AFFAIRE STEFAN et STEF c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
AFFAIRE STEFAN et STEF c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ȘTEFAN și ȘTEF c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 24428/03 și 26977/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 ianuarie 2009 DEFINIF 27/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ștefan și Ștef c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 ianuarie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află două cereri (n 24428/03 și 26977/03) îndreptate împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestuia Statul Gheorghe Ștefan și Gheorghe Ștef ( Reclamanții, candidații la înscrierea pe listă a avocaților, invocă în special o încălcare a principiului securității juridice, precum și un tratament discriminatoriu în raport cu alte persoane aflate într-o situație similară cu cea a acestora. În urma unei examinări preliminare a admisibilității cererilor, la mai 2006, camera a decis, în temeiul articolului 54 (b) din Regulamentul de procedură al Curții, să aducă la cunoștință cererile guvernului român și să îl invite pe acesta să-și prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia fondului întemeiat pe art. 1 din Convenție. Obiecții. De asemenea, Comisia a decis să anexeze cererile [art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și să examineze împreună admisibilitatea și fondul spătarului întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție [art. 29 alineatul (3) din Convenție]. La 15 ianuarie 2001, reclamanții au solicitat Consiliului Baroului din Maramureș ( 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, ei aveau dreptul de a fi înregistrați la Consiliul departamental a exprimat un aviz negativ cu privire la admiterea fără examinare a reclamanților în baroul Maramureș, pe motiv că Pe baza avizului consiliului departamental, a respins cererile reclamanților. La data de 31 ianuarie, contestațiile depuse de reclamanți în cadrul Consiliului Uniunii au fost respinse la 15 decembrie 2001. 2002, reclamanții au contestat deciziile comisiei permanente și ale Consiliului Uniunii în fața tribunalului de apel al Cluj. Ei prezentau faptul că respingerea cererii lor era arbitrară, deoarece legea 51/1995 le acorda dreptul de a fi înscrise în barou fără examinare și că consiliul județean avea doar un rol consultativ. 10. Prin două hotărâri din 21 martie 2002, instanța de apel și-a acceptat acțiunile, considerând că reclamanții îndeplinesc toate condițiile impuse de lege pentru a fi admiși la Reclamanții au răspuns corect la întrebările testului scris. Observând faptul că consiliul departamental nu a notat aceste răspunsuri, dar că a exprimat un aviz negativ, Tribunalul de apel a considerat că acest aviz era lipsit de orice bază obiectivă și că a încălcat dreptul lor recunoscut prin lege de a fi înscrise în Uniunea și baroul de la Maramureș au formulat o acțiune împotriva acestor hotărâri prin care se pretindeau că: în conformitate cu Statutul profesiei de avocat, pentru a beneficia de înscrierea în barou fără examinare, candidații cu cel puțin 10 ani de experiență într-o profesie juridică trebuiau să treacă un test privind organizarea și exercitarea profesiei, la care reclamanții nu au reușit. 12. Prin două hotărâri din 30 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție acceptă acțiunile. 13. În ceea ce privește primul reclamant, ea pronunță la hotărâre în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 în ceea ce privește organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dreptul de a fi înscris la mailul Ordre se acordă după efectuarea unei examinări organizate în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și ale statutului profesiei. La art. 16 alineatul (2) litera (b) derogă de la regula menționată anterior și creează o excepție în temeiul căreia persoana care a exercitat timp de zece ani funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic poate deveni avocat fără a trece în discuție. Cu toate acestea, decizia cu privire la înscrierea în legislație este atribuția Uniunii, care este legată de organele sale în condițiile legii. În ceea ce privește întrunirea condițiilor pentru a fi înscris la ..Ordre este făcută de consiliul departament în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Statutul profesiei, după verificarea cunoștințelor candidatului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei (...) Având în vedere dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 au caracterul unei permisii care se referă numai la o posibilitate și nu la dreptul de a fi înscris în registru fără examinare și având în vedere faptul că autoritățile competente au constatat că prestarea [reclamantului] nu a fost satisfăcătoare (...), Curtea concluzionează că acțiunea reclamantului este greșit întemeiată. 14. În ceea ce privește al doilea reclamant, Curtea Supremă concluzionează că În conformitate cu Legea nr. 51/1995 și cu Statutul profesiei, autoritățile competente pentru soluționarea cererii reclamantului și-au justificat în mod legal refuzul de a autoriza înscrierea în registru fără examinare. Având în vedere aceste circumstanțe, condiția impusă reclamantului pentru a fi admis în profesie, și anume succesul unei examinări, este conformă cu Legea 51/1995 și cu Statutul. Într-adevăr, reclamantul are vocația de a fi înscris în land, dar convertirea acestei vocații într-un drept nu se poate realiza decât prin intermediul unei examinări prealabile. 15. În 2003, primul reclamant a făcut o nouă cerere de înscriere la mai mult decât la Ordre la baroul departamentului Mureș, situat la aproximativ 200 km de domiciliul său. Consiliul departamental a dat un aviz în favoarea cererii sale și, printr-o decizie din 12 decembrie 2003, Consiliul Uniunii și-a autorizat înscrierea în barou fără examinare. La ianuarie 2004, i s-a permis să își deschidă cabinetul la Târgu Mureș. 16. La 1 aprilie 2004, al doilea reclamant a depus o cerere de înscriere în barou a Departamentului Satu Mare, situat la aproximativ 70 de ani. În temeiul modificărilor aduse Legii nr. 51/1995 care au avut loc la 16 iunie 2004, Consiliul departamental a devenit competent să soluționeze printr-o decizie din 28 martie 2005, acesta a respins cererea celui de-al doilea reclamant, care a atacat această decizie în fața Tribunalului din Oradea. 18. printr-o hotărâre din 9 mai 2005, instana de apel găzduiește acțiunea: că cel de-al doilea reclamant îndeplinește toate condiiile legale pentru a fi înscris în Uniune. 19. În 2005, Curtea Supremă de Justiție a confirmat hotărârea instanței judecătorești. La martie 2006, al doilea reclamant a fost autorizat să își deschidă cabinetul la Satu Mare. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 20. Dispozițiile relevante ale legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat se citesc astfel Art. 16 Dreptul de a fi înscris în Ordinul este supus unei examinări organizate în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și ale statutului profesiei. La cerere, poate fi înscris în Ordinul fără examinare pe titularul unei diplome de doctor în drept pe cel care, înainte de a fi înscris la liturghie, a exercitat funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic timp de cel puțin zece ani. 21. Astfel, dispozițiile relevante ale statutului profesiei de avocat se citesc Art. 28 Candidatul care îndeplinește condițiile prevăzute de lege poate solicita decanului baroului înscris în barou în care dorește să exercite profesia. După înregistrarea cererii, în termen de patru zile, decanul desemnează, printre avocații baroului, un avocat raportor însărcinat cu efectuarea cercetărilor necesare cu privire la moralitatea și probitatea candidatului (...) art. 31 L a avocatului raportor prezintă decanului un raport scris în care își exprimă avizul motivat cu privire la admiterea sau respingerea cererii.art. 32 După depunerea raportului și verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei, consiliul baroului examinează reuniunea de către candidat a condițiilor pentru înscrierea în registru (...) și transmite avizul său motivat comisiei permanente a Uniunii (...) Art. 33 alin. (2) Candidatul poate solicita o reexaminare a deciziei Consiliului Uniunii cu privire la înscrierea sa în Ordinul nr. 22. C.O., care a exercitat de peste zece ani profesia de consilier juridic la Baia Mare, a solicitat, în mod direct reclamanților, înscrierea sa în barou a Departamentului Maramureș. 23. Consiliul departamental a emis, la 5 iunie 2001, un aviz negativ pe baza căruia, la 15 decembrie 2001, Consiliul Uniunii a respins cererea sa. Prin Hotărârea din 10 iulie 2002, Curtea de apel a Clujului, cu o motivație identică cu cea adoptată în cauzele reclamanților, a primit acțiunea și a condamnat Uniunea la înscrierea în Uniune a Ordinului fără examinare 24. Uniunea a formulat o acțiune prin care se susținea că înscrierea la ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... acțiune, considerând că, dacă un candidat ar fi avut experiența profesională impusă de lege și dacă nu ar fi fost într-o situație de incompatibilitate, dreptul său de a fi înscris la mai multe legi, iar Uniunea nu ar fi putut împiedica exercitarea acesteia. 26. În hotărârile pronunțate la 22 noiembrie 1996, 6 martie 1998, 23 mai 2000, 10 decembrie 2002, 29 ianuarie 2003, 16 septembrie 2004, 27 În ianuarie, 25 februarie și 23 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a statuat că înscrierea în registru fără examinare era, pentru persoana care respecta condițiile legii, un drept și nu o posibilitate lăsată la latitudinea Uniunii. Reclamanții denunță o încălcare a principiului securității juridice, precum și un tratament discriminatoriu în raport cu alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 28. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit greșit întemeiată pe în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 29. Reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil pe motiv că Curtea Supremă de Justiție a pronunțat, în în cazurile lor, hotărâri care merg împotriva jurisprudenței sale constante; ele arată că se aflau într-o situație identică cu cea a C.O. care, prin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 25 februarie 2003, este recunoscut dreptul de a fi înscris în baroul Maramureș fără examinare. 30. Prin urmare, ei consideră că poziția adoptată la 30 ianuarie 2003 de Curtea Supremă în cazurile lor aduce atingere principiului securității juridice. 31. Guvernul admite că cele două hotărâri din 30 ianuarie 2003 ale Curții Supreme de Justiție erau contrare jurisprudenței acesteia în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Cu toate acestea, acesta susține că aceste două hotărâri nu pot fi calificate drept arbitrare și, prin urmare, nu pot aduce atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil din moment ce Curtea Supremă a analizat și a răspuns în mod detaliat tuturor argumentelor reclamanților și a motivat suficient aceste hotărâri. Curtea amintește că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecințele inerente ale oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe din fond care au autoritate asupra jurisdiciei lor teritoriale. 33. Cu toate acestea, Curtea subliniază că rolul unei instane supreme este tocmai de a soluiona aceste contradicii (Zielinski și Pradal și Gonzalez celelalte Frane [GC], 24846/94 și 34165/96 la 34173/96, § 59, CEDO 1999-VII. Prin urmare, în cazul în care o practică divergentă se dezvoltă în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, aceasta devine ea însăși o sursă de incertitudine juridică, aducând astfel atingere principiului securității juridice și reducând încrederea publicului în sistemul judiciar (Beian c. România (n, n 30658/05, § 39, CEDH 2007 ... (extracturi)). 34. În speță, Curtea constată că, într-o serie de hotărâri, Curtea Supremă de Justiție a interpretat dispozițiile Legii nr. 51/1995 ca atribuind avocaților întreprinderii care au exercitat mai mult de zece Cu toate acestea, Curtea constată că, contrar jurisprudenței sale constante care confirmă acest drept, Curtea Supremă de Justiție a adoptat o soluție diametral opusă în cauzele reclamanților. 35. Or, trebuie să se constate că cele două hotărâri din 30 ianuarie 2003 nu pot fi calificate drept reviriment juridic întemeiat pe o nouă interpretare a legii. Într-adevăr, Curtea Supremă de Justiție nu a explicat pe deplin motivele schimbării poziției sale și a revenit ulterior jurisprudenței sale constante. Două hotărâri prin care reclamanții nu au dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 51/1995 apar singulare și arbitrare. 36. În consecință, incertitudinea juridică care a determinat respingerea acțiunilor reclamanților, la care și-a adăugat absența unui mecanism care să asigure coerența practicii în cadrul celei mai înalte instanțe interne, a avut ca rezultat: efectul de a priva reclamanții de dreptul la înscriere în lacunună fără examinare, în timp ce altor persoane aflate într-o situație similară li s-a recunoscut acest drept (a se vedea, mutatis mutandis, Beian (n, citată anterior, § 40) 37. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Ö Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții solicită sume corespunzătoare veniturilor lunare medii pe care le-ar fi putut obține din exercitarea profesiei de avocat și de la care au fost privați de la refuzul Uniunii de a le încorpora la 40. Dl Ștefan solicită, de asemenea, plata a 10 000 EUR pentru prejudiciul moral care susține că imaginea sa profesională a suferit din cauza respingerii cererii sale de înscriere la EUR în același mod, care arată că starea sa de sănătate este grav deteriorată din cauza rănilor cu care a fost victima. 41. Guvernul solicită Curții să respingă aceste pretenții, ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în cazul în care instanțele au putut beneficia de garanțiile articolului 6. Curtea nu ar putea specula asupra a ceea ce au fost veniturile întreprinderilor în cazul în care acestea au fost înscrise la ordin încă din 2001, dar nu consideră că este rezonabil să se considere că persoanele interesate au suferit temporar o pierdere de noroc (a se vedea, mutatis mutandis, Buzescu c. România, nr 61302/00, § 107, 24 mai 2005). La ce altceva se adaugă un prejudiciu moral. Statuând în echitate, după cum prevede art. 41, ea alocă fiecărui solicitant 3 000 EUR, toți șefi de prejudiciu. Prospături și cheltuieli de judecată 43. Ștefan nu solicită nici o sumă în acest sens, în timp ce domnul Ștef solicită, fără a aduce atingere, o sumă pe care o lasă la latitudinea Curții. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere lipsa de documente justificative pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată care au fost expuse anterior, Curtea nu acordă reclamanților nici o sumă cu titlu. Interese moratoriu 45. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA .UNANIMITATE, Declară restul cererilor admisibile A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) toți șefii de prejudiciu în cauză (b) că sumele în cauză trebuie convertite în moneda de la Acuzat la rata aplicabilă la data decontării și trebuie adăugat la aceasta orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer Președintele