Haddad împotriva Spaniei

Comunicat la 31 august 2017 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 16572/17 Wael HADDAD împotriva Spaniei introdusă la 22 februarie 2017 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Wael Haddad, este un resortisant sirian născut în 1976 și rezident în Madrid. El este reprezentat în fața Curții de către domnul L. Chamorro Coronado, avocat la Madrid. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.

La 2 februarie 2012, judecătorul nr. 1 din Coslada însărcinat cu combaterea violenței împotriva femeilor (atrîtul nr. 1 din Coslada) În cazul în care o persoană care a făcut obiectul unei proceduri penale nu poate fi considerată o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau un organism sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau un organism sau un organism sau un organism care face sau o persoană, o persoană sau o persoană sau o persoană,

o persoană sau o persoană sau un organism sau un organism sau un organism care face sau un organism sau un organism care face sau un organism care face sau un organism care face sau un organism care face sau un organism care face sau o face sau o face sau o face ori ori ori ori ori de drept ori de drept ori ori de drept ori ori ori ori ori de drept ori de drept ori ori de drept ori ori ori ori ori ori ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori de drept ori de drept, o persoană, o face ori ori ori ori ori ori ori ori de drept, o persoană, o persoană, o persoană ori ori ori ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept, o persoană, o persoană, o persoană, o persoană, o persoană, o persoană, o persoană, o persoană ori ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept, o persoană, Declarația de abandon a celor trei copii și plasarea fiicei reclamantului în familie în vederea adoptării acesteia la 15 iunie 2012, cei trei copii, în vârstă de nouă ani, șase ani și un an și jumătate,

au fost declarați în mod legal de către guvernul regional Madrid și puși într-un centru de primire. Această decizie a fost luată ca urmare a cererii de soție a reclamantului, care declarase că nu mai poate avea grijă de copiii săi. La scurt timp după aceea, aceasta s-a mutat la Murcie și cei trei copii au fost îngrijiți de guvernul regional al acestui oraș. Reclamantul nu a fost informat cu privire la faptul că copiii săi au fost declarați în situația în care au fost declarați în mod expres și puși într-un centru de primire sau în niciuna dintre deciziile luate în privința copiilor săi de către serviciile de protecție a minorilor din Madrid.

La 14 februarie 2013, președintele Asociației Musulmane din Spania ( În numele reclamantului, o scrisoare către serviciul de protecție a minorilor din Murcia (inclusiv serviciul de protecție a minorilor) În cazul în care aceasta indică faptul că, din moment ce a tăiat toate legăturile cu soția sa, nu a avut nici o informație cu privire la cei trei copii ai săi. Asociația a solicitat să fie instruită cu privire la situația acestor minori și, întrucât reclamantul fiind privat în mod judiciar de dreptul de a comunica cu ei, a cerut că un membru al asociației ar putea întâlni copiii. La 7 În martie 2013, Serviciul de Protecție a Minorilor a răspuns asociației că întoarcerea copiilor în familiile lor biologice nu era luată în considerare și că nu era de dorit ca terții să viziteze copiii.

La 16 aprilie 2013, cei doi părinți au făcut obiectul unei înfățișări de către serviciul de protecție a minorilor. 1 din Coslada să transmită această convocare reclamantului. Aceasta ar fi fost efectuată, în ceea ce privește la … 1 din Coslada în timp util și, prin urmare, acesta din urmă nu a fost în măsură să o trimită direct la domiciliul reclamantului. La 24 aprilie 2013, guvernul regional din Murcia ( La 20 septembrie 2013, guvernul regional a decis să plaseze temporar fiica reclamantului în întâmpinarea familiei în vederea adoptării sale. La data de 27 septembrie 2013, judecătorul penal nr. 5 Alcala de Henares l-a acuzat pe reclamant de toate acuzațiile reținute împotriva sa și a anulat măsurile penale și civile adoptate în decizia din 2 februarie 2012. Această hotărâre a devenit definitivă la 8 noiembrie 2013. La 19 noiembrie 2013, reclamantul a comunicat această hotărâre serviciului de protecție a minorilor și a notificat autorizația de a-și vizita copiii.

Prin decizia din 28 februarie 2014, Serviciul de Protecție a Minorilor a decis să nu permită reclamantului să își viziteze fiica și, în ceea ce privește ceilalți doi copii ai săi, să refuze vizitele până când minorii prezintă o stare emoțională psihologică mai stabilă în urma cererii formulate de guvernul regional, judecătorul de primă instanță n 3 din Murcia, 11 februarie 2015, plasarea fiicei reclamantului într-o familie gazdă în vederea adoptării acesteia.

Decizia a fost motivată după cum urmează: Cazul de față îndeplinește condițiile impuse de lege pentru plasarea în familie, în măsura în care organismul public însărcinat cu protecția minorilor și familia gazdă și-au dat acordul și în cazul în care acesta poate fi legat de lipsa consimțământului părinților printr-o hotărâre ; în situația în care se află copilul, plasarea acestuia într-o familie care va ocupa și va avea grijă de el, care îl va hrăni și îl va educa, și la viața din care va lua parte ar fi foarte benefică pentru dezvoltarea sa fizică, intelectuală și morală [și] pentru educația sa în general La 26 februarie 2016, guvernul regional a pus capăt îngrijirii celor doi fii ai reclamantului prin intermediul Serviciului de protecție a minorilor și i-a autorizat pe aceștia să se întoarcă împreună cu tatăl lor.

Reclamantul a făcut apel la hotărârea din 11 februarie 2015 de autorizare a plasării fiicei sale în întâmpinarea familiei în vederea adoptării sale și a susținut, printre altele, că această hotărâre nu punea la îndoială motivele care împiedică îngrijirea copilului de către tatăl său. La 7 aprilie 2016, la Audiencia provincia Murcie a decăzut pe reclamant și a confirmat hotărârea atacată, arătând că Trebuie să se țină seama de aprecierea făcută de administrarea lipsei de interes a reclamantului. Pe de o parte, acesta nu a făcut nici un demers după ce a solicitat informații cu privire la situația copiilor săi și a primit în februarie 2013 informațiile solicitate.

Pe de altă parte, acesta nu a intervenit în procedură, cu excepția unui scris prezentat la 19 noiembrie 2013, în timp ce a fost informat în repetate rânduri cu privire la confirmarea îngrijirii copiilor de către un organism public în aprilie 2013. Numai la 28 mai 2014, după mai multe convorbiri nerecuperabile, a intervenit în procedura de contestare a deciziei de plasare a A. [fiica sa] în familie gazdă. În plus, trebuie adăugat că documentul furnizat de [reclamantul] (M. Haddad) în cadrul procedurii de recurs, în care Serviciul de Protecție a Minorilor indică sfârșitul îngrijirii celor doi frați ai lui A., L., în vârstă de 13 ani, și Ad., în vârstă de 10 ani, pe motiv că s-au întors să locuiască cu tatăl lor, este complet lipsit de relevanță.

Și asta pentru că nu menționează motivele care au dus la sfârșitul preluării și, de asemenea, pentru că situația actuală a minorului A., în vârstă de patru ani, în cadrul procedurii de primire în vederea adoptării sale, în curs, și [procesului] de integrare [în familie] și consecințele negative și dăunătoare pe care le-ar avea asupra sfârșitului acestei primiri, precum și rapoartele de competență, nu recomandă o schimbare de măsură asupra acesteia. La 13 iunie 2016, reclamantul a formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional în care prezenta, într-o secțiune specifică, motivele pentru care această acțiune prezenta, în opinia sa, o importanță constituțională specială. printr-o decizie notificată la 19 octombrie 2016, Tribunalul Constituțional a declarat, totuși, recursul la recursul din din partea reclamantului inadmisibil din cauza faptului că a justificat importanța constituțională a acțiunii sale.

Dreptul intern relevant Constituția art. 10 Demnitatea persoanei, drepturile inviolabile care îi sunt inerente, libertatea de dezvoltare a personalității, respectarea legii și a drepturilorâ sunt fundamentul ordinii politice și al păcii sociale. Standardele privind drepturile fundamentale și libertățile pe care Constituția le recunoaște sunt interpretate în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu tratatele și acordurile internaționale în domeniu ratificate de □ Tatăl sau mama pot fi private total sau parțial de autoritatea părintească printr-o hotărâre întemeiată pe nerespectarea obligațiilor care revin autorității menționate sau pronunțate într-o procedură penală sau matrimonială.

Instanțele pot, pentru beneficiul și în interesul copilului, GRIEF Invocă art. 8 din Convenție, reclamantul reproșează serviciului de protecție a minorilor că nu a luat nici o măsură pentru a favoriza restabilirea relațiilor sale cu fiica sa după ce a pronunțat plata tuturor acuzațiilor reținute împotriva sa și ridicarea măsurilor provizorii de detașare și de necomunicare.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În măsura în care reclamantul a invocat în fața Tribunalului Constituțional motivele pe care le-a invocat în fața Curții și a indicat motivele care justifică, în opinia sa, importanța constituțională a acțiunii sale, se poate considera că reclamantul a epuizat căile de atac interne în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție În acest sens, se poate considera că procedura de plasare a copilului reclamantului într-o familie gazdă în vederea adoptării acestuia și privarea reclamantului de orice contact cu copilul său minor au adus atingere dreptului acestuia la respectarea vieții sale private și de familie garantate prin art. 8 din Convenție

Communiquée le 31 août 2017

TROISIÈME SECTION

Requête n o 16572/17 Wael HADDAD contre l’Espagne introduite le 22 février 2017

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Wael Haddad, est un ressortissant syrien né en 1976 et résidant à Madrid. Il est représenté devant la Cour par M e L.M. Chamorro Coronado, avocat à Madrid. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. L’ordonnance prise à l’encontre du requérant pendant le déroulement de la procédure pénale Le requérant et son épouse quittèrent la Syrie pour l’Espagne avec leurs trois enfants mineurs. Un mois après leur arrivée en Espagne, l’épouse du requérant déposa contre celui-ci une plainte pénale pour violences conjugales.

Le 2 février 2012, le juge n o 1 de Coslada chargé de la lutte contre les violences faites aux femmes (« le juge n o 1 de Coslada ») délivra à l’épouse du requérant une ordonnance de protection provisoire, valable pendant le déroulement de la procédure pénale, qui contenait, entre autres, une mesure pénale interdisant à l’intéressé de s’approcher de sa femme et de ses trois enfants et de communiquer avec eux, ainsi qu’une mesure civile suspendant son autorité parentale et son droit de visite. 2. La déclaration d’abandon des trois enfants et le placement de la fille du requérant en accueil familial en vue de son adoption Le 15 juin 2012, les trois enfants, âgés de neuf ans, six ans et un an et demi, furent déclarés en situation légale d’abandon par le gouvernement régional de Madrid et placés dans un centre d’accueil.

Cette décision fut prise à la suite de la demande de l’épouse du requérant, qui avait déclaré ne plus pouvoir s’occuper de ses enfants. Peu après, celle-ci déménagea à Murcie et les trois enfants furent pris en charge par le gouvernement régional de cette ville. Le requérant ne fut pas informé que ses enfants avaient été déclarés en situation d’abandon et placés dans un centre d’accueil ni d’aucune des décisions prises à l’égard de ses enfants par les services de protection des mineurs de Madrid. Le 14 février 2013, le président de l’« Association musulmane d’Espagne » (« l’association ») adressa au nom du requérant une lettre au service de protection des mineurs de Murcie (« le service de protection des mineurs ») dans laquelle il indiquait que l’intéressé, ayant coupé tous liens avec son épouse, n’avait aucune information au sujet de ses trois enfants.

L’association demandait à être instruite de la situation de ces mineurs et, le requérant étant judiciairement privé du droit de communiquer avec eux, réclamait qu’un membre de l’association puisse rencontrer les enfants. Le 7 mars 2013, le service de protection des mineurs répondit à l’association que le retour des enfants dans leur famille biologique n’était pas envisagé et qu’il n’était pas souhaitable que des tiers rendent visite aux enfants. Le 16 avril 2013, les deux parents firent l’objet d’une convocation par le service de protection des mineurs. Ce dernier demanda au juge n o 1 de Coslada de transmettre cette convocation au requérant.

Celle-ci aurait été effectuée, à l’égard de l’intéressé, par voie d’affichage ( edictos ) et par téléphone au motif que le service de protection des mineurs ne l’avait pas remise au juge n o 1 de Coslada en temps utile et que, en conséquence, ce dernier n’avait pas été en mesure de la faire parvenir directement au domicile du requérant. Le 24 avril 2013, le gouvernement régional de Murcie (« le gouvernement régional ») confia la prise en charge des enfants au service de protection des mineurs. Une notification de cette résolution fut adressée au requérant à son domicile puis, en raison de son absence, déposée au bureau de poste, où il ne vint pas la récupérer. Le 20 septembre 2013, le gouvernement régional décida de placer provisoirement la fille du requérant en accueil familial en vue de son adoption.

3. L’acquittement du requérant et la procédure judiciaire ordonnant le placement de la fille du requérant en accueil familial en vue de son adoption Le 27 septembre 2013, le juge pénal n o 5 de Alcala de Henares acquitta le requérant de toutes les charges retenues contre lui et annula les mesures pénales et civiles adoptées dans la décision du 2 février 2012. Ce jugement devint définitif le 8 novembre 2013. Le 19 novembre 2013, le requérant communiqua ce jugement au service de protection des mineurs et demanda l’autorisation de rendre visite à ses enfants.

Par une décision du 28 février 2014, le service de protection des mineurs décida de ne pas autoriser le requérant à rendre visite à sa fille et, pour ce qui est de ses deux autres enfants, de refuser ses visites « jusqu’à ce que les mineurs présentent un état émotionnel psychologique plus stable ». À la suite de la demande formulée par le gouvernement régional, le juge de première instance n o 3 de Murcie autorisa, le 11 février 2015, le placement de la fille du requérant dans une famille d’accueil en vue de son adoption.

La décision était motivée comme suit : « Le cas d’espèce réunit les conditions requises par la loi pour le placement en accueil familial dans la mesure où l’organisme public chargé de la protection des mineurs et la famille d’accueil ont donné leur accord et où il peut être remédié à l’absence de consentement des parents par une décision judiciaire ; dans la situation dans laquelle se trouve l’enfant, le placement de celui-ci dans une famille qui s’occupera et prendra soin de lui, qui le nourrira et l’éduquera, et à la vie de laquelle il prendra part serait très bénéfique pour son développement physique, intellectuel et moral [ainsi que] pour son éducation en général ». Le 26 février 2016, le gouvernement régional mit fin à la prise en charge des deux fils du requérant par le service de protection des mineurs et autorisa le retour de ceux-ci avec leur père.

Le requérant fit appel du jugement du 11 février 2015 autorisant le placement de sa fille en accueil familial en vue de son adoption. Il soutint notamment que ce jugement n’indiquait pas les motifs empêchant la prise en charge de l’enfant par son père. Le 7 avril 2016, l’ Audiencia provincial de Murcie débouta le requérant et confirma le jugement attaqué, exposant que : « Il faut prendre en compte l’appréciation faite par l’administration du manque d’intérêt du requérant. D’une part, celui-ci n’a entamé aucune démarche après avoir demandé des informations sur la situation de ses enfants et avoir reçu en février 2013 les renseignements demandés.

