Secțiunea a treia Cerere nr 25510/04 prezentată de Gheorghe Alexandru GÂLEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 14 octombrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 martie 2004, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Gheorghe Alexandru Galea, este un resortisant român, născut în 1954 și rezident în Constanța. Guvernul român este reprezentat de agentul său, Dl Razvan-Horațiu Radu, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Ca urmare a restructurării armatei și a poliției, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative pentru a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția către armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia pentru pensii, statul le-a acordat alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea lor, militarii de carieră au fost repartizați armatei de rezervă și pensionați anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate mai sus. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării (denumit în continuare Ministerul Apărării) a dedus valoarea impozitului pe venit. În 2001, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Constanța cu privire la o acțiune de obligare a Ministerului să-i restituie 68 141 471 de foști lei români, sumă reprezentând suma reținută ca impozit, susținând că această alocație era scutită de impozit. Printr-o hotărâre definitivă din 5 octombrie 2001, tribunalul departamental din Constanța a confirmat o hotărâre din 2 iulie 2001 care era parțial îndreptățită la cererea reclamantului și a condamnat ministerul să-i plătească 80 075 089 de lei românești vechi, adică aproximativ 3 000 EUR. Reclamantul a primit, la o dată nespecificată, această sumă. În 2002, procurorul general al România a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri și a susținut că, prin interpretarea legislației interne, Curtea de Apel a săvârșit erori de drept grave, ceea ce a condus la o soluționare defectuoasă a litigiului. Prin hotărârea din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare, a pronunțat hotărârea și hotărârea menționate anterior și a respins acțiunea reclamantului și a considerat că alocațiile aveau o natură salarială, fiind, prin urmare, supuse impozitului. La 27 aprilie 2005, administrația fiscală a solicitat reclamantului să ramburseze suma încasată în temeiul hotărârii definitive din 5 octombrie 2001, cu dobânzile aferente calculate până la 18 ianuarie 2005. La 6 iulie 2005, reclamantul a vărsat în conturile Ministerului de Finanțe 1 000 de lei români noi ( GRIEFS Reclamantul se plânge că obligația de a restitui o sumă încasată în temeiul unei decizii adoptate în forță de lucru judecat a încălcat dreptul la respectarea proprietăților sale. El invocă art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, precum și art. 13 și 14 din Convenție. La 8 septembrie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație conform căreia guvernul român oferă domnului Gheorghe Alexandru GÂLEA, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) și 2 000 RON (două mii de lei românești noi) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, scutit de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 17 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de solicitant, subsemnată Gheorghe Alexandru GÂLEA, reclamantă în cauza menționată anterior, remarcă faptul că guvernul român este gata să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) și 2 000 RON (două mii de lei românești noi) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă la data plății, scutit de orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și, de asemenea, renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că acest caz este definitiv soluționat. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale, și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
25510/04
présentée par Gheorghe Alexandru GÂLEA
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 14 octobre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mars 2004,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Gheorghe Alexandru Gâlea, est un ressortissant roumain, né en 1954 et résidant à Constanta.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent,
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En raison de la restructuration de l'armée et de la police, entamée dès 1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d'encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l'armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.
A cet égard, en sus de la pension de retraite, l'État leur octroya des allocations exonérées d'impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.
A leur demande, les militaires de carrière, furent affectés à l'armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense (ci-après, «
le ministère
») déduisit le montant de l'impôt sur le revenu.
En 2001, le requérant saisit le tribunal de première instance de Constanta d'une action tendant à obliger le ministère à lui restituer 68
141
471 anciens lei roumains, montant représentant la somme retenue à titre d'impôt, en faisant valoir que cette allocation était exonérée d'impôt.
Par un arrêt définitif du 5 octobre 2001, le tribunal départemental de Constanta confirma un jugement du 2 juillet 2001 faisant partiellement droit à la demande du requérant et condamna le ministère à lui verser 80
075
089
anciens lei roumains, soit environ 3
000 EUR. Le requérant encaissa, à une date non précisée, cette somme.
En 2002, le procureur général de la
Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre cet arrêt. Il fit valoir qu'en interprétant la législation interne, la cour d'appel avait commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.
Par un arrêt du 29 octobre 2003, la Cour suprême de justice accueillit le recours en annulation, cassa l'arrêt et le jugement susmentionnés et rejeta l'action du requérant. Elle jugea que les allocations avaient une nature salariale, étant par conséquent soumises à l'impôt.
Le 27 avril 2005, l'administration fiscale demanda au requérant de rembourser le montant encaissé en vertu du jugement définitif du 5
octobre
2001, avec les intérêts afférents calculés jusqu'au 18 janvier 2005.
Le 6 juillet 2005 le requérant versa 1
000 lei roumains nouveaux («
RON
») sur les comptes du ministère des Finances. Le 28 mars 2006, le requérant versa 1
000 RON sur les mêmes comptes.
Le requérant se plaint de ce que l'obligation de restituer une somme encaissée en vertu d'une décision passée en force de chose jugée a méconnu le droit au respect de ses biens. Il invoque les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 à la Convention ainsi que les articles 13 et 14 de la Convention.
Le 8 septembre 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je
déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Gheorghe Alexandru GÂLEA, à titre gracieux, la somme de 1
250 euros (mille deux cent cinquante euros) et 2
000 RON (deux mille lei roumains nouveaux) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouveaux lei roumains au taux applicable à la date du paiement, exempté de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire.
»
Le 17 juillet 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant
:
«
Je soussigné Gheorghe Alexandru GÂLEA, requérant dans l'affaire susmentionnée, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1
250 euros (mille deux cents cinquante euros) et 2
000
RON (deux mille lei roumains nouveaux) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exemptes de toute taxe éventuellement applicable à la date du paiement, exempté de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article
37
§
1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Roumanie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président