită de Curte la 25 februarie 2011, reclamanta a declarat că nu este de acord cu declarația, deoarece a depus și alte plângeri în afară de cea cu privire la durata procedurii.

având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008 și Ajvazi v. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă.

Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la evaluarea și admisibilitatea probelor, prejudecătorilor, motive insuficiente și la violarea principiului egalității armelor și a dreptului de a avea o audiere publică. În plus, reclamantul a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea de lungime a procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în ceea ce privește dreptul la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenția și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția; declara restul cererii inadmisibil. André Wampach Anatoly Președintele adjunct al grefierului Kovler

FIRST SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 657/05 by Žaklina ANASTASOVSKA against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28 June 2011 as a Committee composed of: Anatoly Kovler, President, George Nicolaou, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 14 December 2004, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 January 2011 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Žaklina Anastasovska is a Macedonian national who was born in 1970 and lives in Kriva Palanka.

She was represented before the Court by Mr T. Torov, a lawyer practising in Štip. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of civil proceedings in which the applicant claimed annulment of her dismissal. The proceedings began on 15 June 1993 and ended on 20 August 2004 (date of service). COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention that her case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same provision she further complained about the assessment and admissibility of evidence, judges’ bias, insufficient reasons and that the principle of equality of arms and right to have public hearing had been violated.

Moreover, she alleged lack of an effective remedy under Article 13 of the Convention in respect of the length of the proceedings. Finally, the applicant invoked Article 1 of Protocol No 1 of the Convention. THE LAW 1. The applicant complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” The applicant also complained under Article 13 of the Convention that he had no effective remedy whereby she could raise the issue of the excessive length of the proceedings.

This provision provides as follows: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” By letter dated 14 January 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention, as well as the right to an effective remedy referred to in Article 13 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant Ms Žaklina Anastasovska the global sum of 1,470 euros (one thousand four hundred and seventy euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.” In a letter received by the Court on 25 February 2011 the applicant stated that she did not agree with the declaration since she had also lodged other complaints apart from the one about the length of the proceedings.

Having regard to the Court’s practice in this field (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008 and Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

2. The applicant further complained under Article 6 of the Convention about the assessment and admissibility of evidence, judges’ bias, insufficient reasons and that the principle of equality of arms and right to have public hearing had been violated. Moreover, the applicant invoked Article 1 of Protocol No 1 of the Convention. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicant has failed to substantiate her complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and in respect of the right to an effective remedy under Article 13 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. André Wampach Anatoly Kovler Deputy Registrar President