Comunicat la 28 mai 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 22353/14 M.L.R. împotriva Spaniei introdusă la 7 martie 2014 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M.L.R., este o resortisantă spaniolă născută în 1970 și rezidentă în Possacos. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul P. Cobas Ferreiro, avocată la Lugo. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o decizie din 27 ianuarie 2009, Delegația provincială de egalitate și bunăstare a guvernului regional Galicia a declarat E. (născută în 2004) și I. (născut în 2006), fiul minor al recurentei, aflat în situație legală de abandon, și a suspendat temporar drepturile genitorilor și ale restului familiei lor de a întreține contacte cu copiii. Exercițiul autorității părintești a fost, de asemenea, suspendat. Decizia a fost adoptată ca urmare a existenței unei situații verificate de risc pentru integritatea și dezvoltarea minorilor Copiii au fost plasați într-un centru de îngrijire pentru a fi plasați ulterior într-o familie gazdă. La 8 iunie 2009, recurenta a solicitat delegației provinciale să instituie un sistem de vizite către copiii săi atâta timp cât cererea sa de revocare a declarației legale de încuviințare a procedurii nu a fost pronunțată. La 29 iunie 2009, administrația a refuzat să stabilească regimul de vizite solicitat de recurentă. La 2 septembrie 2009 și la 4 februarie 2010, recurenta își va reitera cererile de vizite progresive la copiii săi în cadrul delegației provinciale. La 8 februarie 2010, Delegația provincială a informat recurenta că, la 4 februarie 2010, a inițiat, în fața judecătorului de primă instanță nr. 5 o procedură de primire în familie preadoptivă pentru copiii recurentei. La 7 mai 2010, recurenta, reprezentată de o avocată, a solicitat judecătorului de primă instanță n 4 Lugo, revocarea declarației legale de renunțare a copiilor săi adoptate de Delegația provincială și încetarea suspendării autorității părintești; în plus, aceasta a solicitat ca copiii săi să-i fie returnați sau, alternativ, să se stabilească un regim de vizite între reclamantă, minori și restul familiei lor. Prin hotărârea din 16 decembrie 2010, judecătorul de primă instanță nr. 4 a respins opoziția la declarația de încuviințare și restul cererilor recurentei, fără a se pronunța totuși cu privire la instituirea unui regim de vizite, astfel cum a solicitat aceasta din urmă. Prin hotărârea din 28 aprilie 2011, pronunțată în apel, la din Lugo a despăgubit recurenta și a confirmat hotărârea atacată. Recurenta s-a ocupat de casare. Prin hotărârea din 22 februarie 2012, Tribunalul Superior de Justiție din Galice cassa parțial la hotărârea atacată și a anulat parțial hotărârea din 16 decembrie 2010 pronunțată de judecătorul de primă instanță nr 4 de Lugo. El a reamintit faptul că declarația legală a culpei și a ocupației de către administrația de către aceasta nu a exclus dreptul genitorilor de a menține relații cu copiii lor, cu excepția cazului în care gravitatea situației impune acest lucru, ceea ce ar trebui să fie justificat de administrație. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost cazul în acest caz. Instanța a declarat dreptul recurentei de a menține contactul cu copiii săi, din care a fost privată fără nicio cauză, cu scopul de a restabili, în cazul în care acest lucru este posibil, relația materială-filială, în conformitate cu modalitățile practice care urmează să fie stabilite de guvernul regional al Galiciei prin intermediul delegației provinciale de egalitate și bunăstare care au deținut tutela minorilor. Tribunalul din 22 februarie 2012 a devenit definitiv, reclamanta a solicitat executarea sa în fața judecătorului de primă instanță nr 4 de Lugo care, printr-o decizie din 23 aprilie 2012 a dispus delegației provinciale d Prin decizia din 27 aprilie 2002, Delegația provincială a decis (continuat) să suspende dreptul recurentei de a menține contacte cu copiii săi și de a interzice orice fel de relație între minori și restul familiilor acestora, pentru a obține o mai bună integrare a minorilor în familiile lor pre-adoptive. La 9 mai 2012, recurenta l-a informat pe judecătorul de primă instanță nr. 4 însărcinat cu executarea hotărârii pronunțate în cauza Casarea deciziei menționate anterior a delegației provinciale și a informat instanța de primă instanță cu privire la faptul că aceasta din urmă a instituit un sistem de vizite sau că a aplicat sancțiunile corespunzătoare în caz de neexecutare a ordinii. Prin decizia din 28 iunie 2012, instanța de primă instanță n 4 a informat-o pe reclamantă că este imposibil să se facă dreptate în acest moment [la cererea sa] . El a luat în considerare faptul că o procedură de primire pre-adoptivă a minorilor a fost acum pendinte în fața judecătorului de primă instanță n 5, precum și argumentele procurorului public potrivit cărora părinții minorilor își aveau reședința în Portugalia, împreună cu cealaltă fiică minoră de doi ani și, de asemenea, urmată de autoritățile portugheze din aceleași motive. Recurenta a formulat un recurs de rememorare a minorilor, susținând că procedura judiciară de plasare a copiilor săi în pre-adoptare a copiilor săi adoptiv, invocat ca motiv de refuz al dreptului la vizite pe care l-a solicitat anterior în fața judecătorului de primă instanță n 5 de Lugo, astfel cum Tribunalul Superior de Justiie la În urma respingerii acestei căi de atac, recurenta a făcut apel, care a fost respins printr-o hotărâre pronunțată de către Audiencia Provincial de Lugo la 8 noiembrie 2012. Acțiunea din partea reclamantei a fost declarată inadmisibilă printr-o decizie din 3 septembrie 2013 notificată la 13 septembrie 2013, începând cu 5 februarie 2009, recurenta nu și-a mai revăzut copiii. Recurenta se plânge că a fost lipsită de orice contact cu copiii săi minori din cauza unei decizii administrative a delegației provinciale de egalitate și bunăstare a guvernului regional al Galiciei, care a împiedicat executarea Procedura de plasare în familie-gazdă pre-adaptată a copiilor recurentei și privarea fără cauză mai ales de orice contact al recurentei cu copiii săi minori, în pofida hotărârii definitive pronunțate în casare, au adus atingere dreptului recurentei de a-și respecta viața privată și de familie și dreptul la un proces echitabil garantat prin articolele 8 și 6 din convenție Recurentei i se solicită să furnizeze o copie a dosarului administrativ și judiciar și să informeze Curtea cu privire la acțiunile întreprinse în urma procedurii.
Communiquée le 28 mai 2014
Requête n
o
22353/14
contre l’Espagne
introduite le 7 mars 2014
La requérante, M
me
M.L.R., est une ressortissante espagnole née en 1970 et résidant à Possacos. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Par une décision du 27 janvier 2009, la Délégation provinciale d’égalité et bien-être du Gouvernement régional de Galice déclara E. (née en 2004) et I. (né en 2006), fils mineurs de la requérante, en situation légale d’abandon, et suspendit provisoirement le droits des géniteurs et du restant de leur famille d’entretenir des contacts avec les enfants. L’exercice de l’autorité parentale fut également suspendu. La décision fut adoptée en raison de «
l’existence d’une situation vérifiée de risque pour l’intégrité et le développement des mineurs
». Les enfants furent placés dans un centre d’accueil en vue de leur placement ultérieur dans une famille d’accueil.
Le 8 juin 2009, la requérante demanda auprès de la Délégation provinciale l’établissement d’un régime de visites à ses enfants tant que sa demande de révocation de la déclaration légale d’abandon ne serait pas tranchée. Le 29 juin 2009, l’administration refusa d’établir le régime de visites sollicité par la requérante.
Le 2 septembre 2009 et le 4 février 2010, la requérante réitéra auprès de la Délégation provinciale ses demandes de visites progressives à ses enfants.
Le 8 février 2010, la Délégation provinciale informa la requérante que le 4 février 2010, elle avait entamé, devant le juge de première instance n
o
5 une procédure d’accueil familial pré
‑
adoptif pour les enfants de la requérante.
Le 7 mai 2010 la requérante, représentée par une avocate, demanda, auprès du juge de première instance n
o
4 de Lugo, la révocation de la déclaration légale d’abandon de ses enfants adoptée par la Délégation provinciale, et la cessation de la suspension de l’autorité parentale. Elle sollicita en outre que ses enfants lui fussent rendus ou, alternativement, qu’un régime de visites entre la requérante, les mineurs et le restant de leur famille fût fixé.
Par un jugement du 16 décembre 2010, le juge de première instance n
o
4 rejeta l’opposition à la déclaration d’abandon et le restant des demandes de la requérante sans toutefois se prononcer sur l’établissement d’un régime de visites, tel que sollicité par cette dernière.
Par un arrêt du 28 avril 2011, rendu en appel, l’
Audiencia provincial
de Lugo débouta la requérante et confirma le jugement attaqué.
La requérante se pourvut en cassation.
Par un arrêt du 22 février 2012, le Tribunal supérieur de justice de Galice cassa partiellement l’arrêt attaqué et annula partiellement le jugement du 16
décembre 2010 rendu par le juge de première instance n
o
4 de Lugo. Il rappela que la déclaration légale d’abandon et l’assomption de la tutelle par l’administration n’impliquait nullement d’écarter le droit des géniteurs à maintenir des rapports avec leurs enfants, à moins que la gravité de la situation le requiert, ce qui devait être justifié par l’administration. Or ceci n’avait pas été le cas en l’occurrence. Le tribunal déclara le droit de la requérante à maintenir le contact avec ses enfants, dont «
elle a été privée sans cause
» afin de rétablir, si c’était encore possible, la relation materno-filiale, conformément aux modalités pratiques à établir par le Gouvernement régional de Galice à travers la Délégation provinciale d’égalité et bien-être ayant assumé la tutelle des mineurs.
L’arrêt du 22 février 2012 devenu définitif, la requérante sollicita son exécution devant le juge de première instance n
o
4 de Lugo qui, par une décision du 23 avril 2012 ordonna à la Délégation provinciale d’exécuter l’arrêt en cause dans ses propres termes, avec l’avertissement de la commission d’un possible délit de désobéissance en cas de non-exécution.
Par une décision du 27 avril 2002, la Délégation provinciale décida de (continuer de) suspendre le droit de la requérante de maintenir des contacts avec ses enfants et de lui interdire toute forme de rapport entre les mineurs et le restant de leur famille, afin d’obtenir une meilleure intégration des mineurs dans leur famille pré
‑
adoptive.
Le 9 mai 2012 la requérante informa le juge de première instance n
o
4 chargé de l’exécution de l’arrêt rendu en cassation de la décision précitée de la Délégation provinciale et demanda qu’il ordonne à cette dernière d’établir un régime de visites ou qu’il inflige les sanctions correspondantes en cas de non-exécution de l’ordre.
Par une décision du 28 juin 2012, le juge de première instance n
o
4 informa la requérante qu’il «
n’[était] pas possible de faire droit en ce moment [à sa demande]
». Il prit en compte qu’une procédure d’accueil pré
‑
adoptif des mineurs était maintenant pendante devant le juge de première instance n
o
5, ainsi que les arguments du ministère public selon lesquels les parents des mineurs résidaient au Portugal, avec leur autre fille mineure âgée de deux ans, et également suivie par les autorités portugaises pour les mêmes motifs.
La requérante forma un recours «
de reposición
» faisant valoir que la procédure judiciaire de placement de ses enfants en accueil familial pré
‑
adoptif, invoquée comme motif du refus du droit de visites qu’elle avait sollicitée avait déjà été entamée auparavant devant le juge de première instance n
o
5 de Lugo tel que le Tribunal supérieur de justice l’avait noté dans son arrêt du 22 février 2012. La requérante nota également que le fait qu’elle résidait au Portugal depuis le 12 mars 2010 n’était pas pertinent puisqu’en tout état de cause les visites sollicitées auraient lieu dans un point de rencontre désigné en Espagne.
Suite au rejet de ce recours, la requérante fit appel, qui fut rejeté par un arrêt rendu par l’
Audiencia Provincial
de Lugo le 8 novembre 2012.
Le recours d’
amparo
formé par la requérante fut déclaré irrecevable par une décision du 3 septembre 2013 notifiée le 13
septembre 2013.
Depuis le 5 février 2009, la requérante n’a plus revu ses enfants.
La requérante se plaint d’avoir été privée de tout contact avec ses enfants mineurs en raison d’une décision administrative de la Délégation provinciale d’égalité et bien-être du Gouvernement régional de Galice, qui a empêché l’exécution de l’arrêt rendu en cassation par le Tribunal supérieur de justice. Elle invoque l’article 6 de la Convention.
La procédure de placement en famille d’accueil pré-adoptif des enfants de la requérante et la privation «
sans cause
» de tout contact de la requérante avec ses enfants mineurs malgré l’arrêt définitif rendu en cassation, ont-elles porté atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale et au droit à un procès équitable garantis par les articles 8 et 6 de la Convention
?
La requérante est prié de fournir copie du dossier administratif et judiciaire et d’informer la Cour des suites de la procédure.