Secțiunea a treia Cerere nr. 13015/04 prezentată de Maria CADARU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 26 august 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 martie 2004, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentei, Maria Cadaru, este un resortisant român, născut în 1947 și rezident în Cluj. Guvernul român ( Ca urmare a restructurării armatei și a poliției, începând cu 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, statul le-a acordat alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea acestora, militarii de carieră au fost repartizați în armata de rezervă și pensionați anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate anterior. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării (denumit în continuare, Ministerul Apărării) deduce suma impozitului pe venit. În 2001, reclamanta sesizează instanța de primă instanță din Cluj-Nappo de o acțiune care urmărește să oblige Ministerul Apărării Naționale să-i restituie 91 649 930 lei românești, sumă reprezentând suma reținută cu titlu de impozit, susținând că aceste alocații erau scutite de impozit. Prin hotărârea definitivă din 16 noiembrie 2001, tribunalul departamental din Cluj a acordat parțial dreptul la cererea recurentei și a condamnat ministerul să îi plătească 41 854 124 de foști lei români, respectiv aproximativ 1 608 EUR. La o dată nespecificată, reclamanta a primit această sumă. La 21 octombrie 2002, procurorul general al România a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. El a făcut să se afirme că, prin luarea în considerare a legislației interne, instanța de apel a comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită a litigiului. Printr-o hotărâre din 31 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare, a clasat hotărârea în cauză și a respins acțiunea reclamanților. Ea a considerat că alocațiile aveau o natură salarială, fiind, prin urmare, supuse impozitului. La cererea Ministerului, prin hotărâri din 29 iunie și 1 iulie În 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Petroșani a ordonat rambursarea sumelor plătite recurentei. GRIEFS Recurenta se plânge că obligația de a restitui o sumă încasată în temeiul unei decizii în forță de lucru judecat a încălcat dreptul la respectarea proprietăților sale (art. 6 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție). La 21 aprilie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu subsemnatul, Razvan-Horatiu RADU, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Maria CADARU, titlul grațios, suma de 1 250 de euro (o mie două sute cincizeci de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără orice taxă aplicabilă și plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 17 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de recurentă, subsemnată Maria CADARU, reclamantă în cauza menționată anterior, remarcă faptul că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 euro (o mie două sute cincizeci de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
13015/04
présentée par Maria CADARU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 26 août 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 mars 2004,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Maria Cadaru, est une ressortissante roumaine, née en 1947 et résidant à Cluj. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Razvan-Horatiu Radu, du ministère des Affaires Étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En raison de la restructuration de l’armée et de la police, entamée dès 1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.
A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’État leur octroya des allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.
A leur demande, les militaires de carrière furent affectés à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense (ci-après, «
le ministère
») déduisit le montant de l’impôt sur le revenu.
En 2001, la requérante saisit le tribunal de première instance de
Cluj-Napoca d’une action tendant à obliger le Ministère de la défense nationale à lui restituer 91
649
930 lei roumains, montant représentant la somme retenue à titre d’impôt, en faisant valoir que ces allocations étaient exonérées d’impôt.
Par un arrêt définitif du 16 novembre 2001, le tribunal départemental de Cluj fit partiellement droit à la demande de la requérante et condamna le ministère à lui verser 41
854
124 anciens lei roumains, à savoir environ 1
608
EUR. La requérante encaissa, à une date non précisée, cette somme.
Le 21 octobre 2002, le procureur général de la
Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre cet arrêt. Il fit valoir qu’en interprétant la législation interne, la cour d’appel avait commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.
Par un arrêt du 31 octobre 2003, la Cour suprême de justice accueillit le recours en annulation, cassa l’arrêt susmentionné et rejeta l’action des requérants. Elle jugea que les allocations avaient une nature salariale, étant par conséquent soumises à l’impôt.
Sur demande du ministère, par des jugements des 29 juin et 1
er
juillet
2004, le tribunal de première instance de Petroșani ordonna le remboursement des sommes versées à la requérante.
La requérante se plaint de ce que l’obligation de restituer une somme encaissée en vertu d’une décision passée en force de chose jugée a méconnu le droit au respect de ses biens (article 6
§
1 de la Convention et article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention).
Le 21 avril 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu RADU, Agent
du gouvernement roumain devant la Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M
me
. Maria CADARU,
à
titre gracieux, la somme de 1
250 euros (mille deux cent cinquante euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouveaux lei roumains au taux applicable à la date du paiement, exempte de toute taxe éventuellement applicable et payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 17 janvier 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la requérante
:
«
Je soussignée, Maria CADARU, requérante dans l’affaire précitée, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1
250
euros (mille deux cents cinquante euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président