Velevska și alții împotriva Macedoniei de Nord

Decizia nr. 42886/07 Ljuba VELEVSKA și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 6 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 21 septembrie 2007, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 17 ianuarie 2012, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Ljuba Velevska și dl Dragi Velevski sunt resortisanți macedoneni, care trăiesc în Bitola.

Prin scrisoarea primită de Curte la 26 noiembrie 2007, Curtea a fost informată că cel de-al treilea reclamant, dl Veljan Veljanovski a murit după depunerea cererii și că moștenitorii săi, dna Joana Veljanovska, dl Petar Veljanovski și dl Blagoj Veljanovski, de asemenea cetățeni macedoneni, care locuiesc în Bitola, și-a exprimat dorința de a continua cererea în numele său. Reclamanții au fost reprezentați de dl V. Petričkovski, avocat practicant în Bitola. Guvernul macedonean („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl K. Bogdanov. Reclamanții au susținut încălcarea drepturilor lor în temeiul articolului 6 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție în ceea ce privește procedura lor administrativă de restituire.

Lungimea plângerii în temeiul articolului 6 a fost comunicată guvernului contestat HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 cu privire la durata procedurii administrative de restituire. După ce părțile nu au ajuns la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 17 ianuarie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-o declarație unilaterală, recunoașterea că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamanților protejate de Convenție.

Prin urmare, Guvernul este dispus să plătească suma globală de 770 EUR în comun reclamanților doamnei Ljuba Velevska, dl Veljan Veljanovski [1] Dl Dragi Velevski. În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea indicată în cerere și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamanților în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, din „alte motive”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Reclamanții nu au formulat comentarii cu privire la declarația unilaterală a Guvernului.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva statului iugoslav al Macedoniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 privind dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea Petkovski c. fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008, Frydlender c. Franța [GC] , nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [n. 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale,

nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în partea referitoare la plângerea cu privire la durata procedurii. Considerând art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții au formulat și alte plângeri. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să lovească o parte din cererea în ceea ce privește durata procedurii în temeiul articolului 6 din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție; Rezultatul cererii este inadmisibil. André Wampach Linos-Alexandre Președintele adjunct al grefierului siciliano [1] Solicitarea, în numele acestui reclamant, la moartea sa, este urmărită de moștenitorii săi: dna Joana Veljanovska, dl Petar Veljanovski și dl Blagoj Veljanovski.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 42886/07 Ljuba VELEVSKA and others against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 May 2014 as a Committee composed of: Linos-Alexandre Sicilianos, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 21 September 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 17 January 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Ms Ljuba Velevska and Mr Dragi Velevski are Macedonian nationals, living in Bitola. By a letter received by the Court on 26 November 2007, the Court was informed that the third applicant, Mr Veljan Veljanovski had died after the lodging of the application and that his heirs, Ms Joana Veljanovska, Mr Petar Veljanovski and Mr Blagoj Veljanovski, also Macedonian nationals, living in Bitola, expressed their wish to continue the application on his behalf. The applicants were represented by Mr V. Petličkovski, lawyer practicing in Bitola. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Bogdanov. The applicants alleged violation of their rights under Article 6 and Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention in respect of their administrative proceedings for restitution.

The length complaint under Article 6 was communicated to the respondent Government . THE LAW 1. The applicants complained under Article 6 about the length of the administrative proceedings for restitution. After the parties had failed to reach a friendly settlement, by a letter of 17 January 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, did not fulfill the requirements of the applicants’ rights protected by the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay the global sum of 770 EUR jointly to the applicants Ms. Ljuba Velevska, Mr. Veljan Veljanovski [1] and Mr. Dragi Velevski. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation indicated in the application, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as the costs and expenses, and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to the personal account of the applicants within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.” The applicants did not comment on the Government’s unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against the respondent State, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 about one’s right to a hearing within a reasonable time (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008; Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008, Frydlender v. France [GC] , no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC] , no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic,

the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). The Court considers that this amount should be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part concerning the complaint about the length of proceedings. 2. Relying on Article 6 and Article 1 of Protocol No. 1 the applicants also raised other complaints. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike a part of the application in respect of the length of the proceedings under Article 6 out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. André Wampach Linos-Alexandre Sicilianos Deputy Registrar President [1] The application on behalf of this applicant, upon his death, is pursued by his heirs: Ms Joana Veljanovska, Mr Petar Veljanovski and Mr Blagoj Veljanovski.

The applicant’s portion of the sum is therefore awarded to the heirs.