AFFAIRE SC SILVOGRECU COM SRL c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

23.02.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SC SILVOGRECU COM SRL c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL S.C. SILVOGRECU COM. S.R.L. c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 5355/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 februarie 2010 DEFINITIVF 23/05/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza S.C. Silvogrecu Com. S.R.L. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 februarie 2010, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 5355/04) îndreptată împotriva României și a cărei societate comercială românească, S.C. Silvogrecu Com. S.R.L. ( La 10 iulie 2007, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. DE FAPT, CIRCONSTANȚELE ESPECE Societatea reclamantă este o societate cu răspundere limitată care își are sediul social în comuna Izvoru Barzii. Prin două acțiuni introduse în fața tribunalului departamental din Mehedinți la 28 octombrie și 20 noiembrie 2002 reclamanta a solicitat condamnarea conducerii departamentale a administrației pădurilor și, respectiv, a unei societăți comerciale, S.C. D. S.R.L. (în continuare, societatea D. 929 de lei românești vechi (ROL) și 50 000 ROL, echivalentul a aproximativ 2 300 EUR (EUR), în ceea ce privește taxele de timbru (timbrul judiciar și, respectiv, timbrul fiscal), calculate în raport cu valoarea despăgubirilor solicitate. În ceea ce privește dosarul privind societatea D., tribunalul a stabilit drepturile de timbru la 2 345 032 ROL și, respectiv, 30 000 ROL, echivalentul a aproximativ 75 EUR în total, întotdeauna calculat în raport cu valoarea obiectului litigiului. Invocând situația sa economică precară, reclamanta a solicitat scutirea de aceste drepturi în ambele cazuri. La 2 decembrie 2002, instanța a amânat examinarea cauzelor și a trimis cererile de scutire Direcției departamentului de finanțe (în continuare, în cadrul unui raport din 15 decembrie 2002). În ianuarie 2003, conducerea finanțelor a dat un aviz favorabil acestor cereri și s-a bazat pe bilanțurile contabile ale societății care declarau că din 2001 nu mai avea nicio activitate comercială, că conturile sale bancare erau închise și că nu avea niciun venit. Concluziile unei anchete sociale efectuate la domiciliul administratorului societății reclamante și deținătorul majorității acțiunilor sociale, dl Grecu, care a arătat că nici acesta din urmă, nici familia sa nu aveau venituri, cu excepția ajutorului social. 10. La 28 ianuarie 2003, recurenta a fost informată că cererile sale au fost transmise primăriei comunei Izvoru Barzii pentru motivul că, în temeiul ordonanței guvernului nr. 36/2002, drepturile de timbru erau plătite la bugetul local și că autoritățile locale erau competente să acorde eventuale scutiri. 11. Printr-o decizie din 5 martie 2003, Consiliul local al comunei Izvoru Barzii (denumit în continuare "Consiliul local") a primit cele două cereri de scutire. În ceea ce privește acțiunea introdusă împotriva societății D., decizia consiliului local a menționat că reclamanta era exonerată de plata taxelor de timbru de 2 345 032 ROL și 3 000 ROL 12. Prin hotărârea din 31 martie 2003, Tribunalul a anulat acțiunea introdusă împotriva societății D pe motiv că scutirea fusese acordată de consiliul local și nu de conducerea finanțelor; în plus, Tribunalul a considerat că scutirea nu era decât parțială, deoarece menționa suma de 3 000 ROL în loc de 30 000 ROL 13. La recursul recurentei, care susținea, pe de o parte, că conducerea finanțelor a transmis cererea de scutire consiliului local și, pe de altă parte, că menționarea a 3 000 ROL în loc de 30 000 ROL a fost doar o eroare de pană din partea autorităților locale, de către un Hotărârea din 10 iunie 2003, Curtea de Apel de la Craiova a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță, considerând că scutirea era valabilă numai dacă era acordată de Hotărârea de Finanțe. 14. conducerea departamentului de administrare a pădurilor, în cursul ședinței din 8 aprilie 2003, Tribunalul a considerat că scutirea decisă de consiliul local al Izvoru Barzii ar fi trebuit acordată de consiliul local al Turnu Severin, șeful departamentului. Prin urmare, a amânat examinarea dosarului în așteptarea unei decizii a ultimului consiliu local 15. Cu toate acestea, în ședința din 22 aprilie 2003, la cererea recurentei, Tribunalul a revenit asupra deciziei sale, a examinat cererea de scutire și a respins-o pe motiv că încetarea activității recurentei nu constituia un motiv suficient pentru scutirea de drepturi de timbru. 16. printr-o hotărâre din 13 mai 2003, observând că recurenta nu 17. Invocând avizul favorabil al conducerii financiare, precum și decizia de scutire pronunțată de consiliul local al lui Izvoru Barzii, recurenta a formulat o acțiune în fața Curții de Apel de la Craiova, care l-a respins printr-o hotărâre definitivă din 15 septembrie 2003. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 18. În temeiul primului articol din Legea nr. 46 din 24 iulie 1997 privind drepturile de timbru, acțiunile și cererile depuse la instanțe sunt supuse dreptului de timbru, calculat proporțional cu valoarea obiectului litigiului. 19. În conformitate cu articolele 75 și următoarele din Codul de procedură civilă, cum ar fi în vigoare la momentul faptelor, tribunalele puteau avea acces la cererile de asistență judiciară care se refereau în special la acordarea scutirilor, a reducerilor, a emanamentelor sau a amânărilor pentru plata drepturilor de timbru. închis printr-o decizie definitivă, adoptată pe baza informațiilor și a dovezilor obținute de la părți și de la alte autorități competente. 20. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 146/1997, Ministerul Finanțelor a acordat, în general, scutiri, reduceri sau reeșalonări pentru plata taxelor de timbru 21. În temeiul articolului 41 alineatul (4) din normele de aplicare a legii 146/1997, sumele percepute cu titlu de taxe de timbru erau plătite la bugetul de stat. De la 1 ianuarie 2003, aceste sume au fost plătite bugetelor locale. În ceea ce privește eventualele scutiri sau reduceri, în temeiul Legii nr. 215 din 23 aprilie În conformitate cu Legea nr. 195 din 25 mai 2004, acordarea scutirilor, reducerilor sau reeșalonărilor pentru plata taxelor de timbru a devenit atributul exclusiv al instanțelor. 23. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, care transpune în dreptul român Directiva Consiliului European nr. 2003/8/CE, publicată în Jurnalul Oficial la aprilie 2008, a abrogat articolele 75 și următoarele din Codul de procedură civilă. 24. Sub care se acordă integral ajutorul judiciar, precum și posibilitatea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN CONVENȚIE 25. Recurenta susține că anularea acțiunilor sale pentru neplata drepturilor de timbru și-a încălcat dreptul de acces la o instanță. Aceasta invocă art. 6 1 din convenție, care se citește astfel Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 26. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitate 27. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 28. Guvernul nu contestă faptul că dreptul de acces la o instanță a recurentei a fost supus unor limitări, dar consideră că acestea urmăresc un scop legitim și că există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. în sine o încălcare a dreptului la un proces echitabil și că o bună administrare a justiției poate justifica cheltuieli judiciare a căror valoare trebuie evaluată în lumina circumstanțelor specifice ale fiecărui caz. 29. Guvernul atrage apoi atenția asupra faptului că alte țări impun taxe de timbru calculate proporțional cu valoarea obiectului litigiului. 30. Recurenta contestă această teză și consideră că restricția impusă dreptului său de acces la o instanță este disproporționată. 31. Curtea constată de la început că a existat o limitare a dreptului de acces la o instanță a recurentei din cauza anulării celor două acțiuni ale sale pentru lipsa plății drepturilor de timbru. 32. Curtea amintește apoi că a abordat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (Weissman și alte cauze c. România, n 63945/00, § 32-44, CEDH 2006 VII (extracturi) Iorga c. România, n 4227/02, § 34-52, 25 ianuarie 2007 și Rusen c. România, n 38151/05, § 33-37, 8 ianuarie 2009). În cazul de față, Curtea constată că, la momentul faptelor, două sisteme de scutire de taxe de timbru coexistau în dreptul intern, fără ca domeniul de aplicare al fiecăruia să fie clar definit. 34. În această privință, Curtea constată că, pe de o parte, în temeiul Legii nr. 146/1997 modificată prin Legea nr. 215/2001, Consiliul local decidea asupra oricăror probleme legate de gestionarea bugetului local, inclusiv eventuale scutiri sau reduceri ale taxelor de timbru, iar, în conformitate cu Codul de procedură civilă, tribunalele puteau, de asemenea, să acceseze cererile de asistență și să acorde scutiri sau reduceri ale taxelor de timbru 35. În ceea ce privește acțiunea introdusă împotriva societății D., Curtea constată că aceasta a fost anulată pe motiv că scutirea de taxe de timbru a fost acordată de consiliul local și nu de conducerea finanțelor. Or, trebuie să se constate că aceeași direcție financiară a trimis cererea de scutire Consiliului local care consideră că aceasta este În aceste condiții, Curtea consideră că anularea acestei acțiuni indică o disfuncționalitate a mecanismului intern de scutire de taxe de timbru de natură să aducă atingere principiului securității juridice, care este implicit întregii convenții 36. În ceea ce privește acțiunea introdusă împotriva Direcției departamentului de administrare a pădurilor, Curtea constată că Tribunalul departamental din Mehedinți a respins cererea de scutire și a anulat acțiunea pe motiv că încetarea activității recurentei nu constituia un argument suficient pentru scutirea de la plata taxelor de timbru. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă, în cadrul celei de a doua acțiuni, aprecierea efectuată de tribunalul departamental nu a limitat dreptul de acces la o instanță a recurentei la un astfel de punct încât să îl fi făcut teoretic și iluzoriu. 38. Curtea constată că valoarea taxei de timbru corespunzătoare Acțiunea introdusă împotriva Direcției departamentale a administrației pădurilor se ridica la 71 625 929 ROL, ceea ce reprezenta de peste 14 ori salariul mediu net în România, care era la momentul faptelor de 4 955 273 ROL. Având în vedere încetarea oricărei activități a reclamantei și absența altor venituri, Curtea consideră că 39. În această privință, Curtea consideră că instanța nu a ținut seama în mod suficient de situația economică a recurentei sau de situația precară a administratorului și acționarului majoritar al acesteia. În acest sens, Curtea constată că Instanța nu a examinat în detaliu cererea recurentei, limitându-se să constate că aceasta nu mai desfășoară nicio activitate și nu a solicitat informații părților, așa cum i s-a permis să facă în temeiul articolului 75 și următoarele din Codul de procedură civilă (a se vedea, mutatis mutandis, Rusen, citată anterior, punctul 36). În plus, evaluarea temeiniciei cererii de asistență judiciară a Tribunalului de Primă Instanță este definitivă și nu poate fi contestată de persoana interesată (a se vedea mutatis mutandis Rusen, citată anterior, punctul 37). 41. În sfârșit, Curtea constată că, la 24 aprilie 2008, au intrat în vigoare noi dispoziții privind asistența judiciară în materie civilă, care nu se aplică prezentei cauze, care prevăd praguri minime sub care asistența judiciară este pe deplin acordată și posibilitatea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate. 42. Având în vedere aceste constatări și după ce a ajuns la o evaluare globală a faptelor, Curtea consideră că, în speță, statul nu și-a îndeplinit obligațiile de a asigura reclamantului accesul la o instanță. 43. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 1 din convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 44. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. daunele materiale suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către conducerea departamentală a administrației forestiere și adaugă dobânzile de întârziere care variază între 52 291 RON și 55 724 RON în funcție de metoda de calcul utilizată și solicită, de asemenea, 100 000 RON pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit 46. Guvernul se opune acestor cereri și consideră că suma solicitată pentru prejudiciul material este pur speculativă, iar presupusul prejudiciu moral susține că nu există o legătură cauzală între suma solicitată în acest sens și presupusa încălcare a Convenției. 47. În orice caz, guvernul consideră, având în vedere jurisprudența Curții în această privință, că o eventuală hotărâre de condamnare ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire satisfăcătoare a prejudiciului material și moral presupus suferit. 48. Curtea amintește că singura bază de acordare a unei satisfacții în cazul de față, este echitabil faptul că reclamanta nu a avut acces la o instanță, încălcând art. 6 alineatul (1) din convenție; aceasta consideră că reclamanta nu a demonstrat că prejudiciul material pretins este efectiv rezultatul anulării acțiunilor sale pentru neplata drepturilor de timbru (a se vedea mutatis mutandis Kudła Polonia [GC]; 30210/96, § 164, EHR 2000-XI. În orice caz, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul procedurilor interne (Teltronic CATV c. Polonia, n 48140/99, § 69, 10 ianuarie 2006). Prin urmare, nu există nicio justificare pentru acordarea unei indemnizații din partea acestui șef. 49. Observând că dreptul intern permite revizuirea unui proces în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui solicitant, Curtea consideră că, în principiu, cea mai adecvată redresare pentru reclamantă ar fi redeschiderea procedurii în timp util și în conformitate cu cerințele articolului 6 din convenție. 50. Cu toate acestea, Curtea consideră că imposibilitatea de a solicita în justiție repararea prejudiciului cauzat de necunoașterea rapoartelor contractuale, a condus probabil la o stare de incertitudine și frustrare pentru reclamantă și administratorul acesteia, pe care o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a o repara. 51. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 2 600 EUR (EUR) pentru prejudicii morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 52. De asemenea, reclamanta solicită, dar fără a furniza documente justificative, 500 RON pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 53. Guvernul se opune acestei cereri și subliniază că reclamanta nu a furnizat nicio justificare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate. 54. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, numai cheltuielile de care s-a stabilit că au fost efectiv suportate, că corespund unei necesități și că sunt rezonabile (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr 31195/96, § 79, CEDO 1999-II). 55. Având în vedere faptul că reclamanta nu a justificat cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate, Curtea decide să nu îi aloce nicio sumă în acest sens. Interese moratoriu 56. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. A se declara cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 1 din convenție A se spune că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 600 EUR (două mii șase) cenți euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, suma va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte