ROMÂNIA (solicitarea nr. 123/08) HOTĂRÂREA (fond) Această versiune a fost rectificată la 2 septembrie 2014, în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții. STRASBURG 11 ianuarie 2011 DEFINF 11/04/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Bošjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 decembrie 2010, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată, PROCEDURA DE INIȚIERE A PROCEDURII se află o cerere (n 123/08) îndreptată împotriva României și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnul meu Silvia Rednic, Eleonora Roșca, Eugenia Bușile, Cornelia Săcăreanu și domnul Nicolae [1] Roșca ( La 10 decembrie 2007, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 15 septembrie 2008, președintele celei de a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului.
După cum permite articolul Õ 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Roșca, care își are reședința în Roma. Printr-o decizie din 2 august 1991, Comisia departamentală din Brașov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind domeniul La 7 noiembrie 2006, părțile interesate au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Fagaș cu privire la o acțiune împotriva comisiei locale de la Sâmbăta de Sus pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind domeniul Prin hotărârea din 8 martie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Fagăraș a ordonat comisiei locale să pună în posesia terenului în litigiu în fosta sa locație, în conformitate cu decizia administrativă menționată anterior.
Tribunalul a dispus, de asemenea, comisiei departamentale să le elibereze un titlu de proprietate. În lipsa exercitării căilor de atac de către părți, hotărârea a devenit definitivă la o dată nespecificată. Printr-o scrisoare din 8 decembrie 2008, comisia locală a informat părțile interesate că a inițiat demersurile pentru măsurarea topografică necesară pentru a le pune în posesia terenului atribuit și pentru a elibera un titlu de proprietate. Potrivit informațiilor furnizate de părți, până în prezent nu au fost puse în posesia terenului respectiv și nu li s-a eliberat titlul de proprietate. II.
DREPTUL INTERNE PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în cauza Constantin Popescu c. România 5571/04, §§ 20-23, 30 septembrie 2008). PRIVIND VIOLAȚIILE ALEGATE DE LA ARTICOLELE 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 10. Reclamanții susțin că neexecutarea hotărârii definitive din 8 martie 2007 le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din convenție, precum și dreptul acestora la respectarea bunurilor lor, astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr. (1) Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale.
Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 11. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă.
Pe fond 12. Guvernul observă că autoritățile interne nu au rămas în pasivitate și că comisia locală a inițiat demersurile pentru ca persoanele interesate să fie puse în posesia terenului și că li se eliberează un titlu de proprietate. 13. Reclamanții contestă această teză. 14. Curtea constată că, prin decizia din 12 august 1991, Comisia locală le-a recunoscut reclamanților dreptul de a fi reconstituit dreptul de proprietate pe un teren de 8,28 ha și că, prin hotărârea definitivă din 8 august 1991, martie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Fagăraș a ordonat comisiei locale să pună în deținerea terenului în litigiu pe reclamanți și ca comisia departamentală să le elibereze un titlu de proprietate.
15. Cu toate că comisia locală a informat părțile interesate prin scrisoarea sa din 8 decembrie 2008 cu privire la demersurile sale în vederea executării hotărârii definitive menționate, Curtea ia notă că, până în prezent, nu au fost puse în posesia terenului și că nu li s-a eliberat titlul de proprietate.
16. Prin urmare, Curtea consideră că termenul de punere în aplicare care a expirat deja în speță nu este rezonabil, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (Dorneanu c. România, n 1818/02, § 52, 26 iulie 2007 Becciu c. Moldova , n 32347/04, § 28, 13 noiembrie 2007) și reamintește, în acest sens, că omisiunea Autoritățile, fără o justificare relevantă, de a executa o decizie definitivă într-un termen rezonabil, pot conduce la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză aparține unei autorități administrative (Acatrinei c. România, n 7114/02, § 40, 26 octombrie 2006 și Dorneanu, citată anterior, § 41 17. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu s-a depus toate eforturile necesare pentru a se asigura executarea cu cele mai bune intenii a deciziei judiciare favorabile reclamaiilor.
Prin urmare, în speță, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenie și art. 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 18. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că sunt impediment consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 19. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții solicită rambursarea valorii de piață a terenului și solicită, de asemenea, o sumă de 150 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile pe care le-ar fi suferit din cauza lipsei de acoperire a terenului în litigiu.
În ceea ce privește prejudiciul moral, părțile interesate solicită în acest sens o sumă de 50 000 EUR. 20. Guvernul observă că părțile nu au furnizat un raport de expertiză în sprijinul pretențiilor lor privind valoarea terenului sau orice alt document relevant în acest sens. , valoarea maximă pentru un teren situat în intra Muros s mai mică de 36 EUR/m și valoarea minimă pentru un teren situat în extra Muros s mai mică de EUR/ha. constată că reclamanții nu au furnizat niciun document relevant pentru a-și justifica pretențiile și solicită Curții să le respingă.
În ceea ce privește cererea părților interesate în ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că o constatare a încălcării ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul pretins 21. În circumstanțele din speță, Curtea consideră că problema aplicării articolului 41 nu se află în stare de fapt, astfel încât aceaceasta ar trebui să fie rezervată ținând seama, de asemenea, de posibilitatea de a ajunge la un acord între statul pârât și cei interesați [art. 75 alineatul (1) și art. 4 din Regulamentul de procedură]. 23. Guvernul observă că persoanele interesate nu au furnizat nicio justificare pentru a-și susține pretențiile și solicită Curții să respingă această cerere. 24. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor.
În speță, ținând seama de criteriile menționate anterior și de lipsa unei justificări, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. PRIN aceste motive, CURTEA, ÎN L Declară cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. În termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din convenție, guvernul și reclamanții să îi adreseze în scris observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge rezervă procedura ulterioară și deleagă în limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură.
Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte [1] Rectificat la 2 septembrie 2014: textul a fost următorul: Rectificat la 2 septembrie 2014: textul a fost următorul:
AFFAIRE REDNIC ET AUTRES c. ROUMANIE (Requête n o 123/08) ARRÊT (fond) Cette version a été rectifiée le 2 septembre 2014 conformément à l’article 81 du règlement de la Cour. STRASBOURG 11 janvier 2011 DÉFINITIF 11/04/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Rednic et autres c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 décembre 2010, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 123/08) dirigée contre la Roumanie et dont cinq ressortissants de cet Etat, M mes Silvia Rednic, Eleonora Roșca, Eugenia Bușilă, Cornelia Săcăreanu et M. Nicolae [1] Roșca (« les requérants »), ont saisi la Cour le 10 décembre 2007 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M me Silvia Rednic. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
3.Le 15 septembre 2008, le président de la troisième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond. EN FAIT I.
4. Les requérants résident à Făgăraș, à l’exception de M me Eugenia Bușilă et M. Nicolae [2] Roșca, qui résident à Rome.
5.Par une décision du 2 août 1991, la commission départementale de Brașov pour l’application de la loi n o 18/1991 sur le domaine foncier (« la commission départementale») reconstitua aux requérants leur droit de propriété sur un terrain de 8,28 ha.
6.Le 7 novembre 2006, les intéressés saisirent le tribunal de première instance de Făgăraș d’une action à l’encontre de la commission locale de Sâmbăta de Sus pour l’application de la loi n o 18/1991 sur le domaine foncier (« la commission locale ») et la commission départementale afin qu’ils soient mis en possession du terrain accordé par la décision administrative du 2 août 1991. Par un jugement du 8 mars 2007, le tribunal de première instance de Făgăraș ordonna à la commission locale de mettre les requérants en possession du terrain en litige dans son ancien emplacement, conformément à ladite décision administrative. Le tribunal ordonna également à la commission départementale de leur délivrer un titre de propriété. A défaut d’exercice des voies de recours par les parties, le jugement devint définitif à une date non-précisée.
7.Par une lettre du 8 décembre 2008, la commission locale informa les intéressés qu’elle avait entamé des démarches pour le mesurage topographique nécessaire pour procéder à leur mise en possession du terrain attribué et à la délivrance d’un titre de propriété.
8.Selon les renseignements fournis par les parties, à ce jour les requérants n’ont pas été mis en possession dudit terrain et le titre de propriété ne leur a pas été délivré. II.
9. Le droit interne pertinent est décrit dans l’affaire Constantin Popescu c. Roumanie (n o 5571/04, §§ 20-23, 30 septembre 2008). EN DROIT I. SUR LES VIOLATIONS ALLÉGUÉES DES ARTICLES 6 § 1 DE LA CONVENTION ET 1 DU PROTOCOLE N o 1
10.Les requérants allèguent que la non-exécution du jugement définitif du 8 mars 2007 a enfreint leur droit d’accès à un tribunal, tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que leur droit au respect de leurs biens, tel que prévu par l’article 1 du Protocole n o 1, ainsi libellés dans leurs parties pertinentes : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Article 1 du Protocole n o 1 « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes. » A. Sur la recevabilité
11.La Cour constate que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable. B. Sur le fond
12.Le Gouvernement note que les autorités internes ne sont pas restées dans la passivité et que la commission locale a d’ailleurs entamé les démarches afin que les intéressés soient mis en possession du terrain et qu’un titre de propriété leur soit délivré.
13.Les requérants contestent cette thèse.
14.La Cour note que, par la décision du 12 août 1991, la Commission locale avait reconnu aux requérants leur droit de se voir reconstituer le droit de propriété sur un terrain de 8,28 ha et que, par le jugement définitif du 8 mars 2007, le tribunal de première instance de Făgăraș avait ordonné à la commission locale de mettre les requérants en possession du terrain en litige et que la commission départementale leur délivre un titre de propriété.
15.Bien que la commission locale ait informé les intéressés par sa lettre du 8 décembre 2008 de ses démarches en vue de l’exécution dudit jugement définitif, la Cour note qu’à ce jour les requérants n’ont pas été mis en possession du terrain et que le titre de propriété ne leur a pas été délivré.
16.La Cour estime par conséquent que le délai d’exécution déjà écoulé en l’espèce n’apparaît pas comme raisonnable, au vu de la jurisprudence de la Cour en la matière ( Dorneanu c. Roumanie , n o 1818/02, § 52, 26 juillet 2007 ; Becciu c. Moldova , n o 32347/04, § 28, 13 novembre 2007) et rappelle à ce titre que l’omission des autorités, sans justification pertinente, d’exécuter dans un délai raisonnable une décision définitive peut entraîner une violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, surtout quand l’obligation de faire exécuter la décision en cause appartient à une autorité administrative ( Acatrinei c. Roumanie , n o 7114/02, § 40, 26 octobre 2006, et Dorneanu , précité, § 41).
17.Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour estime que l’Etat n’a pas déployé tous les efforts nécessaires afin de faire exécuter avec célérité la décision judiciaire favorable aux requérants. Partant, il y a eu en l’espèce violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1. II.
18. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
19.Au titre du dommage matériel, les requérants réclament le remboursement de la valeur de marché du terrain. Ils demandent également un montant de 150 000 euros (EUR) au titre du préjudice qu’ils auraient subi par le défaut de jouissance du terrain en litige. S’agissant du préjudice moral, les intéressés réclament à ce titre une somme de 50 000 EUR.
20.Le Gouvernement observe que les requérants n’ont pas fourni de rapport d’expertise à l’appui de leurs prétentions visant la valeur du terrain, ni tout autre document pertinent à ce titre. Il note que, selon les informations fournies par la Chambre locale des notaires publics, le prix des terrains dans la région varient selon leur emplacement intra muros ou extra muros , la valeur maximale pour un terrain situé en intra muros s’élevant à 36 EUR/m 2 et la valeur minimale pour un terrain situé en extra muros s’élevant à 75 EUR/ha. S’agissant du défaut de jouissance du terrain, il relève que les requérants n’ont fourni aucun document pertinent pour étayer leurs prétentions et prie la Cour de les rejeter. Pour ce qui est de la demande des intéressés au titre du préjudice moral, le Gouvernement estime qu’un constat de violation suffirait pour réparer le préjudice allégué.
21.Dans les circonstances de l’espèce, la Cour estime que la question de l’application de l’article 41 ne se trouve pas en état, de sorte qu’il convient de la réserver en tenant également compte de l’éventualité d’un accord entre l’Etat défendeur et les intéressés (article 75 §§ 1 et 4 du règlement de la Cour). B. Frais et dépens
22.Les requérants demandent également 10 000 EUR pour les frais et dépens engages, sans présenter de justificatifs à ce titre.
23.Le Gouvernement note que les intéressés n’ont pas fourni de justificatif pour étayer leurs prétentions et prie la Cour de rejeter cette demande.
24.Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, compte tenu des critères susmentionnés et de l’absence de justificatif, la Cour rejette la demande relative aux frais et dépens. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu’il y a eu violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 ; 3. Dit que la question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouve pas en état pour ce qui est du préjudice matériel et moral allégué ; en conséquence : a) la réserve à cet égard ; b) invite le Gouvernement et les requérants à lui adresser par écrit, dans le délai de trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention, leurs observations sur cette question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir ; c) réserve la procédure ultérieure et délègue au président de la chambre le soin de la fixer au besoin ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 11 janvier 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Marialena Tsirli Josep Casadevall Greffière adjointe Président [1] Rectifié le 2 septembre 2014 : le texte était le suivant « Nicolaie ». [2] Rectifié le 2 septembre 2014 : le texte était le suivant « Nicolaie ».