CERRATO GUERRA c. ESPAGNE

Comunicat la 13 iunie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 22916/13 Pedro CERRATO GUERRA împotriva Spaniei introdusă la 22 martie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Pedro Cerrato Guerra, este un resortisant spaniol cu reședința la Madrid. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Gómez García, avocat la Madrid. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată din 2006, reclamantul a fost concediat. Printr-o hotărâre din 20 februarie 2007 confirmată ulterior în casare la 12 mai 2009, Tribunalul Superior de Justiție de la Madrid a declarat ilegal (improcedente) ) concedierea reclamantului din motive de vârstă și obligarea angajatorului reclamantului să-l readmite la postul său de muncă; acesta din urmă și-a reluat funcțiile la 1 iulie 2009. Totuși, la 8 iulie 2009, angajatorul reclamantului a declarat dispariția contractului de muncă și pensionarea din motive de vârstă.

Reclamantul a inițiat apoi două proceduri în paralel. Procedura incidentă de executare pentru readmisie ilegală în fața judecătorului muncii nr. 27 din Madrid Prima procedură tindea să pună în aplicare hotărârea Tribunalului Suprem din 12 mai 2009, care declarase în mod ilegal concedierea sa. 27 Madrid. Cu toate acestea, printr-o decizie din 5 noiembrie 2009, acesta din urmă a luat în considerare faptul că este vorba despre o procedură pentru un nou (secund) concediere și că, prin urmare, reclamantul trebuia să prezinte o nouă cerere de concediere ilegală. Tribunalul Superior de Justiție din Madrid, printr-o hotărâre din 12 ianuarie 2011, notificată la 25 februarie 2011, a confirmat decizia atacată.

Procedura de concediere în fața judecătorului muncii nr. 1 din Madrid A doua procedură, prezentată ad altaram, a atacat (secunde) concedierea ilegală, în fața judecătorului muncii nr. 1 din Madrid. Prin decizia din 19 octombrie 2009, judecătorul muncii nr. 1 a luat în considerare totuși faptul că a luat în considerare o procedură de nereadmitere și a clasat-o fără întârziere prin o decizie din 19 octombrie 2009, indicând reclamantului că judecătorul nr. 1 a avut, la fel ca judecătorul nr. 27, un volum de muncă foarte important la 11 noiembrie 2009, un recurs în rejudecare. în fața aceluiași judecător, indicând adresa profesională a avocatului său ca adresă pentru notificări. Prin decizia din 23 noiembrie 2009, judecătorul a clasat acțiunea.

Această decizie a fost notificată unei adrese incorecte a reclamantului, care nu a luat cunoștință de aceasta. ianuarie 2011 a fost pronunțată între timp (în cadrul procedurii de la A., de mai sus) și a confirmat că ceea ce s-a întâmplat cu reclamantul la 8 iulie 2006 a fost cu adevărat un (secund) concediere. La 2 martie 2011, reclamantul a prezentat această hotărâre în fața judecătorului muncii nr. 1, rugându-l să se pronunțe cu privire la recursul său în repaus. din 11 noiembrie 2009 și, având în vedere hotărârea Tribunalului Superior de Justiție, i-a solicitat să declare admisibilă cererea sa de concediere și să procedeze la stabilirea unei ședințe de judecată. La 28 martie 2011, judecătorul muncii nr. 1 l-a informat pe reclamant că acțiunea sa în repausción împotriva clasificării fără urmare a cererii sale de concediere a fost respinsă la 23 noiembrie 2009 și a ordonat ca această ultimă decizie, necunoscută a reclamantului, să fie notificată avocatului său.

La 30 martie 2011, reclamantul a formulat o a doua acțiune în rejudecare în fața instanței nr. 1 împotriva deciziilor din 28 martie 2011 și 23 noiembrie 2009, care a fost declarată inadmisibilă printr-o decizie din 15 iulie 2011, pentru întârziere, în măsura în care reclamantul nu a atacat în timp util decizia din 23 noiembrie 2009 și nu a formulat nici o cerere de nulitate împotriva pretinsei lipse de notificare, în timp ce decizia respectivă fusese notificată în 2009. Recurentul a formulat apoi o cerere în nulitate și a prezentat o a treia acțiune în repausción în fața judecătorului muncii nr. 1, care au fost respinse toate, ultima la 12 decembrie 2011. Acțiunea sa din data de 12 decembrie 2011 a fost declarată inadmisibilă pentru lipsa de importanță constituțională specială, printr-o decizie a Tribunalului Constituțional pronunțată la 17 septembrie 2012 și notificată la 24 septembrie 2012. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că hotărârile pronunțate de judecătorul muncii nr. 1 au împiedicat examinarea cauzei sale pe fond.

