MANȚOG v. ROMANIA
MANȚOG v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 13 iunie 2014 THIRD SECTION Cererea nr. 8045/13 Ionel MANȚOG împotriva României depusă la 9 ianuarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ionel Manțog, este un național român, care s-a născut în 1956 și este în prezent deținut în închisoarea Târgu-Jiu. El este reprezentat în fața Curții de către dl Chiriță, un avocat practicant în Cluj Napoca. De la 1 aprilie 1996 la 1 februarie 2005, reclamantul a fost directorul Departamentului de Resurse Umane și Legal al Companiei Națională Oltenia (N.C.C.O.); Compania Națională a Lignitului Oltenia, care mai târziu a devenit Societatea Națională a Lignitului Oltenia La 1 februarie 2005, reclamantul a fost numit Secretar de Stat în Ministerul Economiei și Comerțului. A rămas în postul său până la 30 iunie 2006, când a fost eliberat de sarcinile sale în urma unei decizii adoptate de Primul Ministru. Acuzarea penală împotriva reclamantului La o dată neespecificată, biroul procurorului atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție a început o anchetă penală împotriva reclamantului și a domnului I.V. sub suspiciune de mai multe abuzuri de birou și falsificare. Reclamantul a fost prima informat cu privire la procedura împotriva lui, cândva în 2004. La 5 septembrie 2006, procurorul a inculpat reclamantul de mai multe conturi, și anume: (1) obținerea de câștig pentru sine prin intermediul operațiunilor financiare prin utilizarea informațiilor interne privind viitoarele tranzacții ale societății sale (termele care ar fi fost expropriate pentru exploatarea petrolului și, prin urmare, oferirea compensației proprietarilor pentru proprietățile lor); aceste acte se presupuneau că au avut loc din iunie până în octombrie 2002 (art. 12 din Legea privind combaterea corupției, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și pedeapsa actelor de corupție; „Legea împotriva corupției”); (2) scrierea documentelor false (doi presupuse contracte de împrumut din 22 aprilie 2004 și, respectiv, 21 aprilie 2006) pentru a acoperi tratamentele sale de mai sus și pentru a constitui anterior dovezi (art. 290 din Codul Penal); (3) abuzând de biroul său prin obținerea de fonduri nejustificate de la N.C.C.O. pentru a construi o casă pentru el însuși și acceptarea compensației depășind ceea ce a pierdut efectiv societății (art. 17 din Legea anticorupție și articolele 248 și 248 din Codul Penal); daunele cauzate societății prin aceste acțiuni au fost estimate la 4.145.265.443 Romanian Lei (ROL); (4) să facă declarații false în fața notarului public la 20 ianuarie 2004 atunci când se semnează contractele de vânzare referitoare la proprietatea în cauză (art. 17 din Legea anticorupție, împreună cu art. 292 din Codul penal); și (5) să facă declarații false privind averea sa (art. 17 din Legea anticorupție); Legea de corupție, precum și art. 292 din Codul Penal și art. 36 din Legea nr. 115/1996 privind controlul bogăției oficiale. hotărârea din 3 octombrie 2006 și a rendu hotărârea sa la 4 aprilie 2011. În cursul procedurii, instanța s-a reunit aproximativ o dată pe lună, cu excepția a două pauze mai lungi, între 21 iunie 2007 și 30 ianuarie 2008 și între 26 martie 2010 și 26 Ianuarie 2011; în aceste două perioade, Curtea Constituțională a examinat obiecții formulate de către inculpați în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor relevante ale Legii Anticorrupție. Curtea Județului a auzit dovezi de la reclamant și I.V., cinci martori pentru urmărire penală și treisprezece martori pentru apărare. Reclamantul a fost considerat vinovat de abuz de funcție în cazul conturilor (1) și (3) din actul de acuzare; Tribunalul județului a considerat că actele comise nu îndeplinesc cerințele infracțiunii interzise în art. 12 din Anti Legea de corupție și, prin urmare, nu a putut fi clasificată decât ca abuz de funcție în conformitate cu dispozițiile generale ale Codului penal, care reprezenta legea generală în această chestiune; pe măsură ce urmărirea penală a devenit timp Interzis, Curtea a încheiat procesul cu privire la acest aspect. Curtea județului a achitat reclamantul la număr (2). În cele din urmă, l-a condamnat la număr (4) și a dat o condamnare suspendată la închisoare de un an și opt luni. Toate părțile au apelat. Curtea de Apel Alba Iulia s-a întâlnit de șase ori și a rendu hotărârea la 30 de ani. Noiembrie 2011. Acesta a susținut parțial hotărârea pronunțată de instanța inferioară, dar a condamnat reclamantul în conformitate cu numărul (2). Pedeapsa finală a rămas neschimbată. 10. Părțile au apelat la punctele de drept și Curtea Înaltă de Casare și Justiție, după ședința de cinci ori, au pronunțat decizia finală la 9 iulie 2012. Înaltul Tribunal a examinat clasificarea juridică și a considerat că actele pentru care a fost inculpat în temeiul conturilor (1) și (3) constituie infracțiune agravată a abuzului de funcție pedepsit de Codul Penal și pentru care acuzația nu a fost interzisă. Prin urmare, a condamnat reclamantul pentru acest număr. Reclamantul a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Condiții de detenție 11. Reclamantul își îndeplinește în prezent condamnarea în închisoarea Târgu Jiu. El descrie condițiile de detenție după cum urmează: el este ținut în celula nr. 13, care măsoară 50 mp și este ocupat de 30 de deținuți. Nu există loc pentru mobilier suplimentar, și cu greu nici o cameră pentru a sta ca paturi ocupa cel mai mare parte din spațiu. Reclamantul trebuie să petreacă aproximativ 20 de ore pe zi în acea celulă, deși el a fost atribuit unui regim semi-deschis ( regim semi-deschis ). O cameră separată cu două toalete și un duș este atașat la celulă. Apa rece este disponibil continuu, dar apa fierbinte este disponibil doar de două ori pe săptămână timp de două ore. Acest lucru este insuficient pentru toți deținuții să ia dușuri. Celula este slab iluminat și ventilat. 12. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant de pe site-ul administrației penitenciare, la 1 ianuarie 2013 închisoarea Târgu Jiu a deținut 646 deținuți; rata de ocupare a acestuia a fost de 122 %. 13. Condițiile de detenție au declanșat o deteriorare a sănătății reclamantului. La 6 august 2013, după ce a fost forțat de administrația de închisoare să rămână în soare pentru o perioadă lungă de timp, el a pierdut conștiința și a fost transportat la un spital. COMPLAINTE 14. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție în închisoare Târgu-Jiu. 15. El se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii interne împotriva lui a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional”. Întrebări către părți sunt condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea Târgu-Jiu în încălcarea cerințelor articolului 3 din Convenția? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la condițiile materiale ale detenției reclamantului. Durata procedurii penale în acest caz a fost încălcarea cerinței de „tempă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție?