SECȚIUNEA A TREIA CAUZA PETROIU ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 30105/05) HOTĂRÂREA Satisfacției echitabile Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură al Curții printr-o hotărâre pronunțată la 14 iunie 2016. Această versiune a fost rectificată la 2 februarie 2015 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții. STRASBURG 3 iunie 2014 DEFINITIVF 03/09/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Petroiu și alții c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 mai 2014, Renunță la hotărâre că, adoptat la această dată de procedură La data de inițiere a procedurii se află o cerere (n 30105/05) îndreptată împotriva României și din care doisprezece resortisanți ai acestui stat, domnul Florica Maria Petroiu, domnul Constantin Petroiu, domnul Florin-Constantin Stăncescu, M. Maria Peicev, Lidia Peicev, domnul Mircea-Constantin Sterian, domnul Maria-Alendera Sterian, domnul Doru Danuț Dumitru Popescu, domnul Ena Riescu (Georgescu), M Mihaela-Iuliana Vintilescu, domnul Ana Maria Antrei și domnul Parașiva Vintil Prin hotărârea din 24 noiembrie 2009, Curtea a declarat inadmisibilă pentru neobosirea cererii în ceea ce privește ultimii patru reclamanți, domnul Ena Riescu (Georgescu), Mihaela-Iuliana Vintilescu, Ana-Maria Apetrei și Parașiva Vintilescu ( Petroiu și alții c. România, n 30105/05, § 23, 24 noiembrie 2009). Trei dintre reclamanți, domnul Maria-Alendera Sterian, M. Florin Constantin Stăncescu și dl Doru Danut Dumitru Popescu, care au decedat la 23 aprilie 2007, 10 martie 2006 și, respectiv, 20 ianuarie 2006, moștenitorii lor, dl Bogdan-Andrei Sterian, dl Ruxandra-Marina Stavre [1] și, respectiv, dl Didona Emilia Didea, au continuat procedura în fața Curții. Prin aceeași hotărâre din acțiunea principală din 24 noiembrie 2009, Curtea a statuat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție ca urmare a lipsei de despăgubiri pentru privarea de proprietate suferită de primii opt reclamanți (ibidem, §§ 34-36). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanții au solicitat în principal restituirea apartamentului vândut de către stat, în subsidiar, o despăgubire echivalentă cu valoarea de piață a bunurilor lor, precum și o reparație a neajunsului de a vinde terenul respectiv. În cele din urmă, reclamanții au solicitat, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul moral și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a formulat o cerere și a invitat părțile să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea ar fi devenit definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem) Prin scrisoarea din 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte eventualele observații și propuneri actualizate. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații și comentarii. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În scrisorile lor din 20 septembrie și 24 octombrie 2013, reclamanții solicită, în principal, restituirea apartamentului. În subsidiar, aceștia solicită următoarele sume: 239 200 EUR pentru valoarea de piață a bunului lor, în conformitate cu un raport de experți din 2007, 90 000 EUR pentru lipsa de plată și 2 472 000 EUR pentru prejudiciul cauzat de posibilitatea de a vinde terenul în cauză; în plus, reclamanții solicită 2 000 000 EUR pentru prejudiciul moral. În observațiile sale actualizate, guvernul informează Curtea că procedura administrativă privind notificarea formulată de solicitanți în conformitate cu legea 10/2001 este încă în curs de desfășurare în fața autorităților administrative. El invită Curtea să respingă cererea de satisfacție echitabilă formulată de solicitanți. În primul rând, consideră că reclamanții trebuiau să epuizeze noile căi de atac introduse de legea nr. 165/2013. În orice caz, guvernul susține că valoarea bunului ar trebui calculată în conformitate cu criteriile stabilite de tabloul de calcul al prețurilor la suprafață realizat de Camera notarilor, instrumentul prevăzut de legea nr. 165/2013 pentru evaluarea clădirilor vizate de legile de restituire. În acest scop, acesta prezintă un document întocmit în septembrie 2013 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care indică faptul că valoarea bunului reclamantului este de 142 052 EUR. În ceea ce privește cererea de neîndeplinire a obligațiilor și prejudiciul cauzat de posibilitatea de a vinde terenul în cauză, guvernul consideră că aceasta are un caracter speculativ. El contestă existența unei legături de cauzalitate între