NECULA v. ROMANIA
NECULA v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 28 mai 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 29642/09 Gheorghe NECULA împotriva României depusă la 3 august 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gheorghe Necula, este un național român, care s-a născut în 1955 și trăiește în Galați. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 martie 2004, Ministerul Apărării a admis cererea reclamantului de pensionare anticipată pentru motive medicale. La 24 august 2004, Ministerul a emis o decizie prin care a stabilit drepturile de pensie ale reclamantului. Reclamantul a contestat decizia susținând că mai multe beneficii la care avea dreptul nu au fost luate în considerare la calcularea pensiei sale. Ministerul a respins plângerea sa la 16 noiembrie 2004. Într-o acțiune împotriva Ministerului Apărării, reclamantul a solicitat anularea deciziei din 24 august 2004 și recalcularea pensiei sale de pensionare. Într-o hotărâre din 6 mai 2005, Tribunalul județului Galați a permis parțial acțiune a reclamantului; acesta a ordonat anularea deciziei și recalculării drepturilor de pensie ale reclamantului, dar a respins o parte din cererile reclamantului. Atât reclamantul, cât și Ministerul Apărării au interzis un recurs asupra punctelor de drept în fața Curții de Apel Galați. În cadrul unei audieri de la 21 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat demiterea recursului ministerului asupra punctelor de drept prezentate în afara termenului statutar. De asemenea, a depus o cerere scrisă în acest sens. La 12 ianuarie 2006, instanța de ultimă instanță a permis recursul asupra punctelor de drept depuse de Ministerul Apărării fără a face nici o referire la afirmația reclamantului că a fost depusă în afara termenului legal. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că cererea sa de demitere a recursului asupra punctelor de drept depuse de Ministerul Apărării în calitate de întârziere a fost complet ignorată de instanța internă de ultima instanță. Întrebarea către părți a avut reclamantul o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 1 din Convenție, în măsura în care instanța internă de ultima instanță nu a analizat obiecția reclamantului de a nu se observa de către Ministerul Apărării termenul statutar pentru depunerea unui recurs asupra punctelor de drept?