1 din Madrid, și-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție

Communiquée le 13 juin 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 22916/13 Pedro CERRATO GUERRA contre l’Espagne introduite le 22 mars 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Pedro Cerrato Guerra, est un ressortissant espagnol résidant à Madrid. Il est représenté devant la Cour par M e M.E. Gómez García, avocate à Madrid. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. À une date non précisée de 2006, le requérant fut licencié. Par un arrêt du 20 février 2007 confirmé par la suite en cassation le 12 mai 2009, le Tribunal supérieur de justice de Madrid déclara irrégulier ( improcedente ) le licenciement du requérant pour raison d’âge et ordonna à l’employeur du requérant de le réadmettre à son poste de travail. Ce dernier reprit ses fonctions le 1 er juillet 2009. Toutefois, le 8 juillet 2009, l’employeur du requérant déclara l’extinction de son contrat de travail et son passage à la retraite pour des raisons d’âge.

Le requérant entama alors deux procédures en parallèle. A. Procédure incidente d’exécution pour réadmission irrégulière devant le juge du travail n o 27 de Madrid La première procédure tendait à faire exécuter l’arrêt du Tribunal suprême du 12 mai 2009, qui avait déclaré l’irrégularité de son licenciement. Elle contestait la non ‑ réadmission du requérant ou sa réadmission irrégulière et fut entamée devant le juge du travail n o 27 de Madrid. Par une décision du 5 novembre 2009, ce dernier considéra toutefois qu’il s’agissait d’une procédure pour un nouveau (second) licenciement et que, dès lors, le requérant devait présenter une nouvelle demande pour licenciement irrégulier. Le Tribunal supérieur de justice de Madrid, par un arrêt du 12 janvier 2011, notifié le 25 février 2011, confirma la décision attaquée.

B. Procédure pour licenciement devant le juge du travail n o 1 de Madrid La seconde procédure, présentée ad cautelam , attaquait le (second) licenciement irrégulier, devant le juge du travail n o 1 de Madrid. Par une décision du 19 octobre 2009, le juge du travail n o 1 considéra toutefois qu’il s’agissait d’une procédure pour non-réadmission et la classa sans suite par une décision du 19 octobre 2009, en indiquant au requérant que « le juge n o 1 avait, aussi bien que le juge n o 27, une charge de travail très importante ». Le 11 novembre 2009, le requérant forma un recours en reposición devant le même juge, indiquant l’adresse professionnelle de son avocat comme adresse pour les notifications.

Par une décision du 23 novembre 2009, le juge classa le recours. Cette décision fut notifiée à une adresse incorrecte du requérant, qui n’en eut pas connaissance. L’arrêt du Tribunal supérieur de justice du 12 janvier 2011 fut rendu entre-temps (dans le cadre de la procédure sous A., ci-dessus), et confirma que ce qui était arrivé au requérant le 8 juillet 2006 était bien un (second) licenciement. Le 2 mars 2011, le requérant présenta alors cet arrêt devant le juge du travail n o 1, le priant de se prononcer sur son recours en reposicion du 11 novembre 2009 et, au vu de l’arrêt du Tribunal supérieur de justice, lui demanda de déclarer recevable sa demande en licenciement et de procéder à la fixation d’une audience.

Le 28 mars 2011, le juge du travail n o 1 fit savoir au requérant que son recours en reposición contre le classement sans suite de sa demande pour licenciement avait été rejeté en date du 23 novembre 2009 et ordonna que cette dernière décision, non connue du requérant, fût notifiée à son avocat.

Le 30 mars 2011, le requérant forma un second recours en reposición devant le juge n o 1 contre les décisions des 28 mars 2011 et 23 novembre 2009, qui fut déclaré irrecevable par une décision du 15 juillet 2011, pour tardiveté, dans la mesure où le requérant n’avait pas attaqué en temps utile la décision du 23 novembre 2009 et n’avait pas non plus formé de demande de nullité contre le prétendu manque de notification, alors que ladite décision avait été notifiée en 2009. Le requérant forma alors une demande en nullité et présenta un troisième recours en reposición devant le juge du travail n o 1, qui furent tous rejetés, le dernier en date du 12 décembre 2011. Son recours d’ amparo fut déclaré irrecevable pour manque d’importance constitutionnelle spéciale, par une décision rendu par le Tribunal constitutionnel le 17 septembre 2012 et notifiée le 24 septembre 2012. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que les décisions rendues par le juge du travail n o 1 ont empêché que son affaire soit examinée sur le fond.

QUESTION AUX PARTIES

Eu égard aux circonstances de l’espèce, l’impossibilité pour le requérant de voir examiner le bien-fondé de sa cause dans le cadre de la procédure suivie devant le juge du travail n o 1 de Madrid, a-t-elle porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ?