IGLESIAS CASARRUBIOS ET AUTRES c. ESPAGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
IGLESIAS CASARRUBIOS ET AUTRES c. ESPAGNE (CtEDO, 2012)
Secțiunea a treia Cerere nr 23298/12 Maria Paz IGLESIAS CASARUBIOS și altele împotriva Spaniei introduse la 10 aprilie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Prima reclamantă este un resortisant spaniol, născut în 1964 și rezident la Madrid. Celelalte două recurente (al doilea și al treilea reclamant), ale căror nume figurează în anexă, sunt cele două fiice ale sale. Dl Olle Séésé, avocat la Madrid. A treia fiică a reclamantei nu este reclamantă în fața Curții. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de recurente, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 octombrie 1999, instanța primei reclamante sesizează judecătorul de primă instanță n 24 Madrid de la o cerere de separare de drept. La 28 ianuarie 2000, a fost prezentat judecătorului raportul de expertiză psihologică solicitat de acesta din urmă. Prin hotărârea din 30 iunie 2000, judecătorul a declarat separarea de corp și a acordat primei reclamante dreptul de custodie asupra fiicelor sale cu partajarea de către autoritatea părintească, atribuind tatălui un drept de vizită. Între timp, printr-o hotărâre a judecătorului judecătoresc nr. 5 din Madrid, lavousul reclamantei, precum și aceasta din urmă au fost condamnate pentru amenzi de lovire și de constrângere și, respectiv, de constrângere. Recurenta se referă la alte două plângeri penale în contextul relelor tratamente familiale care nu au dus la condamnarea fostului ei soț. Ca urmare a loviturii date de reclamanta reclamantei celei de-a treia reclamante, la vârsta de șapte ani, la tâmplă, cu o cravașă, judecătorul a solicitat clinicii medico-legale din Madrid un raport psihologic al fiicelor sale. În data de 10 decembrie 2001, raportul menționa manipulările minorelor [de către mamă împotriva tatălui] condusul [tatălui] de a lovi [a treia reclamantă] cu o cravașă părea exagerat de exagerat de mult în raport cu efectul pe care îl are cu partea de sus a acesteia și cu partea de sus a acesteia a existat probabil o situație de pierdere a controlului de uime din partea tatălui (care trebuia corectată) și care [era] magnificată de situația de conflict între părinți și situația de separare a corpului. La 2 februarie 2003, dreptul de vizită a fost suspendat. Prin deciziile judecătorului de primă instanță n 24 din Madrid din 2 aprilie și 13 decembrie 2004 și 12 decembrie 2005, suspendarea dreptului de vizită între fostul soț al primei reclamante și copiii săi a fost prelungită, pe baza diferitelor rapoarte de expertiză psihologică și ținând seama de relațiile dificile dintre prima reclamantă și fostul soț și de faptul că nesimțirile lor erau prelungite în timp, ceea ce le-a influențat negativ copiii. În 2006, reclamanta a inițiat procedura de divorț. Prima reclamantă s-a referit la cererea soțului său cu privire la aspectele economice ale divorțului și la măsurile referitoare la îngrijirea copiilor. În actul de contestare la cererea prezentată la 28 februarie 2007, aceasta a solicitat că: Cele două minore [solicitante], cu vârsta de 13 și 11 ani, să fie ascultate, în măsura în care acestea sunt voința lor Judecătorul a ordonat ca copiii să fie ascultați de echipa psiho-socială atașată la instanță, dar nu i-a înțeles personal. A treia reclamantă, în vârstă de unsprezece ani, a solicitat ca interviul cu echipa psiho-socială să fie înregistrat. Prin hotărârea din 17 septembrie 2007, judecătorul de primă instanță 24 din Madrid a declarat divorțul și i-a acordat primei reclamante dreptul de custodie asupra fiicelor sale cu partajarea autorității părintești. El îi atribuia tatălui un drept de vizită limitat, dar cu caracter imediat, și a menționat că a doua și a treia reclamantă respingeau compania tatălui lor, ceea ce nu se justifica prin atitudinea tatălui și părea să fie provocată de influența mamei lor, prin faptul că trăia cu ea într-un mediu în care figura tatălui nu era acceptată. Prima reclamantă a făcut apel și a subliniat, pe baza articolului 12 din Convenția privind drepturile copiilor din 20 noiembrie 1989, că a treia recurentă nu a fost audiată de judecător și de echipa psihosocială legată de instanța de primă instanță, aceasta din urmă refuzând să înregistreze interviurile cu minorul. La 23 și 24 iunie 2008, a treia și, respectiv, a doua reclamantă au scris scrisori judecătorului de primă instanță pentru a susține că nu le-a auzit personal în cadrul procedurii și că le cunoștea situația în raport cu tatăl lor numai de către terțe persoane. printr-o hotărâre din 30 septembrie 2010, la . l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . din Madrid a respins cererea primei reclamante și a confirmat hotărârea atacată. Lacurență nu se pronunță asupra faptului că a treia reclamantă nu a fost audiată de judecător sau de membrii echipei psihosociale. Acțiunea extraordinară pentru încălcarea normelor de procedură a fost declarată inadmisibilă printr-o decizie din 12 noiembrie 2010. Acțiunea din partea primei reclamante în fața Tribunalului Constituțional pe baza obiecțiilor ridicate în fața Curții a fost declarată inadmisibilă la 19 octombrie 2011 pentru lipsa de importanță constituțională specială. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng de o încălcare a dreptului celei de a doua și celei de a treia recurente de a fi audiate personal de un judecător și de lipsa oricărui răspuns din partea instanțelor interne la această pretenție. Faptul că a doua și a treia reclamantă nu au fost audiate de un judecător cu privire la relațiile pe care le-au avut cu tatăl lor și la refuzul lor de a-l vedea, aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție În lipsa unui răspuns din partea instanțelor interne la această pretenție constituie o încălcare a aceleiași dispoziții ANEXA Maria Paz IGLESIAS CASARRUBIOS, născută în 1964 Alba Sabine CANTALAPIEDRA IGLESIAS, născută în 1993 Sonia CANTALAPIEDRA IGLESIAS, născută în 1996