- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 iunie 2014
- Stat pârât
- SRB
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Red împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 3551/08, William RED împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 3 iunie 2014 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 ianuarie 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul sârb și de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ reclamantul, dl William Red, [1] este un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, născut în 1984, locuiește în Banja Luka (Bosnia și Herțegovina) și locuiește temporar în Londra (Regatul Unit).
El a fost reprezentat în fața Curții de către dna G. Rakočević, avocat practicant în Niš. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul s-a plâns, referindu-se la articolele 6 și 8 din Convenție, cu privire la lungimea excesivă a procedurii de paternitate, precum și la faptul că eșecul continuu al instanțelor interne de a adopta decizii finale în cazul său de paternitate l-a lăsat într-o stare de incertitudine prelungită în ceea ce privește identitatea sa personală. Procedura de paternitate a început în 2002 și a fost încheiat în 2013. La 10 ianuarie 2014, Curtea a invitat Guvernul sârb să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și, având în vedere naționalitatea reclamantului, a informat Guvernul Bosniei și Herțegovina că acestea pot, dacă doresc, prezenta observații scrise cu privire la acest caz.
În aceeași dată, s-a acordat, de asemenea, tratamentul prioritar, în conformitate cu art. 41 din Regulamentul Curții. Prin scrisoarea din 6 martie 2014, Agentul Guvernului sârb a informat Curtea cu privire la o soluție extrajudiciară care a fost atinsă de părți la 3 martie 2014, în următoarele termeni: „1. Republica Serbia se angajează să plătească reclamantului... ex gratia 4.500 euro, convertite în Dinar sârb, la rata medie a pieței, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate, în vederea asigurării unei soluționari a cauzei [depunerea nr. 3551/08 în funcție de Curtea Europeană a Drepturilor Omului]. 2. Prin această soluție, reclamantul renunță la orice reclamație, pe orice motiv legat de drepturile omului, împotriva Republicii Serbiei în ceea ce privește procedurile de paternitate încheiate în fața Tribunalului Superior din Belgrad (P. nr. 4339/09).
(3) Sumele indicate se plătesc în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de a elimina cazul din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 4. Reclamantul renunță la orice nouă afirmații împotriva Republicii Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere cererii nr. 3551/08 prezentate Curții Europene a Drepturilor Omului. 5. Această soluționare constituie o rezoluție finală a cazului.” Prin scrisoarea primită de Curte la 17 martie 2014, reclamantul a informat Curtea cu privire la încheierea procedurii de paternitate impușită și a confirmat acordul său cu privire la cererea sa care a fost anulată pe baza condițiilor de soluționare menționate mai sus.
Guvernul Bosniei și Herțegovina nu a exercitat dreptul de a interveni. Curtea ia act de soluționarea atinsă între părți și cererea de retragere a reclamantului. Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului [1] Numele reclamantului era Vilijem Andrea Nikolić la momentul depunerii cererii.
La 17 martie 2014, reclamantul a informat Curtea că, între timp, și-a schimbat numele în numele lui William Red.
THIRD SECTION
DECISION Application no. 3551/08 William RED against Serbia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 June 2014 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 January 2008, Having regard to the comments submitted by the Serbian Government and the applicant, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr William Red, [1] is a citizen of Bosnia and Herzegovina, who was born in 1984, lives in Banja Luka (Bosnia and Herzegovina) and is temporarily residing in London (the United Kingdom). He was represented before the Court by Ms G. Rakočević, a lawyer practising in Niš.
The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Rodić.
The applicant complained, referring to Articles 6 and 8 of the Convention, about the excessive length of the paternity proceedings, as well as that the continued failure of the domestic courts to adopt final decisions in his paternity case has left him in a state of prolonged uncertainty regarding his personal identity. The paternity proceedings had commenced in 2002 and were terminated in 2013.
On 10 January 2014 the Court invited the Serbian Government to submit their observations on the admissibility and merits of the application, and, in view of the applicant’s nationality, informed the Government of Bosnia and Herzegovina that they may, if they so wish, submit written comments on the case. On the same date, the priority treatment was also given to the application in accordance with Rule 41 of the Rules of Court.
By letter dated 6 March 2014, the Agent of the Serbian Government informed the Court of an out-of-court settlement that had been reached by the parties on 3 March 2014, in the following terms: “1. The Republic of Serbia undertakes to pay to the applicant... ex gratia 4,500 euros, converted into Serbian Dinar, at the mid-market rate, which amount will cover for any non-pecuniary damage as well as any costs and expenses incurred, with a view to securing a settlement of the case [application no. 3551/08 pending before the European Court of Human Rights]. 2. By this settlement, the applicant shall give up any claims, on any human rights-related ground, against the Republic of Serbia in respect of the terminated paternity proceedings before the Belgrade High Court (P. no. 4339/09). 3. The indicated sums shall be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the European Court of Human Rights to strike the case out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. 4. The applicant waives any further claims against the Republic of Serbia in respect to the facts giving rise to the application no. 3551/08 submitted to the European Court of Human Rights. 5. This settlement constitutes a final resolution of the case.”
By letter received by the Court on 17 March 2014 the applicant informed the Court about the termination of the impugned paternity proceedings and confirmed his agreement to his application being struck out on the basis of the above-mentioned settlement terms.
The Government of Bosnia and Herzegovina did not exercise their right to intervene. THE LAW
The Court takes note of the settlement reached between the parties and the applicant’s withdrawal request. The Court considers that the applicant no longer wishes to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President [1] The applicant’s name was Vilijem Andrea Nikolić at the time of lodging the application. On 17 March 2014 the applicant informed the Court that he has, in the meantime, changed his name to William Red.