încălcarea convenției și prejudiciul moral invocat de reclamanți. În ceea ce privește observarea guvernului cu privire la noul remediu care trebuie epuizat în conformitate cu Legea nr. 165/2013, Curtea nu poate accepta, în această etapă a procedurii, argumentul neobosirii noilor căi de atac interne pentru acordarea unei despăgubiri, în timp ce Curtea este deja pronunțată pe fondul cauzei (Xenides-Arestis c. Turcia (satisfacție echitabilă), n 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 10. Curtea reamintește că o hotărâre în constatarea unei încălcări antrenează pentru statul pârât obligația de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). În speță, Comisia amintește că a concluzionat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza privării de proprietate a primilor opt solicitanți, ca urmare a vânzării bunurilor lor de către stat către terți, combinată cu absența totală a despăgubirii. 11. Curtea consideră că reclamanții în cauză au suferit, fără îndoială, un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. 12. Pentru a determina prejudiciul încercat ca urmare a privării de proprietate suferită, Curtea ține seama de circumstanțele fiecărei specii și de o marjă mare de apreciere (a se vedea, de exemplu, Agrokompleks c. Ucraina (satisfacție echitabilă) 23465/03, §§ 81-84, 25 iulie 2013). 13. În speță, Curtea consideră că este necesar să se aloce reclamanților o sumă în raport direct cu valoarea actuală a bunului (Loisidou c. Turcia (art. 50), 29 iulie 1998, § 31, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 ; a se vedea Strain și alte c. România, n 57001/00, § 81, CEDH 2005 VII 14. În ceea ce privește informațiile pe care le deține, Curtea consideră că este necesar să se aloce în comun reclamanților suma de 142 052 EUR pentru daune materiale. 15. În ceea ce privește sumele solicitate pentru neefectuare și pentru posibilitatea de a vinde terenul în cauză Curtea nu poate specula asupra posibilității și eficienței închirierii unui apartament în cauză și a unei vânzări a terenului în cauză (Buzatu c. România (satisfacție echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005 16. În plus, Comisia consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral, în special din cauza dreptului grav la respectarea bunurilor lor. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și hotărând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea alocă fiecăruia suma de 1 500 EUR, cu titlu de prejudiciu moral. Reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor poștale și au depus o copie a facturii și au primit o plată a taxei de avocat achitată în 2005, a cărei valoare se ridică la 1 190 EUR și o copie a facturii pentru cheltuielile poștale, în valoare de 80 EUR. 18. Guvernul contestă cererea reclamanților și consideră că suma solicitată pentru onorariu este excesivă. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. 20. În speță și având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 270 EUR solicitată, pentru care au fost prezentate documente justificative și consideră că este adecvat să se atribuie în comun reclamanților. Interese moratorii 21. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA ..UNANIMITATE, A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților domnului Florica-Maria Petroiu, domnul Constantin Petroiu, M Ruxandra-Marina Stavre [2] , M Maria Peicev, M. Lidia Peicev, domnul Mircea-Constantin Sterian, domnul Bogdan-Andrei Sterian și domnul Didona Emilia Didea, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data Regulamentului 142 052 EUR (o sută patruzeci și două de mii 52 de euro), împreună, pentru daune materiale ii. 500 EUR (o mie cinci sute de euro) fiecărui solicitant, pentru daune morale iii. 270 EUR (o mie două sute șaptezeci de euro), împreună, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 iunie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Santiago Quesada Josep Casadevall modulier Președinte [1] Rectificat la 2 februarie 2015 : textul a fost următorul: Ruxandra-Mariana Stavre ... [2] Rectificat la 2 februarie 2015 : textul a fost următorul: mai jos: Ruxandra-Mariana Stavre...
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE PETROIU ET AUTRES c. ROUMANIE
(Requête n
o
30105/05)
ARRÊT
(
Satisfaction équitable
)
Cet arrêt a été révisé conformément à l'article 80 du règlement de la Cour par un arrêt prononcé le 14 juin 2016.
Cette version a été rectifiée le 2 février 2015
conformément à l’article 81 du règlement de la Cour.
3 juin 2014
03/09/2014
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Petroiu et autres c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
Valeriu Grițco,
Iulia Antoanella Motoc,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 13 mai 2014,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
30105/05) dirigée contre la Roumanie et dont douze ressortissants de cet État, M
me
Florica
‑
Maria Petroiu, M. Constantin Petroiu, M. Florin-Constantin Stăncescu, M
me
Maria Peicev, M
me
Lidia Peicev, M. Mircea-Constantin Sterian, M
me
Maria-Alexandra Sterian, M. Doru Dănuț Dumitru Popescu, M
me
Ena Rizescu (Georgescu), M
me
Mihaela-Iuliana Vintilescu, M
me
Ana
Maria Apetrei et M
me
Paraschiva Vintilescu («
les requérants
»), ont saisi la Cour le 9 octobre 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 24 novembre 2009 («
l’arrêt au principal
»), la Cour a déclaré irrecevable pour non-épuisement la requête en ce qui concerne les quatre derniers requérants, M
mes
Ena Rizescu (Georgescu), Mihaela-Iuliana Vintilescu, Ana-Maria Apetrei et Paraschiva Vintilescu (
Petroiu et autres c.
Roumanie
, n
o
30105/05, § 23, 24
novembre
2009).
Trois des requérants, M
me
Maria-Alexandra Sterian, M.
Florin
‑
Constantin Stăncescu et M. Doru Dănuț Dumitru Popescu, étant décédés les 23 avril 2007, 10 mars 2006 et 20 janvier 2006, respectivement, leurs héritiers, M. Bogdan-Andrei Sterian, M
me
Ruxandra-Marina Stavre
[1]
et M
me
Didona Emilia Didea, respectivement, ont continué la procédure devant la Cour.
Par le même arrêt au principal du 24 novembre 2009 la Cour a jugé qu’il y a eu violation de l’article 1
du Protocole n
o
1 à la Convention du fait de l’absence d’indemnisation pour la privation de propriété subie par les huit premiers requérants (
ibidem
, §§
34-36).
3.
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, les requérants réclamaient à titre principal la restitution de l’appartement vendu par l’État, en subsidiaire une indemnisation équivalente à la valeur marchande de leur bien, ainsi qu’une réparation du défaut de jouissance et de l’impossibilité de vendre le terrain afférent. Enfin, les requérants réclamaient également une réparation du préjudice moral et le remboursement des frais et dépens.
4.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité les parties à lui soumettre par écrit, dans un délai de trois mois à compter du jour où l’arrêt serait devenu définitif, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel elles pourraient aboutir (
ibidem
, § 44, et point 3 du dispositif de l’arrêt au principal).
5.
Par une lettre du 23 juillet 2013, la Cour a invité les parties à soumettre leurs éventuels commentaires et propositions actualisés. Tant les requérants que le Gouvernement ont déposé des observations et commentaires.
6.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
7.
Dans leurs courriers des 20 septembre et 24 octobre 2013, les requérants réclament, à titre principal, la restitution de l’appartement. À titre subsidiaire, ils réclament les sommes suivantes
: 239
200
EUR pour la valeur marchande de leur bien conformément à un rapport d’expert datant de 2007, 90
000 EUR pour le défaut de jouissance et 2
472
000 EUR pour le préjudice causé par l’impossibilité de vendre le terrain afférent. En outre, les requérants réclament 2
000
000 EUR au titre du préjudice moral.
8.
Dans ses observations actualisées, le Gouvernement informe la Cour du fait que la procédure administrative visant la notification formulée par les requérants selon la loi
n
o
10/2001 est toujours pendante devant les autorités administratives. Il invite la Cour à rejeter la demande de satisfaction équitable formulée par les requérants. En premier lieu il estime que les requérants devaient épuiser les nouvelles voies de recours introduites par la loi n
o
165/2013. En tout état de cause, le Gouvernement soutient que la valeur du bien devrait être calculée selon les critères fixés par le tableau d’estimation des prix de l’immobilier réalisé par la chambre des notaires, instrument prévu par la loi n
o
165/2013 pour l’évaluation des immeubles visés par les lois de restitution. Il soumet à cet effet un document établi en septembre 2013 par l’Autorité Nationale pour la Restitution des Propriétés indiquant que la valeur du bien des requérants est de 142
052
EUR.
Quant à la demande visant le défaut de jouissance et le préjudice causé par l’impossibilité de vendre le terrain afférent, le Gouvernement estime qu’elle revêt un caractère spéculatif.
Il conteste l’existence d’un lien de causalité entre la violation de la Convention et le préjudice moral allégué par les requérants.
9.
En ce qui concerne l’observation du Gouvernement au sujet du nouveau remède à épuiser selon la loi n
o
165/2013, la Cour ne peut pas accepter, à ce stade de la procédure, l’argument du non-épuisement des nouvelles voies de recours internes pour l’octroi d’une indemnisation, alors que la Cour s’est déjà prononcée sur le fond de l’affaire (
Xenides-Arestis c.
Turquie
(satisfaction équitable), n
o
46347/99, § 37, 7 décembre 2006).
10.
La Cour rappelle qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour l’État défendeur l’obligation de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (
Iatridis c. Grèce
(satisfaction équitable) [GC], n
o
31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). En l’espèce, elle rappelle avoir conclu à la violation de l’article 1 du Protocole n
o
1, en raison de la privation de propriété des huit premiers requérants, suite à la vente de leur bien par l’État à des tierces personnes, combinée avec l’absence totale d’indemnisation.
11.
La Cour considère que les requérants en cause ont incontestablement subi un préjudice matériel en relation directe avec la violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
12.
Pour déterminer le préjudice éprouvé du fait de la privation de propriété subie, la Cour tient compte des circonstances de chaque espèce et jouit d’une grande marge d’appréciation (voir, par exemple,
Agrokompleks c. Ukraine
(satisfaction équitable)
,
n
o
23465/03, §§ 81-84, 25 juillet 2013).
13.
En l’espèce, la Cour estime qu’il y a lieu à allouer aux requérants une somme en rapport directe avec la valeur actuelle du bien (
Loizidou c.
Turquie
(article 50), 29
juillet
1998, § 31,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
IV
; voir
Străin et autres c. Roumanie
, n
o
2005
‑
VII).
14.
Eu égard aux informations en sa possession, la Cour considère qu’il y a lieu d’allouer conjointement aux requérants la somme de 142
052
EUR pour dommage matériel.
15.
Pour ce qui est des sommes demandées au titre de défaut de jouissance et de l’impossibilité de vendre le terrain afférent
à l’immeuble, la Cour ne saurait spéculer sur la possibilité et le rendement d’une location de l’appartement en cause et d’une vente du terrain en question (
Buzatu c.
Roumanie
(satisfaction équitable), n
o
34642/97, § 18, 27 janvier 2005).
16.
Elle estime de surcroît que les requérants ont subi un préjudice moral du fait notamment de l’atteinte grave au droit au respect de leur bien. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession et statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, la Cour alloue à chacun la somme de 1 500 EUR, au titre du préjudice moral.
B.
Frais et dépens
17.
Les requérants sollicitent le remboursement d’honoraires d’avocat et des frais postaux et ont versé au dossier copie de la facture et le reçu des honoraires d’avocat acquittés en 2005, dont le montant s’élève à 1
190 EUR et copie de la facture des frais postaux, d’un montant de 80 EUR.
18.
Le Gouvernement conteste la demande des requérants et considère que le montant sollicité pour honoraire d’avocat est excessif.
19.
Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux.
20.
En l’espèce et compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable la somme de 1 270 EUR réclamée, pour laquelle des pièces justificatives ont été produites, et elle juge approprié de l’allouer conjointement aux requérants.
C.
Intérêts moratoires
21.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Dit
a)
que l’État défendeur doit verser aux requérants M
me
Florica-Maria Petroiu, M. Constantin Petroiu, M
me
Ruxandra-Marina Stavre
[2]
, M
me
Maria Peicev, M
me
Lidia Peicev, M. Mircea-Constantin Sterian, M.
Bogdan-Andrei Sterian et M
me
Didona Emilia Didea, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention, les sommes suivantes
plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement
:
i.
142
052
EUR (cent quarante-deux mille cinquante-deux euros), conjointement, pour dommage matériel
;
ii.
1
500 EUR (mille cinq cents euros) à chaque requérant, pour dommage moral
;
iii.
1
270 EUR (mille deux cent soixante-dix euros), conjointement, pour frais et dépens
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
2.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 juin 2014, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président
[1]
.
Rectifié le 2 février 2015
: le texte était le suivant
: «
M
me
Ruxandra-Mariana Stavre…
»
[2]
.
Rectifié le 2 février 2015
: le texte était le suivant
: «
M
me
Ruxandra-Mariana Stavre…
»