AFFAIRE REDNIC ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

11.01.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE REDNIC ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 123/08) HOTĂRÂREA (fond) Această versiune a fost rectificată la 2 septembrie 2014, în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții. STRASBURG 11 ianuarie 2011 DEFINF 11/04/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Bošjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 decembrie 2010, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată, PROCEDURA DE INIȚIERE A PROCEDURII se află o cerere (n 123/08) îndreptată împotriva României și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnul meu Silvia Rednic, Eleonora Roșca, Eugenia Bușile, Cornelia Săcăreanu și domnul Nicolae [1] Roșca ( La 10 decembrie 2007, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 15 septembrie 2008, președintele celei de a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite articolul Õ 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Roșca, care își are reședința în Roma. Printr-o decizie din 2 august 1991, Comisia departamentală din Brașov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind domeniul La 7 noiembrie 2006, părțile interesate au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Fagaș cu privire la o acțiune împotriva comisiei locale de la Sâmbăta de Sus pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind domeniul Prin hotărârea din 8 martie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Fagăraș a ordonat comisiei locale să pună în posesia terenului în litigiu în fosta sa locație, în conformitate cu decizia administrativă menționată anterior. Tribunalul a dispus, de asemenea, comisiei departamentale să le elibereze un titlu de proprietate. În lipsa exercitării căilor de atac de către părți, hotărârea a devenit definitivă la o dată nespecificată. Printr-o scrisoare din 8 decembrie 2008, comisia locală a informat părțile interesate că a inițiat demersurile pentru măsurarea topografică necesară pentru a le pune în posesia terenului atribuit și pentru a elibera un titlu de proprietate. Potrivit informațiilor furnizate de părți, până în prezent nu au fost puse în posesia terenului respectiv și nu li s-a eliberat titlul de proprietate. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în cauza Constantin Popescu c. România 5571/04, §§ 20-23, 30 septembrie 2008). PRIVIND VIOLAȚIILE ALEGATE DE LA ARTICOLELE 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 10. Reclamanții susțin că neexecutarea hotărârii definitive din 8 martie 2007 le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din convenție, precum și dreptul acestora la respectarea bunurilor lor, astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr. (1) Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 11. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 12. Guvernul observă că autoritățile interne nu au rămas în pasivitate și că comisia locală a inițiat demersurile pentru ca persoanele interesate să fie puse în posesia terenului și că li se eliberează un titlu de proprietate. 13. Reclamanții contestă această teză. 14. Curtea constată că, prin decizia din 12 august 1991, Comisia locală le-a recunoscut reclamanților dreptul de a fi reconstituit dreptul de proprietate pe un teren de 8,28 ha și că, prin hotărârea definitivă din 8 august 1991, martie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Fagăraș a ordonat comisiei locale să pună în deținerea terenului în litigiu pe reclamanți și ca comisia departamentală să le elibereze un titlu de proprietate. 15. Cu toate că comisia locală a informat părțile interesate prin scrisoarea sa din 8 decembrie 2008 cu privire la demersurile sale în vederea executării hotărârii definitive menționate, Curtea ia notă că, până în prezent, nu au fost puse în posesia terenului și că nu li s-a eliberat titlul de proprietate. 16. Prin urmare, Curtea consideră că termenul de punere în aplicare care a expirat deja în speță nu este rezonabil, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (Dorneanu c. România, n 1818/02, § 52, 26 iulie 2007 Becciu c. Moldova , n 32347/04, § 28, 13 noiembrie 2007) și reamintește, în acest sens, că omisiunea Autoritățile, fără o justificare relevantă, de a executa o decizie definitivă într-un termen rezonabil, pot conduce la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză aparține unei autorități administrative (Acatrinei c. România, n 7114/02, § 40, 26 octombrie 2006 și Dorneanu, citată anterior, § 41 17. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu s-a depus toate eforturile necesare pentru a se asigura executarea cu cele mai bune intenii a deciziei judiciare favorabile reclamaiilor. Prin urmare, în speță, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenie și art. 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 18. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că sunt impediment consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 19. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții solicită rambursarea valorii de piață a terenului și solicită, de asemenea, o sumă de 150 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile pe care le-ar fi suferit din cauza lipsei de acoperire a terenului în litigiu. În ceea ce privește prejudiciul moral, părțile interesate solicită în acest sens o sumă de 50 000 EUR. 20. Guvernul observă că părțile nu au furnizat un raport de expertiză în sprijinul pretențiilor lor privind valoarea terenului sau orice alt document relevant în acest sens. , valoarea maximă pentru un teren situat în intra Muros s mai mică de 36 EUR/m și valoarea minimă pentru un teren situat în extra Muros s mai mică de EUR/ha. constată că reclamanții nu au furnizat niciun document relevant pentru a-și justifica pretențiile și solicită Curții să le respingă. În ceea ce privește cererea părților interesate în ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că o constatare a încălcării ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul pretins 21. În circumstanțele din speță, Curtea consideră că problema aplicării articolului 41 nu se află în stare de fapt, astfel încât aceaceasta ar trebui să fie rezervată ținând seama, de asemenea, de posibilitatea de a ajunge la un acord între statul pârât și cei interesați [art. 75 alineatul (1) și art. 4 din Regulamentul de procedură]. 23. Guvernul observă că persoanele interesate nu au furnizat nicio justificare pentru a-și susține pretențiile și solicită Curții să respingă această cerere. 24. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, ținând seama de criteriile menționate anterior și de lipsa unei justificări, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. PRIN aceste motive, CURTEA, ÎN L Declară cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. În termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție, guvernul și reclamanții să îi adreseze în scris observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge rezervă procedura ulterioară și deleagă în limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte [1] Rectificat la 2 septembrie 2014: textul a fost următorul: Rectificat la 2 septembrie 2014: textul a fost următorul: