Secțiunea a treia Cerere n 24416/04 prezentată de Ioan GUZU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 iunie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 mai 2004, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament de procedură pe propria răspundere, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Ioan Guzu, este un resortisant român care are reședința în Constanța. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Din cauza restructurării armatei și a poliției încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative pentru a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția la armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t le octoya de alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, reclamantul, militar de carieră, a fost repartizat armatei de rezervă și a fost pensionat anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate anterior. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării (denumit în continuare "Ministerul Apărării") a dedus cuantumul impozitului pe venit. Prin intermediul unei acțiuni introduse împotriva ministerului, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, susținând că aceste alocații erau scutite de impozit. Ministerul s Prin hotărârea definitivă din 13 mai 2002, tribunalul departamental din Constanța a primit dreptul la acțiune și a condamnat ministerul să plătească reclamantului suma de 82 785 191 lei românești, respectiv aproximativ 3 000 EUR. Reclamantul a primit această sumă la o dată nespecificată. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. El a făcut să se afirme că, prin intermediul legislației interne, instanța a comis erori grave de drept, care au dus la o soluție greșită a litigiului. În martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit acțiunea în anulare, a pronunțat hotărârea în cauză și a respins acțiunea reclamantului. Ea a considerat că alocațiile aveau o natură salarială și, prin urmare, erau supuse la plata impozitului. Prin hotărârea definitivă din 25 septembrie 2007, instanța de apel din Constanța a respins acțiunea Ministerului Apărării de condamnare a care solicită să restituie suma percepută în urma hotărârii din 13 mai 2002 a tribunalului departamental din Constanța. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, reclamantul se plânge că obligația de a restitui suma percepută în temeiul unei decizii adoptate în forță de lucru judecat nu și-a respectat dreptul la respectarea proprietăilor sale. La 17 februarie 2009, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, subsemnatul Razvan-Horațiau Radu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că guvernul român oferă domnului Ioan Guzu, cu titlu gratuit, suma de 1 250 de euro (mii de mii două sute cincizeci de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei cu originea la Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda la care se face trimitere la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 11 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul, Ioan Guzu, remarcă faptul că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (mii de mii două sute cincizeci de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părți.Comisia consideră că acesta din urmă se bucură de respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și că nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea procedurii [art. 37 alineatul (1) in fine al Conveniei]. Prin urmare, cauza trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
24416/04
présentée par Ioan GUZU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 23 juin 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 mai 2004,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ioan Guzu, est un ressortissant roumain résidant à Constanța. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
En raison de la restructuration de l’armée et de la police entamée dès 1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.
A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’Etat leur octroya des allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.
A sa demande, le requérant, militaire de carrière, fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense (ci-après, «
le ministère
») déduisit le montant de l’impôt sur le
revenu.
Par une action introduite à l’encontre du ministère, le requérant demanda le remboursement de la somme retenue à titre d’impôt, en faisant valoir que ces allocations étaient exonérées d’impôt.
Le ministère s’opposa à l’action. Il estima que ces allocations étaient assimilées aux salaires et par conséquent, qu’elles étaient soumises à l’imposition.
Par un arrêt définitif du 13 mai 2002, le tribunal départemental de Constanța fit droit à l’action et condamna le ministère à verser au requérant la somme de 82
785
191 lei roumains, à savoir environ 3
000 euros. Le
requérant perçut cette somme à une date non précisée.
Le procureur général de la Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre cet arrêt. Il fit valoir qu’en interprétant la législation interne, le tribunal avait commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.
Par un arrêt du 23
mars 2004, la Haute Cour de cassation et justice accueillit le recours en annulation, cassa l’arrêt susmentionné et rejeta l’action du requérant. Elle jugea que les allocations avaient une nature salariale, et étaient par conséquent soumises à l’impôt.
Par un arrêt définitif du 25 septembre 2007, la cour d’appel de Constanța rejeta l’action du ministère de la Défense visant à faire condamner le
requérant à restituer la somme perçue à la suite de l’arrêt du 13 mai 2002 du tribunal départemental de Constanța.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 à la
Convention, le requérant se plaint de ce que l’obligation de restituer la
somme perçue en vertu d’une décision passée en force de chose jugée a méconnu son droit au respect de ses biens.
Le 17 février 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
“
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, Agent du gouvernement roumain devant la
Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Ioan Guzu, à titre gracieux, la somme de 1
250 euros (mille
deux
cent cinquante euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la
requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la
Banque
centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
”
Le 11 février 2009, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la
partie requérante
:
“
Je soussigné, Ioan Guzu, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1
250 euros (mille deux cent cinquante euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
”
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les
parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président