SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ȘTEFAN și ȘTEF c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 24428/03 și 26977/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 ianuarie 2009 DEFINIF 27/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Ștefan și Ștef c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 ianuarie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află două cereri (n 24428/03 și 26977/03) îndreptate împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestuia Statul Gheorghe Ștefan și Gheorghe Ștef ( Reclamanții, candidații la înscrierea pe listă a avocaților, invocă în special o încălcare a principiului securității juridice, precum și un tratament discriminatoriu în raport cu alte persoane aflate într-o situație similară cu cea a acestora.
În urma unei examinări preliminare a admisibilității cererilor, la mai 2006, camera a decis, în temeiul articolului 54 (b) din Regulamentul de procedură al Curții, să aducă la cunoștință cererile guvernului român și să îl invite pe acesta să-și prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia fondului întemeiat pe art. 1 din Convenție. Obiecții. De asemenea, Comisia a decis să anexeze cererile [art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și să examineze împreună admisibilitatea și fondul spătarului întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție [art. 29 alineatul (3) din Convenție].
La 15 ianuarie 2001, reclamanții au solicitat Consiliului Baroului din Maramureș ( 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, ei aveau dreptul de a fi înregistrați la Consiliul departamental a exprimat un aviz negativ cu privire la admiterea fără examinare a reclamanților în baroul Maramureș, pe motiv că Pe baza avizului consiliului departamental, a respins cererile reclamanților. La data de 31 ianuarie, contestațiile depuse de reclamanți în cadrul Consiliului Uniunii au fost respinse la 15 decembrie 2001. 2002, reclamanții au contestat deciziile comisiei permanente și ale Consiliului Uniunii în fața tribunalului de apel al Cluj. Ei prezentau faptul că respingerea cererii lor era arbitrară, deoarece legea 51/1995 le acorda dreptul de a fi înscrise în barou fără examinare și că consiliul județean avea doar un rol consultativ.
10. Prin două hotărâri din 21 martie 2002, instanța de apel și-a acceptat acțiunile, considerând că reclamanții îndeplinesc toate condițiile impuse de lege pentru a fi admiși la Reclamanții au răspuns corect la întrebările testului scris. Observând faptul că consiliul departamental nu a notat aceste răspunsuri, dar că a exprimat un aviz negativ, Tribunalul de apel a considerat că acest aviz era lipsit de orice bază obiectivă și că a încălcat dreptul lor recunoscut prin lege de a fi înscrise în Uniunea și baroul de la Maramureș au formulat o acțiune împotriva acestor hotărâri prin care se pretindeau că: în conformitate cu Statutul profesiei de avocat, pentru a beneficia de înscrierea în barou fără examinare, candidații cu cel puțin 10 ani de experiență într-o profesie juridică trebuiau să treacă un test privind organizarea și exercitarea profesiei, la care reclamanții nu au reușit.
12. Prin două hotărâri din 30 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție acceptă acțiunile. 13. În ceea ce privește primul reclamant, ea pronunță la hotărâre în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 în ceea ce privește organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dreptul de a fi înscris la mailul Ordre se acordă după efectuarea unei examinări organizate în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și ale statutului profesiei. La art. 16 alineatul (2) litera (b) derogă de la regula menționată anterior și creează o excepție în temeiul căreia persoana care a exercitat timp de zece ani funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic poate deveni avocat fără a trece în discuție.
Cu toate acestea, decizia cu privire la înscrierea în legislație este atribuția Uniunii, care este legată de organele sale în condițiile legii. În ceea ce privește întrunirea condițiilor pentru a fi înscris la ..Ordre este făcută de consiliul departament în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Statutul profesiei, după verificarea cunoștințelor candidatului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei (...) Având în vedere dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 au caracterul unei permisii care se referă numai la o posibilitate și nu la dreptul de a fi înscris în registru fără examinare și având în vedere faptul că autoritățile competente au constatat că prestarea [reclamantului] nu a fost satisfăcătoare (...), Curtea concluzionează că acțiunea reclamantului este greșit întemeiată.
14. În ceea ce privește al doilea reclamant, Curtea Supremă concluzionează că În conformitate cu Legea nr. 51/1995 și cu Statutul profesiei, autoritățile competente pentru soluționarea cererii reclamantului și-au justificat în mod legal refuzul de a autoriza înscrierea în registru fără examinare. Având în vedere aceste circumstanțe, condiția impusă reclamantului pentru a fi admis în profesie, și anume succesul unei examinări, este conformă cu Legea 51/1995 și cu Statutul. Într-adevăr, reclamantul are vocația de a fi înscris în land, dar convertirea acestei vocații într-un drept nu se poate realiza decât prin intermediul unei examinări prealabile. 15. În 2003, primul reclamant a făcut o nouă cerere de înscriere la mai mult decât la Ordre la baroul departamentului Mureș, situat la aproximativ 200 km de domiciliul său.
Consiliul departamental a dat un aviz în favoarea cererii sale și, printr-o decizie din 12 decembrie 2003, Consiliul Uniunii și-a autorizat înscrierea în barou fără examinare. La ianuarie 2004, i s-a permis să își deschidă cabinetul la Târgu Mureș. 16. La 1 aprilie 2004, al doilea reclamant a depus o cerere de înscriere în barou a Departamentului Satu Mare, situat la aproximativ 70 de ani. În temeiul modificărilor aduse Legii nr. 51/1995 care au avut loc la 16 iunie 2004, Consiliul departamental a devenit competent să soluționeze printr-o decizie din 28 martie 2005, acesta a respins cererea celui de-al doilea reclamant, care a atacat această decizie în fața Tribunalului din Oradea. 18. printr-o hotărâre din 9 mai 2005, instana de apel găzduiește acțiunea: că cel de-al doilea reclamant îndeplinește toate condiiile legale pentru a fi înscris în Uniune.
19. În 2005, Curtea Supremă de Justiție a confirmat hotărârea instanței judecătorești. La martie 2006, al doilea reclamant a fost autorizat să își deschidă cabinetul la Satu Mare. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 20. Dispozițiile relevante ale legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat se citesc astfel Art. 16 Dreptul de a fi înscris în Ordinul este supus unei examinări organizate în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și ale statutului profesiei. La cerere, poate fi înscris în Ordinul fără examinare pe titularul unei diplome de doctor în drept pe cel care, înainte de a fi înscris la liturghie, a exercitat funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic timp de cel puțin zece ani.
21. Astfel, dispozițiile relevante ale statutului profesiei de avocat se citesc Art. 28 Candidatul care îndeplinește condițiile prevăzute de lege poate solicita decanului baroului înscris în barou în care dorește să exercite profesia. După înregistrarea cererii, în termen de patru zile, decanul desemnează, printre avocații baroului, un avocat raportor însărcinat cu efectuarea cercetărilor necesare cu privire la moralitatea și probitatea candidatului (...) art. 31 L a avocatului raportor prezintă decanului un raport scris în care își exprimă avizul motivat cu privire la admiterea sau respingerea cererii.art.
32 După depunerea raportului și verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei, consiliul baroului examinează reuniunea de către candidat a condițiilor pentru înscrierea în registru (...) și transmite avizul său motivat comisiei permanente a Uniunii (...) Art. 33 alin. (2) Candidatul poate solicita o reexaminare a deciziei Consiliului Uniunii cu privire la înscrierea sa în Ordinul nr. 22. C.O., care a exercitat de peste zece ani profesia de consilier juridic la Baia Mare, a solicitat, în mod direct reclamanților, înscrierea sa în barou a Departamentului Maramureș. 23. Consiliul departamental a emis, la 5 iunie 2001, un aviz negativ pe baza căruia, la 15 decembrie 2001, Consiliul Uniunii a respins cererea sa.
Prin Hotărârea din 10 iulie 2002, Curtea de apel a Clujului, cu o motivație identică cu cea adoptată în cauzele reclamanților, a primit acțiunea și a condamnat Uniunea la înscrierea în Uniune a Ordinului fără examinare 24. Uniunea a formulat o acțiune prin care se susținea că înscrierea la … acțiune, considerând că, dacă un candidat ar fi avut experiența profesională impusă de lege și dacă nu ar fi fost într-o situație de incompatibilitate, dreptul său de a fi înscris la mai multe legi, iar Uniunea nu ar fi putut împiedica exercitarea acesteia. 26. În hotărârile pronunțate la 22 noiembrie 1996, 6 martie 1998, 23 mai 2000, 10 decembrie 2002, 29 ianuarie 2003, 16 septembrie 2004, 27 În ianuarie, 25 februarie și 23 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a statuat că înscrierea în registru fără examinare era, pentru persoana care respecta condițiile legii, un drept și nu o posibilitate lăsată la latitudinea Uniunii.
Reclamanții denunță o încălcare a principiului securității juridice, precum și un tratament discriminatoriu în raport cu alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 28. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit greșit întemeiată pe în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 29. Reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil pe motiv că Curtea Supremă de Justiție a pronunțat, în în cazurile lor, hotărâri care merg împotriva jurisprudenței sale constante; ele arată că se aflau într-o situație identică cu cea a C.O.
care, prin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 25 februarie 2003, este recunoscut dreptul de a fi înscris în baroul Maramureș fără examinare. 30. Prin urmare, ei consideră că poziția adoptată la 30 ianuarie 2003 de Curtea Supremă în cazurile lor aduce atingere principiului securității juridice. 31. Guvernul admite că cele două hotărâri din 30 ianuarie 2003 ale Curții Supreme de Justiție erau contrare jurisprudenței acesteia în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Cu toate acestea, acesta susține că aceste două hotărâri nu pot fi calificate drept arbitrare și, prin urmare, nu pot aduce atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil din moment ce Curtea Supremă a analizat și a răspuns în mod detaliat tuturor argumentelor reclamanților și a motivat suficient aceste hotărâri.
Curtea amintește că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecințele inerente ale oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe din fond care au autoritate asupra jurisdiciei lor teritoriale. 33. Cu toate acestea, Curtea subliniază că rolul unei instane supreme este tocmai de a soluiona aceste contradicii (Zielinski și Pradal și Gonzalez celelalte Frane [GC], 24846/94 și 34165/96 la 34173/96, § 59, CEDO 1999-VII. Prin urmare, în cazul în care o practică divergentă se dezvoltă în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, aceasta devine ea însăși o sursă de incertitudine juridică, aducând astfel atingere principiului securității juridice și reducând încrederea publicului în sistemul judiciar (Beian c. România (n, n 30658/05, § 39, CEDH 2007 ... (extracturi)).
34. În speță, Curtea constată că, într-o serie de hotărâri, Curtea Supremă de Justiție a interpretat dispozițiile Legii nr. 51/1995 ca atribuind avocaților întreprinderii care au exercitat mai mult de zece Cu toate acestea, Curtea constată că, contrar jurisprudenței sale constante care confirmă acest drept, Curtea Supremă de Justiție a adoptat o soluție diametral opusă în cauzele reclamanților. 35. Or, trebuie să se constate că cele două hotărâri din 30 ianuarie 2003 nu pot fi calificate drept reviriment juridic întemeiat pe o nouă interpretare a legii. Într-adevăr, Curtea Supremă de Justiție nu a explicat pe deplin motivele schimbării poziției sale și a revenit ulterior jurisprudenței sale constante.
Două hotărâri prin care reclamanții nu au dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 51/1995 apar singulare și arbitrare. 36. În consecință, incertitudinea juridică care a determinat respingerea acțiunilor reclamanților, la care și-a adăugat absența unui mecanism care să asigure coerența practicii în cadrul celei mai înalte instanțe interne, a avut ca rezultat: efectul de a priva reclamanții de dreptul la înscriere în lacunună fără examinare, în timp ce altor persoane aflate într-o situație similară li s-a recunoscut acest drept (a se vedea, mutatis mutandis, Beian (n, citată anterior, § 40) 37. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II.
PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Ö Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanții solicită sume corespunzătoare veniturilor lunare medii pe care le-ar fi putut obține din exercitarea profesiei de avocat și de la care au fost privați de la refuzul Uniunii de a le încorpora la 40. Dl Ștefan solicită, de asemenea, plata a 10 000 EUR pentru prejudiciul moral care susține că imaginea sa profesională a suferit din cauza respingerii cererii sale de înscriere la EUR în același mod, care arată că starea sa de sănătate este grav deteriorată din cauza rănilor cu care a fost victima.
41. Guvernul solicită Curții să respingă aceste pretenții, … Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în cazul în care instanțele au putut beneficia de garanțiile articolului 6. Curtea nu ar putea specula asupra a ceea ce au fost veniturile întreprinderilor în cazul în care acestea au fost înscrise la ordin încă din 2001, dar nu consideră că este rezonabil să se considere că persoanele interesate au suferit temporar o pierdere de noroc (a se vedea, mutatis mutandis, Buzescu c. România, nr 61302/00, § 107, 24 mai 2005). La ce altceva se adaugă un prejudiciu moral. Statuând în echitate, după cum prevede art. 41, ea alocă fiecărui solicitant 3 000 EUR, toți șefi de prejudiciu.
Prospături și cheltuieli de judecată 43. Ștefan nu solicită nici o sumă în acest sens, în timp ce domnul Ștef solicită, fără a aduce atingere, o sumă pe care o lasă la latitudinea Curții. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere lipsa de documente justificative pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată care au fost expuse anterior, Curtea nu acordă reclamanților nici o sumă cu titlu. Interese moratoriu 45. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA .UNANIMITATE, Declară restul cererilor admisibile A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că Statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) toți șefii de prejudiciu în cauză (b) că sumele în cauză trebuie convertite în moneda de la Acuzat la rata aplicabilă la data decontării și trebuie adăugat la aceasta orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modululer Președintele
AFFAIRE ȘTEFAN et ȘTEF c. ROUMANIE (Requêtes n os 24428/03 et 26977/03) ARRÊT STRASBOURG 27 janvier 2009 DÉFINITIF 27/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ștefan et Ștef c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 janvier 2009, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n os 24428/03 et 26977/03) dirigées contre la Roumanie et dont deux ressortissants de cet Etat, MM. Gheorghe Ștefan et Gheorghe Ștef (« les requérants »), ont saisi la Cour les 3 et 7 juillet 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
3.Les requérants, candidats à inscription à l’Ordre des avocats, allèguent en particulier une atteinte au principe de la sécurité juridique, ainsi qu’un traitement discriminatoire par rapport à d’autres personnes placées dans une situation similaire à la leur.
4.A la suite d’un examen préliminaire de la recevabilité des requêtes, le 23 mai 2006, la chambre a décidé, en vertu de l’article 54 § 2 b) du règlement de la Cour, de donner connaissance des requêtes au gouvernement roumain et d’inviter celui-ci à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention. La chambre a déclaré irrecevables les autres griefs. Elle a également décidé de joindre les requêtes (article 42 § 1 du règlement) et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention (article 29 § 3 de la Convention). EN FAIT I.
5. Les requérants sont nés respectivement en 1954 et 1944 et résident à Baia Mare.
6.Le 15 janvier 2001, les requérants demandèrent au conseil du barreau du département de Maramureș (« le conseil départemental ») leur inscription au barreau sans examen. Ils firent valoir qu’ils exerçaient la profession de juriste d’entreprise depuis plus de dix ans et qu’en vertu de l’article 14 § 2 de la loi n o 51/1995 sur l’organisation de la profession d’avocat, ils avaient droit à être inscrits à l’Ordre des avocats (« l’Ordre ») sans examen d’entrée.
7.Le 1 er juin 2001, le conseil départemental auditionna les requérants, qui furent également soumis à un test écrit. Le 5 juin 2001, par deux lettres adressées à l’Union des avocats (« l’Union »), le conseil départemental exprima un avis négatif à l’égard de l’admission sans examen des requérants au barreau de Maramureș, au motif que « leur prestation à l’entretien et au test écrit n’avait pas été convaincante ».
8.Le 13 juin 2001, la commission permanente de l’Union (« la commission permanente »), se fondant sur l’avis du conseil départemental, rejeta les demandes des requérants. Les contestations introduites par les requérants auprès du conseil de l’Union furent rejetées le 15 décembre 2001.
9.Le 31 janvier 2002, les requérants contestèrent les décisions de la commission permanente et du conseil de l’Union devant la cour d’appel de Cluj. Ils exposaient que le rejet de leur demande était arbitraire car la loi n o 51/1995 leur conférait le droit à être inscrits au barreau sans examen et que le conseil départemental n’avait qu’un rôle consultatif.
10.Par deux arrêts du 21 mars 2002, la cour d’appel accueillit leurs actions, jugeant que les requérants remplissaient toutes les conditions requises par la loi pour être admis à l’Ordre sans examen. Elle retint que les requérants avaient correctement répondu aux questions du test écrit. Observant que le conseil départemental n’avait pas noté ces réponses, mais qu’il avait exprimé un avis négatif, la cour d’appel jugea que cet avis était dépourvu de toute base objective et qu’il avait porté atteinte à leur droit reconnu par la loi d’être inscrits à l’Ordre sans examen.
11.L’Union et le barreau de Maramureș formèrent un recours contre ces arrêts alléguant qu’en vertu du Statut de la profession d’avocat, pour bénéficier de l’inscription au barreau sans examen, les candidats ayant au moins dix ans d’expérience dans une profession juridique devaient passer un test sur l’organisation et l’exercice de la profession, auquel les requérants avaient échoué.
12.Par deux arrêts du 30 janvier 2003, la Cour suprême de justice accueillit les recours.
13.S’agissant du premier requérant, elle motiva l’arrêt dans les termes suivants : « Selon l’article 16 § 1 de la loi n o 51/1995 concernant l’organisation et l’exercice de la profession d’avocat, le droit d’être inscrit à l’Ordre est octroyé après avoir passé un examen organisé conformément aux dispositions de la présente loi et du statut de la profession. L’article 16 § 2 b) déroge à la règle susmentionnée et crée une exception en vertu de laquelle la personne qui a exercé pendant dix ans la fonction de juge, procureur, notaire ou conseiller juridique, peut devenir avocat sans passer d’examen. Toutefois, la décision concernant l’inscription à l’Ordre est l’attribut de l’Union, qui l’exerce par ses organes dans les conditions de la loi. L’appréciation quant à la réunion des conditions pour être inscrit à l’Ordre est faite par le conseil départemental conformément à l’article 32 § 1 du Statut de la profession, après la vérification des connaissances du candidat concernant l’organisation et l’exercice de la profession (...) Vu que les dispositions de l’article 16 § 2 de la loi n o 51/1995 ont le caractère d’une permission ouvrant à l’intéressé seulement une possibilité et non un droit à être inscrit à l’Ordre sans examen, et compte tenu du fait que les autorités compétentes ont constaté que la prestation du [requérant] n’avait pas été satisfaisante (...), la Cour conclut que l’action du requérant est mal fondée. »
14.Quant au second requérant, la Cour suprême conclut : « En vertu de la loi n o 51/1995 et du Statut de la profession, les autorités compétentes pour trancher la demande du requérant ont légalement justifié leur refus d’autorisation de l’inscription à l’Ordre sans examen. Au vu de ces circonstances, la condition imposée au requérant pour être admis dans la profession, à savoir la réussite à un examen, est conforme à la loi n o 51/1995 et au Statut. En effet, le requérant a vocation à être inscrit à l’Ordre, mais la conversion de cette vocation en un droit ne peut se réaliser que par le biais d’un examen préalable. »
15.En 2003, le premier requérant fit une nouvelle demande d’inscription à l’Ordre auprès du barreau du département de Mureș, situé à environ 200 kilomètres de son domicile. Le conseil départemental rendit un avis favorable à sa demande et, par une décision du 12 décembre 2003, le conseil de l’Union autorisa son inscription à ce barreau sans examen. Le 12 janvier 2004, il fut autorisé à ouvrir son cabinet à Târgu Mureș.
16.Le 1 er avril 2004, le second requérant fit une demande d’inscription sans examen au barreau du département de Satu Mare, situé à environ 70 kilomètres de son domicile. Le conseil départemental transmit à la commission permanente un avis négatif sur la base duquel, le 21 mai 2004, cette dernière rejeta la demande. Le second requérant forma un recours devant le conseil de l’Union.
17.En vertu des modifications de la loi n o 51/1995 intervenues le 16 juin 2004, le conseil départemental devint compétent pour trancher les demandes d’inscription à l’Ordre. Par une décision du 28 mars 2005, il rejeta la demande du second requérant, qui attaqua cette décision devant la cour d’appel d’Oradea.
18.Par un arrêt du 9 mai 2005, la cour d’appel accueillit l’action estimant que le second requérant remplissait toutes les conditions légales pour être inscrit à l’Ordre.
19.Sur recours de l’Union, par un arrêt du 1 er novembre 2005, la Cour suprême de Justice confirma l’arrêt de la cour d’appel. Le 6 mars 2006, le second requérant fut autorisé à ouvrir son cabinet à Satu Mare. II.
20. Les dispositions pertinentes de loi n o 51/1995 sur l’organisation et l’exercice de la profession d’avocat se lisent ainsi : Article 16 « 1. Le droit à être inscrit à l’Ordre est soumis à un examen organisé conformément aux dispositions de la présente loi et du Statut de la profession. 2. Sur demande, peut être inscrit à l’Ordre sans examen : a) le titulaire d’un diplôme de docteur en droit ; b) celui qui, avant l’inscription à l’Ordre, a exercé pendant au moins dix ans la fonction de juge, procureur, notaire ou conseiller juridique. »
21.Les dispositions pertinentes du statut de la profession d’avocat se lisent ainsi : Article 28 « Le candidat qui remplit les conditions prévues par la loi peut demander au doyen du barreau l’inscription au barreau dans lequel il souhaite exercer la profession. » Article 29 § 4 « Après l’enregistrement de la demande, dans un délai de quatre jours, le doyen désigne, parmi les avocats du barreau, un avocat rapporteur chargé de faire les recherches nécessaires concernant la moralité et la probité du candidat (...) » Article 31 « L’avocat rapporteur soumet au doyen un rapport écrit dans lequel il exprime son avis motivé sur l’admission ou le rejet de la demande. » Article 32 « Après le dépôt du rapport et la vérification des connaissances concernant l’organisation et l’exercice de la profession, le conseil du barreau examine la réunion par le candidat des conditions pour l’inscription à l’Ordre (...) et transmet son avis motivé à la commission permanente de l’Union (...) » Article 33 § 2 « Le candidat peut demander une fois le réexamen de la décision du conseil de l’Union concernant son inscription à l’Ordre. »
22.C.O., exerçant depuis plus de dix ans la profession de conseiller juridique à Baia Mare, demanda, à l’instar des requérants, son inscription sans examen au barreau du département de Maramureș.
23.Le conseil départemental rendit le 5 juin 2001 un avis négatif sur la base duquel, le 15 décembre 2001, le conseil de l’Union rejeta sa demande. Par un arrêt du 10 juillet 2002, la cour d’appel de Cluj, avec une motivation identique à celle adoptée dans les affaires des requérants, accueillit l’action et condamna l’Union à l’inscrire à l’Ordre sans examen.
24.L’Union forma un recours alléguant que l’inscription à l’Ordre sans examen n’était pas un droit mais seulement une possibilité faisant l’objet du contrôle des barreaux départementaux.
25.Par un arrêt du 25 février 2003, la Cour suprême de Justice rejeta le recours, jugeant que si un candidat avait l’expérience professionnelle requise par la loi et s’il n’était pas dans une situation d’incompatibilité, son droit à être inscrit à l’Ordre découlait de la loi et l’Union ne pouvait pas entraver son exercice.
26.Dans des arrêts rendus les 22 novembre 1996, 6 mars 1998, 23 mai 2000, 10 décembre 2002, 29 janvier 2003, 16 septembre 2004, 27 janvier, 25 février et 23 mars 2005, la Cour suprême de justice a jugé que l’inscription à l’Ordre sans examen était, pour la personne qui remplissait les conditions de la loi, un droit et non pas une possibilité laissée à l’appréciation discrétionnaire de l’Union. EN DROIT I.
27. Les requérants dénoncent une atteinte au principe de la sécurité juridique, ainsi qu’un traitement discriminatoire par rapport à d’autres personnes placées dans une situation similaire à la leur. Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « 1. Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » A. Sur la recevabilité
28.La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Sur le fond
29.Les requérants se plaignent de la violation de leur droit à un procès équitable au motif que la Cour suprême de justice a prononcé, dans leurs cas, des arrêts qui vont à l’encontre de sa jurisprudence constante. Ils exposent qu’ils se trouvaient dans une situation identique à celle de C.O. qui, par l’arrêt de la Cour suprême de justice du 25 février 2003, s’est vu reconnaître le droit à être inscrite au barreau de Maramureș sans examen.
30.Dès lors, ils estiment que la position adoptée le 30 janvier 2003 par la Cour suprême dans leurs cas porte atteinte au principe de la sécurité juridique.
31.Le Gouvernement admet que les deux arrêts du 30 janvier 2003 de la Cour suprême de justice étaient contraires à la jurisprudence de celle-ci quant à l’interprétation et à l’application des dispositions de la loi n o 51/1995 sur l’organisation et l’exercice de la profession d’avocat. Cependant, il affirme que ces deux arrêts ne sauraient être qualifiés d’arbitraires et, par conséquent qu’ils ne sauraient porter atteinte au droit des requérants à un procès équitable dès lors que la Cour suprême a analysé et répondu de manière détaillée à tous les arguments des requérants et qu’elle a suffisamment motivé ces arrêts.
32.La Cour rappelle que les divergences de jurisprudence constituent, par nature, la conséquence inhérente à tout système judiciaire qui repose sur un ensemble de juridictions du fond ayant autorité sur leur ressort territorial.
33.Cependant, la Cour souligne que le rôle d’une juridiction suprême est précisément de régler ces contradictions ( Zielinski et Pradal et Gonzalez et autres c. France [GC], n o 24846/94 et 34165/96 à 34173/96, § 59, CEDH 1999-VII). Par conséquent, si une pratique divergente se développe au sein de la plus haute autorité judiciaire du pays, cette dernière devient elle-même source d’insécurité juridique, portant ainsi atteinte au principe de la sécurité juridique et réduisant la confiance du public dans le système judiciaire ( Beian c. Roumanie (n o 1) , n o 30658/05, § 39, CEDH 2007 ‑ ... (extraits)).
34.En l’espèce, la Cour note que, dans une série d’arrêts, la Cour suprême de justice a interprété les dispositions de la loi n o 51/1995 comme conférant aux juristes d’entreprise ayant exercé pendant plus de dix ans le droit d’accéder à l’Ordre des avocats sans examen d’entrée. Cependant, la Cour observe que, contrairement à sa jurisprudence constante confirmant ce droit, la Cour suprême de justice a adopté une solution diamétralement opposée dans les affaires des requérants.
35.Or, force est de constater que les deux arrêts du 30 janvier 2003 ne sauraient être qualifiés de revirement jurisprudentiel fondé sur une nouvelle interprétation de la loi. En effet, la Cour suprême de justice n’a nullement expliqué les raisons du changement de sa position et elle est revenue ultérieurement à sa jurisprudence constante. Dans ce contexte, les deux arrêts déniant aux requérants le droit de bénéficier des dispositions de la loi n o 51/1995 apparaissent singuliers et arbitraires.
36.Il s’ensuit que l’incertitude jurisprudentielle qui a entraîné le rejet des actions des requérants, à laquelle s’ajoute l’absence d’un mécanisme apte à assurer la cohérence de pratique au sein même de la plus haute juridiction interne, a eu pour effet de priver les requérants du droit à l’inscription à l’Ordre sans examen alors que d’autres personnes se trouvant dans une situation similaire se sont vu reconnaître ce droit (voir, mutatis mutandis, Beian (n o 1) , précité, § 40)
37.Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. II.
38. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
39.Au titre du préjudice matériel, les requérants réclament des sommes correspondant aux revenus mensuels moyens qu’ils auraient pu tirer de l’exercice de la profession d’avocat et dont ils ont été privés depuis le refus de l’Union de les inscrire à l’Ordre. Le montant de l’indemnité réclamée par M. Ștefan s’élève à 34 236 euros (EUR) et à 33 261 EUR pour M. Ștef. Ils fournissent des justificatifs attestant des revenus obtenus depuis l’ouverture de leurs cabinets.
40.M. Ștefan réclame aussi le versement de 10 000 EUR au titre du préjudice moral alléguant que son image professionnelle a souffert du rejet de sa demande d’inscription à l’Ordre. M. Ștef sollicite 20 000 EUR au même titre, exposant que son état de santé s’est fortement dégradé en raison des vexations dont il a été victime.
41.Le Gouvernement prie la Cour de rejeter ces prétentions, estimant qu’elles ne sont pas justifiées et qu’elles n’ont aucun lien de causalité avec les violations alléguées de la Convention. En tout état de cause, il considère qu’un constat de violation des droits invoqués par les requérants pourrait constituer en soi une réparation suffisante des préjudices subis.
42.La Cour relève que la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside en l’espèce dans le fait que les requérants n’ont pu jouir des garanties de l’article 6. La Cour ne saurait spéculer sur ce qu’eussent été les revenus des requérants s’ils avaient été inscrits à l’Ordre dès 2001, mais elle n’estime pas déraisonnable de penser que les intéressés ont subi temporairement une perte de chance (voir, mutatis mutandis, Buzescu c. Roumanie , n o 61302/00, § 107, 24 mai 2005). A quoi s’ajoute un préjudice moral. Statuant en équité, comme le veut l’article 41, elle alloue à chaque requérant 3 000 EUR, tous chefs de préjudice confondus. B. Frais et dépens
43.M. Ștefan ne sollicite aucune somme à ce titre, alors que M. Ștef réclame, sans justificatifs à l’appui, une somme qu’il laisse à l’appréciation de la Cour.
44.Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, eu égard à l’absence de justificatifs pour les frais et dépens prétendument exposés, la Cour n’octroie aux requérants aucune somme à ce titre. C. Intérêts moratoires
45.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ, 1. Déclare le restant des requêtes recevable ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 3. Dit a) que l ’ Etat défendeur doit verser à chaque requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 3 000 EUR (trois mille euros) tous chefs de préjudice confondus ; b) que les sommes en question sont à convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement et qu’il convient d’ajouter à celles-ci tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; c) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 janvier 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président