Secțiunea a treia Cerere nr. 24400/04 prezentată de Ioan SOLOMON împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 noiembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 31 martie 2004, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. După ce a făcut acest lucru în mod deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Ioan Solomon, este un resortisant român cu reședința în Constanța. Guvernul român (atît) a fost reprezentat de co-agentul său, dl Ruxandra Pașoi, căruia i-a succedat Agent Razvan-Horațiu Radu, Ministerul Afacerilor Externe. Ca urmare a restructurării armatei și a poliției inițiate încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să solicite numirea lor în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t le octoya de alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, reclamantul, militar de carieră, a fost repartizat armatei de rezervă și a fost pensionat anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate anterior. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării (denumit în continuare "Ministerul Apărării") a dedus cuantumul impozitului pe venit. Prin intermediul unei acțiuni introduse împotriva ministerului, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, susținând că aceste alocații erau scutite de impozit. Ministerul s Prin hotărârea definitivă din 9 octombrie 2001, tribunalul departamental din Constanța a primit dreptul la acțiune și a condamnat ministerul să plătească reclamantului suma de 82 738 935 de lei românești vechi, respectiv aproximativ 3 000 de euro. Reclamantul a primit această sumă la o dată nespecificată. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. El a făcut să se afirme că, în temeiul legislației interne, instanța a comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită a litigiului. Printr-o hotărâre din 25 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare, a pronunțat hotărârea în cauză și a respins acțiunea reclamantului. Ea a considerat că alocațiile aveau o natură salarială și, prin urmare, erau supuse impozitului. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de faptul că obligația de a restitui suma percepută în virtutea unei decizii adoptate în forță de lucru judecat a încălcat dreptul său la respectarea proprietăților sale. LA 24 septembrie 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu subsemnat, Răzvan-Horațiu Radu, agentul guvernului român în fața Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Ioan SOLOMON, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (mii de două sute cincizeci de euro) și îi restituie eventualele sume încasate ca urmare a executării forțate a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2003 în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, vor fi scutite de orice taxă aplicabilă. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 22 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, semnată de reclamantă, prin care s-a dispus să renunțe la orice pretenție împotriva reclamantului cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se condamnă reclamantul să ramburseze suma în litigiu. Subsemnatul, Ioan SOLOMON, ia notă de faptul că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 de euro (mii de mii două sute cincizeci de euro) și să-mi restituie eventualele sume percepute ca urmare a executării forțate a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2003 în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2003 Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, vor fi scutite de orice taxă aplicabilă în orice moment și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Observ, de asemenea, că guvernul român și-a exprimat angajamentul de a renunța la orice pretenție cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se dispune rambursarea sumei în litigiu. În plus, acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părți.Comisia consideră că acesta din urmă se bucură de respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și că nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea procedurii [art. 37 alineatul (1) in fine al Conveniei]. Prin urmare, cauza trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
24400/04
présentée par Ioan SOLOMON
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 novembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 31 mars 2004,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ioan Solomon, est un ressortissant roumain résidant à Constanța. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son co-agent, M
me
Ruxandra Pașoi, auquel a succédé son
agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
En raison de la restructuration de l’armée et de la police entamée dès
1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.
A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’Etat leur octroya des
allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.
A sa demande, le requérant, militaire de carrière, fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense (ci-après, «
le ministère
») déduisit le montant de l’impôt sur le
revenu.
Par une action introduite à l’encontre du ministère, le requérant demanda le remboursement de la somme retenue à titre d’impôt, en faisant valoir que ces allocations étaient exonérées d’impôt.
Le ministère s’opposa à l’action. Il estima que ces allocations étaient assimilées aux salaires et par conséquent, qu’elles étaient soumises à l’imposition.
Par un arrêt définitif du 9 octobre 2001, le tribunal départemental de Constanța fit droit à l’action et condamna le ministère à verser au requérant la somme de 82 738 935 anciens lei roumains, à savoir environ 3 000 euros. Le requérant perçut cette somme à une date non précisée.
Le procureur général de la Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre cet arrêt. Il fit valoir qu’en interprétant la législation interne, le tribunal avait commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.
Par un arrêt du 25 novembre 2003, la Cour suprême de justice accueillit le recours en annulation, cassa l’arrêt susmentionné et rejeta l’action du requérant. Elle jugea que les allocations avaient une nature salariale, et étaient par conséquent soumises à l’impôt.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 à la
Convention, le requérant se plaint de ce que l’obligation de restituer la
somme perçue en vertu d’une décision passée en force de chose jugée a méconnu son droit au respect de ses biens.
Le 24 septembre 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, Agent du gouvernement roumain devant la
Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Ioan SOLOMON, à titre gracieux, la somme de 1 250 euros (mille
deux
cent
cinquante euros) et de lui restituer les sommes éventuellement perçues à la
suite de l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de Justice du 25
novembre 2003 en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la
requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Ces sommes, qui couvriront tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable. Elles seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement s’engage à renoncer à toute prétention à l’encontre du requérant à propos des faits à l’origine de ladite requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de Justice du 25 novembre 2003 ou de toute autre décision condamnant le requérant à rembourser la somme litigieuse.
»
Le 22 juin 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la
partie requérante
:
«
Je soussigné, Ioan SOLOMON, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1 250 euros (mille deux cent cinquante euros) et à me restituer les sommes éventuellement perçues à la suite de l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de Justice du 25 novembre 2003 en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la
Cour européenne des Droits de l’Homme.
Ces sommes, qui couvriront tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable. Elles seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Je note également que le gouvernement roumain s’engage à renoncer à toute prétention à propos des faits à l’origine de la requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de Justice du 25 novembre 2003 ou de toute autre décision ordonnant le remboursement de la somme litigieuse.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les
parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En
conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président