AFFAIRE SCHMIDT c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété
AFFAIRE SCHMIDT c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SCHMIDT c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 28777/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 iunie 2009 DEFINIF 10/12/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Schmidt c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 9 iunie 2009, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată proceduralA la data la care cauza este inițiată se află o cerere (n 28777/03) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat are, de asemenea, cetățenie germană, dl Siegfried Schmidt ( reclamantul a sesizat Curtea la 24 iulie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul este reprezentat de domnul Ioan Danuț Magheț, avocat la Timișoara. Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 23 aprilie 2008, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. În temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul său de procedură, aceasta a comunicat, de asemenea, o copie a cererii guvernului german, care nu a dorit să intervină. Reclamantul s-a născut în 1943 și își are reședința în Worms, Germania. A. Generarea cauzei După plecarea din România a reclamantului și a mamei sale, în 1982 și, respectiv, 1986, statul le-a confiscat bunul imobil, la nr. 86, strada Paul Chinazu, la Lugoj, compus dintr-o casă și de pe teritoriul acesteia: 2 878 m2. 573 lei românești (ROL) și, respectiv, 26 357 ROL. La 25 august 1988, statul a închiriat casa la N.P. și M.P. Contractul de închiriere a fost prelungit ultima dată la 13 august 1999, pîna la 9 mai 2004, în conformitate cu ordonanța de urgență a guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea valorii chiriei pentru spațiile cu destinație de În 1993, mama reclamantului a murit, lăsându-l pe acesta din urmă ca moștenitor. La 11 aprilie 2001, pe baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile, luată în mod abuziv de la mai puțin de 6 martie 1945 până la 22 decembrie 1989, reclamantul a solicitat restituirea bunurilor. Printr-o decizie din 12 iunie 2001, societatea da ë t M. a ordonat restituirea acestui bun, cu condiia ca reclamantul să ramburseze sumele pe care le-a adus reclamantului și mamei sale și al căror total reactualizat era de 80 712 022 lei. 10. La o dată nespecificată, la o dată nespecificată, persoana a vărsat suma solicitată. 11. La 21, 22 și 26 iunie 2001, el a informat locatarii că nu intenționa să reînnoiască contractul de închiriere având în vedere starea avansată de degradare a bunurilor. 12. La 14 august 2001, reclamantul a vândut imobilul la I.B. și C.B. Cu toate acestea, după câteva luni, la 16 aprilie 2002, cumpărătorii i-au revândut imobilul. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-482/99, ECLI:EU:C:1999:318, punctul 41. La 3 octombrie 2001, societatea da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A acceptat parțial acțiunea și a condamnat N.P. și M.P. la plata chiriei. Pentru restul, el a constatat că, la data introducerii acțiunii, societatea M.n. nu mai era proprietarul bunului și că, prin urmare, ea nu mai avea dreptul de a solicita rezilierea contractului de închiriere și expulzarea chiriașilor. La 19 septembrie 2001, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Lugoj, tribunalul de Primă Instanță din Lugoj, cu privire la o acțiune îndreptată împotriva N.P., M.P., statul reprezentat de consiliul local Lugoj, și societatea dalmé M. care a administrat casa. El a fost expulzat de la N.P. și M.P. a casei, invocând faptul că aceasta a fost transformată de chiriași în depozit de cereale, că instalațiile sanitare și acoperișul au fost distruse, și, prin urmare, casa a fost improprie pentru închiriere. În plus, chiriașii nu mai locuiau de mai mulți ani. 16. Reclamantul a solicitat, de asemenea, condamnarea pârâtilor la daune-interese pentru degradările comise și condamnarea chiriașilor la plata chiriei pentru perioada din noiembrie 2001. 17. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2002, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea reclamantului. În ceea ce privește cererea de încuviințare și plata chiriei, el a constatat că reclamantul nu a invitat N.P. și M.P. să încheie un contract de închiriere în temeiul ordonanței de urgență n 40/1999 și, prin urmare, nu a existat raporturi contractuale între părțile care se referă la deportare și plata chiriei. În ceea ce privește daunele-interese pentru degradarea casei, instanța se va rezuma la art. 9 din Legea nr. 10/2001 prin care se prevede că bunurile confiscate sunt restituite în starea lor și că reclamantul nu a demonstrat că degradarea a avut loc după restituirea casei. 18. Hotărârea a fost pronunțată de un judecător unic, R.W., care, potrivit reclamantului, a fost consilierul juridic al societății M. înainte de a avea acces la funcția de magistrat. 19. Această hotărâre a fost confirmată în apel de către tribunalul departamental la 6 martie 2003 și, în ultimă instanță, de către tribunalul de apel din Timișoara, la 8 mai 2003. D. Lacțiune în revalidarea contractului de închiriere și vânzarea bunurilor către locatarul N.P. 20. La 6 martie 2002, locatarul N.P. sesizează instanțele cu privire la acțiunea principală privind reînnoirea contractului de închiriere și a solicitat, de asemenea, să beneficieze de preempțiunea pentru vânzarea bunului în litigiu în temeiul art. 18 din OUG nr. 40/1999. Prin hotărârea din 24 octombrie 2002, Tribunalul de Primă Instană a constatat că N.P. ocupa casa în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu o societate da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Până la 9 mai 2004. De asemenea, reclamantul nu a respectat obligația care decurge din art. 1 din L În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, prin intermediul unui executor judiciar și printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, instanța a decis că, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Luftland nr. 40/1999, nerespectarea de către proprietar a acestor formalități implica prelungirea contractului anterior. Prin urmare, a constatat dreptul locatarului de a rămâne în casă. 22. În ceea ce privește beneficiul preempției, instanța nota că reclamantul nu făcuse o ofertă de vânzare și că, prin urmare, art. 18 din OUG nr. 4i nu era aplicabil. 23. Această hotărâre a fost confirmată în ultimă instanță printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului de apel din 4 septembrie 2003. La actiunea în expulzare din N.P. și domnul P. și în despăgubire 24. Printr-o hotărâre definitivă din 3 martie 2005, la cererea reclamantului, tribunalul de apel: deportarea casei N.P. și M.P. A refuzat totuși să îi condamne pe locatari la plata unor daune-interese reprezentând valoarea chiriilor pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2001 și martie 2004; În decembrie 2005, reclamantul a informat Curtea cu privire la ce a vândut proprietatea imobiliară în primăvara anului 2005, având în vedere riscul de decădere a casei. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 26. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Radovici și Stănescu c. România 8479/01, 71351/01 și 71352/01, §§ 53-59, CEDH 2006 XIII (extrași)). 40/1999, care nu se menționează în hotărârea menționată anterior, locatarul are dreptul de preempțiune la vânzarea bunului. 27. Este, de asemenea, relevant la art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia bunurile confiscate sunt restituite în starea lor existentă la data cererii de restituire. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 28. Reclamantul s-a plâns că nu s-a putut bucura de proprietatea proprietății sale, din cauza legislației românești care reglementează chiriile pentru clădirile naționale și apoi le-a restituit foștilor proprietari, care ar fi prea protectoare față de locatari. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d 40/1999 a fost adoptată în contextul deficitului de locuințe care necesită o anumită protecție socială a locatarilor și consideră, de asemenea, că reclamantul nu poate pretinde plata chiriei în lipsa unui contract de închiriere încheiat între acesta și cei care dețin proprietatea sa. 400/1999 a avut o aplicare limitată în timp, proprietarii putând dispune liber de bunurile lor începând cu 2004. 32. Reclamantul contestă argumentele guvernului. 33. Curtea consideră că situația în speță este similară cu cea descrisă în cauza Radovici Stanescu Mai sus menționat. Desfășurat de tribunalele interne ale acțiunii sale de expulzare împotriva foștilor chiriași din statul care își ocupau proprietatea în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu autoritățile și obligat să-i găzduiască pe aceștia pe motiv de necunoaștere a dispozițiilor stricte ale L 40/1999, ale căror lacune au fost menționate în cauza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40/1999 a fost încheiat în mai 1999, în timp ce, în speță, reclamantul nu era încă văzut restituind proprietatea imobiliară (punctele 6, 9 și 21 de mai sus). 34. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridicau probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului din Protocolul nr. 1 la Convenție, întrucât aplicarea de către instanțele interne a articolelor din ordonanța nr. 40, care reglementează procedura care trebuie urmată de proprietar pentru încheierea contractului de închiriere cu locatarul, a privat instanțele de o posibilitate evidentă de a percepe chirie ( Radovici și Stanescu, citată anterior, §§ 74-76, Popescu și Toader c. România, n 27086/02, § 36-38, 8 martie 2007 România , n 3864/03 , §§ 52-54, 26 iulie 2007 Tarik c. România , n 75849/01 , § 58, 7 februarie 2008). 35. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în cazul de față. 36. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE 37. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că procedura a luat sfârșit prin Hotărârea Tribunalului din Timișoara din 8 mai 2003 38. Pe baza aceluiași articol, recurentul denunță, de asemenea, lipsa de imparțialitate a Tribunalului de Primă Instanță din Lugoj, care a pronunțat hotărârea din 15 noiembrie 2002, pe motiv că judecătorul unic R.W. fusese consilierul juridic al societății da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 40. În ceea ce privește primul motiv întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție, Curtea amintește că: mai presus de toate, acesta aparține instanțelor naionale care interpretează dreptul intern și apreciază dovezile administrate ( García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDH 1999 I. În speță, reclamantul a beneficiat de o procedură contradictorie și și-a putut prezenta argumentele pentru apărarea cauzei sale. 41. În ceea ce privește al doilea motiv întemeiat pe dispoziția menționată anterior, Curtea arată că reclamantul nu a solicitat nici recuzarea instanței în cauză, nici trimiterea cauzei la o altă instanță din acest motiv. În orice caz, în dreptul românesc la apel este o cale de atac evolutivă. Acest lucru a permis tribunalului departamental din Timiș, care a examinat recursul introdus împotriva hotărârii pronunțate de R.W., să beneficieze de pe deplina instanță și, prin urmare, să cunoască o cauză de fapt și de drept și să studieze în ansamblul său (a se vedea, mutatis mutandis Grzibek și Thieman Spania, 2261/93, Decizia Comisiei Europene pentru Drepturile Omului din 30 noiembrie 1994 Lafont c. Franța (dec.), n 1372903, 1 februarie 2007). 42. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 43. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în temeiul articolului 35 3 și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 44. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prin scrisoarea din 19 iunie 2008, a cărei copie a fost transmisă guvernului în scop informativ, reclamantul a solicitat 156 181,50 EUR (EUR) pentru daune materiale care decurg din 46. Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2008, care conține cererile reclamantului în temeiul articolului 41 din Convenție, acesta a invitat Curtea să examineze toate aspectele pe care le-a prezentat până în prezent. El a precizat, de asemenea, că prejudiciul material revendicat rezultă direct din încălcarea drepturilor sale și că prejudiciul moral trebuie să-i ofere o despăgubire pentru suferința pe care a cunoscut-o din cauza acestei încălcări. Guvernul consideră că reclamantul nu poate pretinde valoarea de piață a bunului în cauză, ci doar o sumă pentru privarea de răspundere a bunului în cauză, ceea ce nu a făcut. 48. În ceea ce privește suma solicitată pentru daune morale, guvernul consideră că o eventuală hotărâre în constatarea încălcării unui drept al reclamantului ar putea constitui, prin el însuși, o despăgubire satisfăcătoare a prejudiciului moral presupus suferit de acesta. 49. Curtea amintește că a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza restricțiilor impuse de solicitant timp de mai mulți ani în ceea ce privește utilizarea proprietății sale. Prin urmare, acordarea unei sume pentru privarea de glazură este în legătură directă cu încălcarea constatată. 50. Totuși, Comisia consideră că elementele dosarului nu permit stabilirea cu precizie a amplorii prejudiciului suferit efectiv de către acesta. 51. În ceea ce privește cererea acestuia din cauza prejudiciului moral, Curtea consideră că frustrarea care a rezultat din restricțiile impuse de reclamant timp de mai mulți ani în ceea ce privește utilizarea apartamentului său nu poate fi remediată prin simpla constatare a încălcării prevăzute în prezenta hotărâre. 52. Având în vedere toate elementele de care dispune și care acționează în mod echitabil, conform dispozițiilor art. 41 din Convenție, Curtea alocă reclamantului 5 000 EUR din orice cauză de prejudiciu. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 53. Prin scrisoarea din 19 iunie 2008 menționată anterior, reclamantul a solicitat următoarele sume cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată: 2 992,70 EUR pentru cheltuielile de judecată suportate de deplasările sale în România; 1 011 EUR pentru taxele de timbru; 50 EUR pentru onorariile experților și 6 516 EUR pentru onorariile avocaților. 54. Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2008 menționată anterior, reclamantul a prezentat că cheltuielile pe care le solicită sunt relevante. Guvernul nu se referă la acordarea unei sume pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, dar consideră că anumite documente furnizate de solicitant nu au legătură cu prezenta cauză. 56. Curtea amintește că un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se găsesc stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea apreciază că a alocat în mod rezonabil reclamantului 1 800 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 57. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în ceea ce privește încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1; Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății (i) 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pentru orice cauză de prejudiciu (ii) 1 800 EUR (o mie opt sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, sumele menționate la lit. (a) de mai sus vor fi majorate cu dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 30 iunie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte