AFFAIRE MINATSIS c. GRÈCE

Această versiune a fost rectificată la 7 iulie 2014, în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții. STRASBURG 28 mai 2014 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Minatsis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Aleksandr Sicilianos, judecători, și de Andre Wampach, grefier adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera consiliului la 6 mai 2014, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 13558/10 îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Mihail Minatsis, a sesizat Curtea la 19 februarie 2010 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Dl Germani, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. La 8 noiembrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA □ESPECE Reclamantul s-a născut în 1944 și locuiește în Glyfada. El este militar pensionat. Prima procedură. La 11 martie 1999, reclamantul a introdus o acțiune în despăgubire împotriva statului în fața Curții Administrative de Primă Instanță din Pireu. În special, a solicitat următoarele sume: (a) 790 438 drahme (11 123,81 EUR) ca reajustare a pensiei sale și (b) 20 000 000 drahme (58 694,06 EUR) ca daune morale pe care le-ar fi suferit din cauza concedierii sale. La 31 martie 2002, Tribunalul Administrativ din Pireu a respins acțiunea sa ca inadmisibilă (hotărârea nr. 143/2003). A doua procedură8. La 15 iulie 2003, reclamantul a introdus o nouă acțiune împotriva statului în fața Curții de Conturi. El a solicitat a) 653,75 EUR ca reajustare a pensiei sale și (b) 58 9 La 18 ianuarie 2008, Curtea de Conturi printr-o hotărâre înainte de a declara drept a amânat examinarea cauzei (Decizia nr. 181/2008). La 7 noiembrie 2008 a avut loc o nouă ședință. (10) La 6 noiembrie 2009, Curtea de Conturi și-a acceptat parțial acțiunea. În special, aceasta trebuie să plătească reclamantului suma de 1 210,08 În plus, Curtea și-a respins cererea pentru daune morale ca nefondate și a constatat că, ținând seama de vârsta și de statutul social și economic al reclamantului, acesta din urmă nu suferise nicio pagubă morală (hotărârea nr. 33235/2009). Această hotărâre i-a fost notificată la 27 noiembrie 2009. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ÎN REGISTRUL DURĂRII PROCEDURII 11. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 12. Curtea amintește că nu poate fi sesizată decât în termen de șase luni de la data la care a luat cunoștință de decizia internă definitivă. În această privință, Curtea constată că prima procedură în fața Tribunalului Administrativ din Pireu s-a încheiat la 31 ianuarie 2003, și anume cu mai mult de șase luni înainte de 19 februarie 2010, data de introducere a prezentei cereri. 13. Prin urmare, această parte a Ö Õ trasă din durata procedurii este întârziată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. 14. Prin urmare, nu rămâne în joc decât a doua procedură inițiată de solicitant. Curtea constată că această parte a o b li g e n ț i e nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond Perioada care trebuie luată în considerare 15. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 15 iulie 2003, cu sesizarea Curții de Conturi de către reclamant și se încheie la 6 noiembrie 2009, data la care Tribunalul nr. 3325/2009 al Curții de Conturi a fost publicat și, prin urmare, a durat aproximativ șase ani și patru luni pentru un grad de jurisdicție. 16. În observațiile sale cu privire la art. 41, guvernul susține că reclamantul este responsabil de întârzierile în desfășurarea procedurii și, în special, susține că perioada cuprinsă între 18 ianuarie 2008, data publicării Deciziei nr. 181/2008 a Curții de Conturi și În noiembrie 2008, data la care a avut loc o nouă ședință, adică aproximativ nouă luni, este imputabilă reclamantului; potrivit guvernului, perioada rămasă de peste cinci ani și șase luni nu poate fi considerată excesivă; în sfârșit, acesta invocă supraîncărcarea activității Curții de Conturi, la momentul respectiv, pentru a justifica întârzierile în desfășurarea procedurii. 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Glentzes c. Grecia, 28627/08, 13 ianuarie 2011). În acest sens, Comisia remarcă faptul că este de competența statelor contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile într-un termen rezonabil (Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, 50973/08, § 26, 21 decembrie 2010). 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Glentz, citată anterior). În plus, Curtea nu subliniază niciun element care ar putea sugera răspunderea reclamantului în prelungirea procedurii. Presupunând chiar că perioada de mai sus poate fi atribuită reclamantului, nu mai este mai puțin decât, chiar dacă se deduce din durata totală a procedurii, perioada rămâne excesivă. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil 19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de a doua procedură pe care a inițiat-o în fața Curții de Conturi 21. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește echitatea procedurii în cauză. 22. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 694,05 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că, având în vedere și obiectul litigiului (a se vedea punctul 10 de mai sus), este necesar să se acorde reclamantului 1 800 EUR pentru prejudiciul moral suferit. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin aceste motive, Curtea de Conturi, Curtea de Conturi a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) reclamantului în termen de trei luni [1] , plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale ca de la expirarea termenului menționat și până la data de plată, această sumă va fi crescută de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 mai 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. André Wach Mirjana Lazarova Trajkovska Ministru Adjunct Președinte [1] Rectificat la 7 iulie 2014: textul

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

MINATSIS c. GRÈCE

(

Requête n

o

13558/10)

ARRÊT

Cette version a été rectifiée le 7 juillet 2014

conformément à l’article 81 du règlement de la Cour.

STRASBOURG

28 mai 2014

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Minatsis c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 mai 2014,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

13558/10) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M.

Michail Minatsis («

le requérant

»), a saisi la Cour le 19 février 2010 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par la déléguée de son agent, M

me

M. Germani, auditrice auprès du Conseil juridique de l’État.

3.

Le 8 novembre 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement.

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPECE

4.

Le requérant est né en 1944 et réside à Glyfada. Il est militaire à la retraite.

A.

Première procédure

5.

Le 11 mars 1999, le requérant introduisit une action en dommages-intérêts contre l’État devant la Cour administrative de première instance du Pirée. En particulier, il sollicita les sommes suivantes : a)

3

790

438

drachmes (11

123,81 euros environ) comme réajustement de sa pension et b) 20 000 000 drachmes (58 694,06 euros environ) comme dommage moral qu’il aurait subi à cause de son licenciement.

6.

Le 31 mars 2002, l’examen de son affaire fut reporté (décision n

o

1304/2002).

7.

Le 31 janvier 2003, le tribunal administratif du Pirée rejeta son action comme irrecevable (arrêt n

o

143/2003).

B.

Seconde procédure

11

653,75 euros comme réajustement de sa pension et b) 58

694,05 euros comme dommage moral qu’il aurait subi à cause de son licenciement.

o

181/2008). Une nouvelle audience eut lieu le 7 novembre 2008.

210,08

euros comme réajustement de sa pension. En outre, ladite Cour rejeta sa demande pour dommage moral comme dénuée de fondement. Elle observa que, en tenant compte de l’âge et du statut social et économique du requérant, ce dernier n’avait pas subi de dommage moral (arrêt n

o

3325/2009). Cet arrêt lui a été notifié le 27 novembre 2009.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE

11.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

A.

Sur la recevabilité

12.

La Cour rappelle qu’elle ne peut être saisie que dans un délai de six mois à partir de la date à laquelle l’intéressé a pris connaissance de la décision interne définitive. À cet égard, elle note que la première procédure devant le tribunal administratif du Pirée, a pris fin le 31

janvier 2003, à savoir plus de six mois avant le 19 février 2010, date d’introduction de la présente requête.

13.

Il s’ensuit que ce volet du grief tiré de la durée de la procédure est tardif et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

14.

Ne reste donc en jeu que la seconde procédure engagée par le requérant. La Cour constate que ce volet du grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

1.

Période à prendre en considération

15.

La période à considérer a débuté le 15 juillet 2003, avec la saisine de la Cour des comptes par le requérant et s’est terminée le 6 novembre 2009, date à laquelle l’arrêt n

o

3325/2009 de la Cour des comptes a été publié. Elle a donc duré six ans et quatre mois environ pour un degré de juridiction.

2.

Caractère raisonnable de la procédure

o

181/2008 de la Cour des comptes et le

7

novembre 2008, date à laquelle une nouvelle audience a eu lieu, soit neuf mois environ, est imputable au requérant. Selon le Gouvernement, la période restante de plus de cinq ans et six mois ne peut pas être considérée comme excessive. Il invoque enfin la surcharge de travail de la Cour des comptes, à l’époque des faits, pour justifier les retards dans le déroulement de la procédure.

17.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Glentzes c. Grèce

, n

o

28627/08, 13 janvier 2011). Elle note à cet égard qu’il incombe aux États contractants d’organiser leur système judiciaire de telle sorte que leurs juridictions puissent garantir à chacun le droit d’obtenir une décision définitive sur les contestations relatives à ses droits et obligations de caractère civil dans un délai raisonnable (

Vassilios Athanasiou et autres c.

Grèce

, n

o

50973/08, § 26, 21 décembre 2010).

18.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Glentzes,

précité). Elle note que l’affaire ne présentait aucune complexité. Qui plus est, la Cour ne relève aucun élément qui pourrait suggérer la responsabilité du requérant dans l’allongement de la procédure. À supposer même que la période ci-dessus puisse être attribuée au requérant, il n’en demeure pas moins que même si l’on déduit de la durée totale de la procédure, la période restant demeure excessive. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle considère qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

19.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE L’ÉQUITÉ DE LA PROCÉDURE

20.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la seconde procédure qu’il a engagée devant la Cour des comptes.

21.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne l’équité de la procédure en cause.

22.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

23.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

24.

Le requérant réclame 96

899,36 euros (EUR) au titre du préjudice matériel. Il réclame en outre 58

694,05 EUR au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.

26.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle estime que, compte tenu également de l’objet du litige (voir paragraphe 10 ci-dessus), il y a lieu d’octroyer au requérant 1 800 EUR au titre du préjudice moral subi.

B.

Frais et dépens

27.

Le requérant n’a présenté aucune demande au titre de frais et dépens. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.

C.

Intérêts moratoires

28.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant aux griefs tirés de la durée excessive de la procédure conclue avec l’arrêt n

o

3225/2009 de la Cour des comptes et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser 1 800 EUR (mille huit cents euros) au requérant dans les trois mois

[1]

, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 mai 2014, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente

[1]

Rectifié le 7 juillet 2014 : le texte «

dans les trois mois

» a été ajouté.