D’autre part, il n’est pas intervenu dans la procédure, à l’exception d’un écrit présenté le 19 novembre 2013, alors qu’il a été informé à plusieurs reprises de la confirmation de la prise en charge de ses enfants par un organisme public au mois d’avril 2013. Ce n’est que le 28 mai 2014, après plusieurs convocations infructueuses, qu’il est intervenu dans la procédure pour contester la décision de placement de A. [sa fille] en famille d’accueil. Il convient d’ajouter, par ailleurs, que le document fourni par [le requérant] (M. Haddad) dans le cadre de la procédure d’appel, dans lequel le Service de protection des mineurs indique la fin de la prise en charge des deux frères d’A., L., âgé de treize ans, et Ad., âgé de dix ans, au motif qu’ils sont retournés vivre avec leur père, est totalement dénué de pertinence.

Et cela parce qu’il ne mentionne pas les motifs qui ont conduit à la fin de la prise en charge et aussi parce que la situation actuelle de la mineure A., âgée de quatre ans, dans le cadre de la procédure d’accueil en vue de son adoption, en cours, et [du processus] d’intégration [dans la famille] et les conséquences négatives et nuisibles qu’entraînerait la fin de cet accueil ainsi que l’ont établi les rapports d’expertise, ne recommandent pas un changement de mesure à son sujet ». Le 13 juin 2016, le requérant forma devant le Tribunal constitutionnel un recours d’ amparo dans lequel il exposait, dans une section spécifique, les raisons pour lesquelles cette action présentait selon lui une importance constitutionnelle spéciale.

Par une décision notifiée le 19 octobre 2016, le Tribunal constitutionnel déclara cependant le recours d’ amparo du requérant irrecevable faute pour l’intéressé d’avoir justifié l’importance constitutionnelle de son recours. B. Le droit interne pertinent 1. La Constitution Article 10 « 1. La dignité de la personne, les droits inviolables qui lui sont inhérents, le libre développement de la personnalité, le respect de la loi et des droits d’autrui sont le fondement de l’ordre politique et de la paix sociale. 2. Les normes relatives aux droits fondamentaux et aux libertés que reconnaît la Constitution sont interprétées selon la Déclaration universelle des droits de l’homme et les traités et accords internationaux en la matière ratifiés par l’Espagne.

» Article 18 § 1 « 1. Le droit à l’honneur, à la vie privée et familiale et à l’image est garanti. (...) » 2. Le code civil Article 170 « Le père ou la mère peuvent être privés totalement ou partiellement de l’autorité parentale par un jugement fondé sur le non-respect des devoirs inhérents à ladite autorité ou rendu dans une procédure pénale ou matrimoniale. Les tribunaux peuvent, pour le bénéfice et dans l’intérêt de l’enfant, restituer l’autorité parentale lorsque la raison qui en a motivé la privation a cessé d’exister. » GRIEF Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant reproche au service de protection des mineurs de n’avoir pris aucune mesure pour favoriser le rétablissement de ses relations avec sa fille après le prononcé de son acquittement de toutes les charges retenues contre lui et la levée des mesures provisoires d’éloignement et de non-communication.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Dans la mesure où le requérant a invoqué devant le Tribunal Constitutionnel les griefs qu’il invoque devant la Cour, et a indiqué les raisons justifiant selon lui l’importance constitutionnelle de son recours, peut-on considérer que le requérant a épuisé les voies de recours internes conformément à l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, peut-on considérer que la procédure de placement de l’enfant du requérant dans une famille d’accueil en vue de son adoption et la privation imposée au requérant de tout contact avec son enfant mineur ont porté atteinte au droit de l’intéressé au respect de sa vie privée et familiale garanti par l’article 8 de la Convention ?