AFFAIRE MUSTEATA ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

06.10.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MUSTEATA ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MUSTEAȚĂ ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 67344/01, 10772/04, 14819/04, 14025/05 și 23596/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 octombrie 2009 DEFINITIVĂF 06/01/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mustața și alte c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 septembrie 2009, a adoptat hotărârea adoptată la această dată de procedură. La originea cauzei se află cinci cereri (n 67344/01, 10772/04, 14819/04, 14025/05 și 23596/06) îndreptate împotriva României și ale căror șapte resortisanți ai acestui stat au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( De fapt, guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice obiecțiile din art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Toate cererile se referă la imposibilitatea de a executa hotărâri definitive de justiție pronunțate în favoarea reclamanților și de a impune autorităților obligația de a le acorda drepturi patrimoniale sau de a le plăti sume de bani. Acțiunile repetate ale reclamanților în fața autorităților competente nu au dus la executarea acestor decizii care, cu excepția cazurilor Papadopol Stănoiu, rămân neexecutate până în prezent. Faptele relevante ale fiecăreia dintre aceste cazuri sunt prezentate în continuare. Cererea nr. 67344/01, Musteața c. România Reclamantul, dl Corneliu Emil Mustața, născut în 1959 și rezident în Iași, a sesizat Curtea la 22 mai 2000. Cererea a fost comunicată guvernului la 23 aprilie 2008. Reclamantul a decedat la 30 decembrie 2008. Tatăl său, dl Gheorghe Mustața, în calitate de unic moștenitor, și-a exprimat dorința de a continua procedura. La 13 aprilie 1998, tribunalul departamental din Iași a primit o acțiune din partea reclamantului îndreptată împotriva Universității A.I.C., a anulat o decizie luată de aceasta din urmă și privind participarea reclamantului la un concurs și octoya reclamantului 2 355 000 lei românești (ROL) pentru cheltuieli de justiție. La 4 octombrie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din Iași a condamnat Universitatea să plătească, de asemenea, reclamantului 2 675 000 ROL pentru cheltuieli. Reclamantul invocă neplata cheltuielilor de judecată. Cerere nr. 10772/04, Ghirachi c. România 10. Reclamanții, domnul Costică Ghirachi și domnul Ioana Ghirachi născuți în 1953 și, respectiv, 1957 și care își au reședința în București, au sesizat Curtea la 23 iunie 1999 1 ianuarie 2004. Cererea a fost comunicată guvernului la 28 noiembrie 2006. 11. La 11 iunie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din București a admis o acțiune a reclamanților și a condamnat consiliul municipal din București și conducerea Administrației Fondului Imobiliar de a încheia cu reclamanții un contract de închiriere a unui apartament pe care aceștia îl ocupau din 1982. La 3 februarie 2000, aceeași instanță a ordonat Consiliului municipal să încheie cu reclamanții un contract de vânzare pentru același apartament. 12. La executarea forțată începută de reclamanți, debitorii l-au informat pe aprodul judiciar că clădirea aparține parohiei P. Cu toate acestea, la 19 noiembrie 2001, tribunalul departamental din București a constatat, într-o acțiune împotriva reclamanților la parohie, că aceasta din urmă nu era proprietara clădirii. Recurenta, M Victoria Papadopol, născută în 1944 și rezidentă în Buzău, a sesizat Curtea la 29 martie 2004 împreună cu sora sa, L.M., care a renunțat la cererea sa la 10 iunie 2004. Gabriel Geroghescu, avocat la București. Cererea a fost comunicată guvernului la 22 ianuarie 2008. 14. La 16 septembrie 1992, Tribunalul de Primă Instanță din Buzău a condamnat comisia administrativă pentru aplicarea legii n 18/1991 pe fondul funciar care urmează să fie atribuit în proprietate mamei reclamantei 5,75 ha de teren situat la Scorțoasa. Mama reclamantei a decedat, lăsând ca moștenitoare cele două fiice ale sale, cărora li s-a atribuit în proprietate, la 26 martie 1998, o parcelă de 2,60 ha. La 4 mai 2001, aceeași instanță a condamnat comisia administrativă care urma să fie atribuită în proprietate recurentei și L.M., 3,85 ha de teren situat în Scorțoasa, dintre care două hectare de pădure. 15. La 5 aprilie 2006, reclamanta și L.M. au fost puse în posesia celor 2 ha de teren forestier. La 10 noiembrie 2006, acestea au fost puse în posesia celor 6,15 ha de teren agricol pe care le-au refuzat. Titlurile de proprietate au fost emise la 16 februarie și 12 iunie 2007. La 16 iunie 2008, obiecția la punerea în posesie făcută de reclamantă a fost respinsă definitiv de tribunalul județ din Buzău. Cerere nr 14025/05, Ștefanescu-Drăgănești c. România 16. Reclamantul, dl Nicholas Alexander John Ștefanescu-Drăgănești, născut în 1921 și rezident la București, a sesizat Curtea la 4 aprilie 2005. Acesta este reprezentat de dl Ancuța Olariu, avocată la București. Cererea a fost comunicată guvernului la 10 ianuarie 2008. 17. Începând din 1999, reclamantul a întreprins numeroase demersuri în fața autorităților competente și a instanțelor interne pentru a-și exercita drepturile în ceea ce privește pensia sa și care decurg în special din calitatea sa de persoană care nu și-a putut exercita profesia de avocat din motive politice între 1948 și 1955 ( Decretul-lege nr. 118/1990 și Legea 19/2000). 18. În perioada 1999-2007, conducerea pentru pensiile de pensii a emis nouă decizii privind calcularea pensiei reclamantului, toate fiind contestate cu succes de acesta din urmă în fața instanțelor care au constatat erori din partea conducerii, în special omisiunea constantă de a lua în calcul drepturile descrise la punctul 17 de mai sus. Hotărârile definitive relevante au fost pronunțate de Curtea de Apel de la București, în special la 14 octombrie 1999, la 11 iunie 2004 și la 6 mai 2005 și de Tribunalul Județean de la București la 17 octombrie 2006. 19. La 5 ianuarie 2009, Tribunalul de Primă Instanță de la București a aplicat conducerii o amendă administrativă ca urmare a neexecutării hotărârii din 17 octombrie 2006. 23596/06, Stănoiu c. România 20. Reclamanții, Maria Eliza Constanta Stănuiu și domnul Nicolae Stănoiu, născuți 1940 și, respectiv, 1942 și reședința la Craiova, au sesizat Curtea la 16 mai 2006. Cererea a fost comunicată guvernului la 3 septembrie 2008. La 15 noiembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Băilești a condamnat Comisia administrativă de la Izvoarele pentru aplicarea legii nr. 18/1991 să pună în posesie un teren de 27,38 ha extra Muros, și comisia departamentală a lui Dolj să ceară Agenției Domeniilor de Stat terenul necesar pentru această punere în posesie. Hotărârea a devenit definitivă la 8 decembrie 2004. La 15 decembrie 2008, reclamanții au fost plasați în posesia unui teren de 27,88 ha pe care municipalitatea Izvoarele l-a primit în acest scop de la o municipalitate din apropiere. La 17 decembrie 2008, reclamanții au primit titlurile de proprietate aferente. Transferul de teren este contestat în prezent de fostul ocupant, stația de cercetare și dezvoltare agricolă Simnic. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 23. În Decizia Roman și Hogea c. România 62959/00, 31 august 2004 figurează reglementarea internă relevantă privind executarea forțată, și anume extrase din codurile civile și de procedură civilă și din Legea nr. 188/2000 privind aprozii de justiție 24. Dispozițiile legale și practica autorităților și instanțelor interne privind restituirea terenurilor sunt descrise în Hotărârea Viașu c. România 75951/01, § 30-49, 9 decembrie 2008). 25. În plus, dispozițiile legale privind eliberarea unui titlu de proprietate pe un teren în numele tuturor moștenitorilor care au solicitat, în temeiul legii 18/1991 Reconstituirea dreptului de proprietate de care beneficiaseră părinții lor este descrisă în Hotărârea Burlacu și alții c. România 3041/04, § 15, 17 iulie 2008 și Lucreția Popa și alții c. România, n 134511/03, § 13, 9 decembrie 2008). Curtea constată că aceste cereri sunt similare în ceea ce privește obiecțiunile principale ridicate și problemele de fond pe care le ridică. În consecință, Curtea consideră că este adecvat, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, să se atașeze cererile. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE ȘI 1 din PROTOCOLUL nr. 1 la CONVENȚIA 27. Reclamanții se plâng, în mod expres sau în esență, că nerespectarea hotărârilor definitive pronunțate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum este garantat prin art. 6 1 din convenție, precum și dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Având în vedere imposibilitatea de a se bucura de drepturile lor recunoscute prin aceste decizii definitive. 28. Articolele invocate sunt astfel formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul consideră că autoritățile nu au rămas inactive și că eventuala intervenție a reclamanților nu a fost nejustificată; în special, acesta invocă pasivitatea dlui Mustața și opoziția nejustificată față de executarea dlui Papadopol, precum și imposibilitatea obiectivă de a executa cu celeritate hotărârile pronunțate în cauzele Ghirachi (clădirea nu se afla în administrația debitorilor) și Stănuiu (lipsă de teren). În cele din urmă, acesta susține că, în cauza Ștefanescu-Drăgănești, conducerea a executat fiecare hotărâre judecătorească cu celeritate și interferența suferită de solicitant a fost justificată de modificările succesive ale Legii privind pensiile. 31. Reclamanții contestă argumentele guvernului.Evaluarea Curții 32. Curtea face trimitere la jurisprudența sa privind neexecuția sau executarea tardivă a hotărârilor interne definitive, în special a cauzelor Tacea c. România, n 746/02, 29 septembrie 2005 Dragne și alții c. România, n 78047/01, 7 aprilie 2005 Orha c. România, n 1486/02, 12 octombrie 2006 Prodan c. Moldova , n 49806/99, CEDO 2004 III (extracturi) Metaxas c. Grecia , n 8415/02, 27 mai 2004 ; și Piștireanu c. România , n 34860/02, 30 septembrie 2008. În special, aceasta amintește că a concluzionat că o universitate similară celei care se opune executării în cauza Mustața , transmite administrației (Mihaescu c. România , n 5060/02, § 40, 2 noiembrie 2006 și Șurtea c. România , n 24464/03, § 17, 25 noiembrie 2008) și care nu poate fi solicitată unei persoane, care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare, de a trebui ulterior să inițieze procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția ( Metaxas , citată anterior, punctul 19). 33. Comisia reamintește că, în prezentele cauze, deși reclamanții au obținut decizii interne definitive prin care au ordonat diverselor organisme ale administrației publice să plătească sume de bani (Mustața Ștefanescu-Drăgănești) sau să pună reclamanții în posesia bunurilor (Girachi Papadopol Stănoiu) ) și, ulterior, au făcut demersuri în vederea executării, autoritățile nu s-au conformat cu celeritate obligațiilor care le revin, fără ca deciziile să fie anulate sau modificate prin exercitarea unei căi de atac prevăzute prin lege. În plus, motivele pe care administrația le-ar fi putut invoca pentru a justifica o imposibilitate obiectivă de executare nu au fost niciodată aduse la cunoștința reclamanților prin intermediul unei hotărâri judecătorești sau administrative formale (Sabin Popescu c. România, nr. 48102/99, § 72, 2 martie 2004). Curtea ia act ulterior de faptul că, în cauza Papadopol, hotărârea a fost executată la data de 16 februarie și 12 iunie 2007 prin emiterea de titluri de proprietate confirmate în justiție la 16 iunie 2008 și în cauza Stănoiu reclamanții și-au primit titlurile de proprietate la 17 decembrie 2008, deși aceste titluri sunt încă contestate de către un terț. Aceasta arată că termenele în care aceste decizii au fost executate nu sunt rezonabile în raport cu jurisprudența constantă a Curții. În plus, în cauzele Mustața Ghirachi Ștefanescu-Drăgănești 34. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolelor 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea printre multe altele cauzele menționate la punctul 32 de mai sus). 35. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazurile prezente. 36. Având în vedere jurisprudența sa în materie și elementele concrete ale dosarelor, Curtea consideră că, în prezentele cauze, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești favorabile reclamanților. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în fiecare dintre aceste cazuri. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 37. În cele din urmă, reclamanții consideră că neexecuția hotărârilor definitive pronunțate în cazurile lor a adus atingere altor drepturi garantate prin convenție, în special articolelor 9, 10 și 14 (Mustața; articolele 5, 6 alineatul (2), 8, 9, 10 și 11 (Ghirachi); și articolului 17 (Stefanescu Drăgănești 38). În măsura în care aceste obiecțiuni vizează, în esență, aceleași aspecte ca cele deja examinate mai sus în ceea ce privește art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră că este necesar să se stabilească pe teren alte articole invocate de solicitanți. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 39. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pretențiile reclamanților, precum și observațiile guvernului sunt prezentate în continuare Cererea nr. 67344/01, Mustața prejudiciu material : 12 590,27 EUR (EUR), din care 700,17 EUR reprezintă cheltuielile nerecuperate în procedura internă , sumă contestată de guvernul dăunător moral : 273 151,29 EUR proaspete și cheltuieli de judecată : 245,67 EUR. Cerere nr. 10772/04, Ghirachi prejudiciu material : 95 500 EUR, reprezentând valoarea de piață a apartamentului, estimată de guvern la 57 836 EUR daune morale: 300 000 EUR. Cererea nr 14819/04, Papadopol prejudicii materiale: 190 500 EUR reprezentând prețul terenului și 46 432 EUR pentru lipsa de câștig pentru 17 ani prejudiciu moral: 2 500 EUR costuri și cheltuieli de judecată: 1 000 EUR; din care 618 EUR sunt justificate, potrivit guvernului. Cererea nr. 14025/05, Ștefanescu-Dregănești prejudiciu material : 10 800 EUR reprezentând partea din pensia sa nerecuperată între 2003-2008, care ar fi fost deja plătită, potrivit guvernului, prejudicii morale: 100 000 EUR cheltuieli și cheltuieli de judecată : nerecuperabile . Cererea nr. 23596/06, Stănoiu prejudiciu material : 22 910 EUR cu titlu de lipsă de câștig, cerere considerată nejustificată de guvern Prejudiciul moral: 15 000 EUR ca stația de cercetare să renunțe la acțiunea în anulare a transferului de teren. 41. În toate cazurile, guvernul consideră că pretențiile reclamanților privind prejudiciul moral sunt exagerate. 42. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări determină obligația juridică a statului pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Metaxas, citată anterior, § 35, și Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). Astfel, în ceea ce privește cauzele Ghirachi Ștefanescu-Drăgănești consideră că executarea hotărârilor definitive pronunțate de instanțe ar plasa pe cât posibil reclamanții într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla în cazul în care cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție și la art. 1 din Protocolul nr 1 nu ar fi fost ignorate. În plus, executarea hotărârilor pronunțate în cauza Ștefanescu-Drăgănești va conduce, de asemenea, la plata retroactivă a diferențelor de pensie calculate în conformitate cu procedurile instituite de legislația națională. 43. Pentru toate cauzele, după examinarea elementelor dosarelor în lumina jurisprudenței sale, Curtea acordă reclamanților, în mod echitabil, sumele prevăzute în tabelul anexat. Comisia reamintește că, potrivit jurisprudenței sale, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. 44. Tabel rezumativ al deciziilor neexecutate și al sumelor acordate reclamanților de către Curte, exprimate în euro cerere Perioada de neexecuție Daune materiale Daune morale Proaspăte și de cheltuieli de judecată 67344/01 (Mustața) 13 aprilie 1998 octombrie 1999 mai 2000 până în prezent 430 000 10772/04 (Ghirachi) 11 iunie 1999 februarie 2000 ... până în prezent 500 în comun 14819/04 (Papadopol) 16 septembrie 1992 4 mai 2001 ... 12 iunie 2007 650 14025/05 (Ștefanescu-Drăgănești) 1999 ... până în prezent 000 23596/06 (Stănoiu) 15 noiembrie 2004 17 decembrie 2008 000 în comun Interese moratorii 45. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să atașeze cererile Declare cererile admisibile cu privire la obiecțiunile formulate la art. 6 alineatul (1) din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind neexecutarea hotărârilor judecătorești afirmă că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție A declarat că nu este necesar să se ia o decizie cu privire la admisibilitatea și justificarea altor obiecțiuni ale reclamanților A declarat că statul pârât trebuie să execute hotărârile din 11 iunie 1999 și 3 februarie 2000 a Tribunalului de Primă Instanță din București (cauza Ghirachi), precum și hotărârile pronunțate în cauza Ștefanescu-Drăgănești în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenția menționată că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe cererea nr. 67344/01, Mustața 430 EUR (patru sute treizeci de euro) pentru daune materiale 000 EUR (patru mii de euro) pentru daune morale. ii. cererea nr 10772/04, Ghirachi 500 EUR (șase mii cinci sute de euro) pentru daune morale, împreună cu reclamanții. iii. cererea nr. 14819/04, Papadopol 000 EUR (zece mii de euro) pentru prejudicii morale 650 EUR (șase sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. iv. cererea nr. 14025/05; Ștefanescu-Drăgănești 000 EUR (șapte mii de euro) pentru prejudicii morale. cererea nr. 23596/06, Stănoiu 000 EUR (trei mii de euro) pentru prejudicii morale, împreună cu reclamanții. de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 6 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte